4,125 matches
-
Harald Höffding tocmai prin cartea de față. Pentru el, marele humor era întruchipat doar de cîteva personaje, chemate la viață de niște autori cu renume. Aceștia dădeau glas unei atitudini speciale față de lumea ridicolului, printr-o viziune în care colaborau intelectul și sentimentul, împlinindu-se ca o solidarizare cu cei căzuți pradă comicului. Despre humor își spuseseră mai înainte cuvîntul, într-o formă sau alta, diverși gînditori, începînd de la sfîrșitul secolului al XVI-lea, odată cu Ben Jonson, și continuînd cu Joseph
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
reia pe aceea dintre emoție și sentiment. Ceea ce se încercase înaintea lui Harald Höffding, în intuiția elucidării problematicii humorului, avusese de la Addison pînă la Cazamian, un caracter mai mult sau mai puțin eseistic, favorizînd de preferință aspectele estetice ale participării intelectului, spiritului și ironiei, la "macanismul" psihic al apariției fenomenului. Contribuția factorului sentimental, evidențiată mai ales după Jean Paul, era tratată c ao formă generală de simpatie umană, fără vreo analiză mai atentă. Pasul mai departe l-a făcut H. Höffding
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
1. Bateria Guilford: cuprinde numai probe verbale și cu timp limitat, ceea ce constituie o deficiență, întrucât dezavantajează persoanele lipsite de abilități verbale și, respectiv, cele caracterizate prin lentoare temperamentală. Se administrează colectiv începând cu vârsta pubertății. Conform modelului tridimensional al intelectului și ai vectorilor acestuia, Guilford definește și realizează probe pentru mai multe tipuri de abilități (Minulescu, 2003): 1. Testele de fluiditate (4 serii) pentru: 1.1. fluiditatea verbală: măsurată prin testele de prefixe (listă de cuvinte care încep cu același
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
două sau mai multe liste, atât pe verticală cât și pe orizontală, obținem ceea ce se numește o matrice simplă. În funcție de numărul dimensiunilor implicate există matrici bi, tri sau multidimensionale. De exemplu, matricea tridimensională utilizată de J.P. Guilford pentru descifrarea structurii intelectului. Metodele matriciale stimulează efectuarea unor asociații inedite și eficiente, care în general se pierd. Așadar, educarea creativității depinde de totalitatea relațiilor sociale în care este angrenat individul. De aici Personalitatea creatoare 54 rezultă faptul că dezvoltarea unui comportament creativ nu
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
că între cele două dimensiuni există corelații semnificative; această abordare nu a fost susținută foarte mult, întrucât argumentele aduse nu aveau susținere, rigoare științifică. Între primele două orientări putem înscrie contribuția lui J. P. Guilford, prin modelul său tridimensional asupra intelectului, care permite posibilități variate de abordare a creativității, considerată a fi dependentă de operarea divergentă, care, la rândul ei, este influențată de flexibilitate, fluiditate, originalitate, elaborare, dintre care originalitatea are un rol esențial, dar nu sunt ignorați nici factorii nonintelectuali
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
au creat teste de creativitate: E. P. Torrance, care evaluează ca abilități factoriale fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea și elaborarea; Guilford, care măsoară facilitatea sau fluiditatea cuvintelor, ideilor, asocierilor, expresiilor, flexibilitatea, elaborarea și originalitatea ca factori ai gândirii divergente în cadrul modelului tridimensional al intelectului, iar autori precum Osborne și Gordon studiază dinamica creativității de grup; Gordon, care pune la punct grupele creative, denumite grupe de sinectică, selecționând participanții pe baza a 8 criterii care se constituie ca dimensiuni de personalitate: aptitudine metaforică, disponibilitate, coordonare
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
8 criterii care se constituie ca dimensiuni de personalitate: aptitudine metaforică, disponibilitate, coordonare kinestezică, gustul pentru risc, maturitate afectivă, aptitudinea de a generaliza, aptitudinea de a se angaja indiferent de poziția socială; Thurstone, care se referă în cadrul modelului factorial al intelectului la facilitate în formarea și înlănțuirea ideilor, (fluență ideativă), raționament inductiv, aptitudine receptivă față de ideile noi. J. Mac Keen Cattell subliniază importanța factorilor de familie și sociali în comportamentul creativ. În general, testele de gândire divergentă, ca estimare a potențialului
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
2,3; Fx. - în testele verbale 1,2,3,4,5 si testele figurative 2,3; O. - pentru toate probele; El. - pentru testele figurative. Testele Guilford de abilități ale gândirii divergente J. P. Guilford, începând din 1949, desfășoară cercetări asupra intelectului, creativității, a modalităților de evaluare și formare educațională a acestor abilități, a importanței lor în diferite tipuri de profesii. Asimilează creativitatea gândirii divergente (opusă gândirii convergente) ce permite în cadrul procesului cognitiv schimbarea direcției și găsirea mai multor soluții. Conform modelului
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
și motivației. Evident, copiii supradotați, cei talentați își vor dezvolta și valorifica aceste potențialități cu ajutorul intervențiilor educaționale, care nu sunt întotdeauna înscrise în sistemele obișnuite de instruire. Inteligența completează creativitatea, iar prin produsele originale exprimă nivelul valoros de manifestare a intelectului. În acest sens, Sternberg amintește că evaluarea activității și produselor creative ale copiilor supradotați trebuie să se raporteze la următorii indicatori: perfecțiunea, raritatea, productivitatea, demonstrabilitatea, valoarea socială (M. Jigău, 1994). Întrucât procesul creativității presupune independența și divergența gândirii, nonconformismul, comportamente
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
Shakespeare poetizează un dialog între furtună din sufletul lui Lear și furtună de pe cîmpie. Moartea Cordeliei este "tragedia omenească redusă la elementele ei cele mai simple, un sfîrșit potrivit pentru o piesă ce părea să depășească experiență omului. De la domnia intelectului și a voinței, de la vîrtejul plin de himere al nebuniei, Shakespeare îl reduce pe Lear la numai atît; nu la meditații profunde și moralizatoare, ci pur și simplu la: O, fata mea s-a dus, s-a dus de-a
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
înainte Întrucât statistica nu poate exista exclusiv la nivel teoretic și fundamentarea sa rezidă din latura-i practică, respectiv analiza și interpretarea datelor, asistăm la provocarea statisticianului de a profita de potențialul de creativitate al demersului în sine, care incită intelectul. Pentru sceptici, statistica înseamnă a îmbrăca în cifre, grafice sau corelații, minciuna. Pentru pragmatici, statistica înseamnă transpunerea în concretul operațional a realității. Primii consideră că, dacă te încrezi în cifre, nu ai să descoperi niciodată adevărul. În același timp, printr-
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
mai izbutită formă deschisă, personală, inteligentă și plină de curiozitate. Îl prețuiesc pentru scepticismul, ironia lui și ideea de joc. Toate romanele mele sunt explorări ale comediei de toate felurile... Romanul care îi conferă lui Bradbury statutul de ironist al intelectului este My Strange Quest for Mensonge, Structuralism's Hidden Hero (1987). Este o carte încântătoare pentru cei ce au lăsat în urmă structuralismul și deconstructivismul. Umorul este subtil și servește cauza clarității textului critic. Primul lucru pe care îl descoperim
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nevoia de sistematizare a acestui secol. Un continuator de seamă a lui F. Bacon este filosoful pedagog John Locke (1632 - 1704), pentru care toate cunoștințele provin din simțuri și din experiența dublată de reflexie, căci nici o informație nu ajunge în intelect dacă mai întâi nu a fost în simțuri (Eseu asupra intelectului, 1690). Contemporanul său, Thomas Hobbes (1633 - 1714) este filosoful care caută să armonizeze cunoașterea empirică cu cea rațională, însă nu clarifică metamorfoza datelor senzoriale în noțiuni generale. De neînțeles
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
lui F. Bacon este filosoful pedagog John Locke (1632 - 1704), pentru care toate cunoștințele provin din simțuri și din experiența dublată de reflexie, căci nici o informație nu ajunge în intelect dacă mai întâi nu a fost în simțuri (Eseu asupra intelectului, 1690). Contemporanul său, Thomas Hobbes (1633 - 1714) este filosoful care caută să armonizeze cunoașterea empirică cu cea rațională, însă nu clarifică metamorfoza datelor senzoriale în noțiuni generale. De neînțeles este și etica sa contradictorie: „Bellum omnium contra omnes“ (Războiul tuturor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
morbis artificium (Despre bolile meseriașilor), tratatul italianului Bernardino da Carpi Ramazzini și, după câțiva ani doar, apare Teoria medica vera (Adevărata teorie medicală) a lui Georg Ernest Stahl; apare, în traducere latină Căutarea adevărului a raționalistului René Descartes, Eseu asupra intelectului omenesc al filosofului empirist John Locke. în 1704, fizicianul matematician și astronom, Isaac Newton, publică Traité d’optique iar Denis Papin ia mările în stăpânire cu invenția sa, vaporul. Folosit pentru a furniza energie defibratorului (ca și în alte scopuri
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
seducția, eleganța. Era dorită și adorată deopotrivă de zei și de oameni, avea un farmec irezistibil. Ca și Aphrodita, s-a născut din spuma mării primordiale, de aceea mai este numită și "Fiica mării de lapte". Ea întruchipează forța fizică, intelectul, credința, libertatea spirituală. Este modelul fizic și spiritual al soțiilor tinere și frumoase, al femeilor ce se dăruiau iubirii, de aceea era reprezentată ca fiind înconjurată de Apsaras, nimfele celești. Lakshmi este și patroana femeilor pierdute. Se considera că are
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
avut trei frați și a trăit în vremea tiranului Pittacos. Geograful Strabon a descris-o ca fiind o ființă excepțională. După cum reiese din relatările fragmentare ale altora, Sapho avea un fizic mai puțin atrăgător, era mică de statură, negricioasă, dar intelectul deosebit de înzestrat și sensibilitatea poetică au alăturat-o elitei artistice a timpului: Arhiloc din Paros, Alceu, Anacreon, Pindar. Tot legendele spun că s-a căsătorit cu un negustor bogat, Kerkylas, cu care a avut o fată, că la vârsta maturității
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fiind aplicate la extrem în metropole „rolul economiei monetare, în cadrul relațiilor raționale este acela de a atribui omului o valoare” (Simmel, 1964, apud Deflem, 2003). Fuziunea dintre idealuri romantice și emoții puternice este o reacție împotriva monetarizării culturii: banii și intelectul sunt interschimbabili, oamenii și culturile pot fi cumpărate. Prin bani, orice poate fi cumpărat, totul este legat, totul este într-o continuă mișcare, lumea este într-un flux total (Deflem, 2003). 4.2 Atitudinea față de bani Este o veche zicală
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
primul text, În cadrul unei viziuni extatice al cărei beneficiar este un personaj care va fi identificat cu Trismegistos În CH XIII, se articulează o revelație ce are ca scop arătarea originii și naturii divine a omului În ceea ce privește partea lui spirituală (intelectul), În timp ce trupul, supus destinului astral și pasiunilor, constituie un obstacol În atingerea mântuirii, Înțeleasă ca o Întoarcere la izvorul său divin. Al XIII-lea tratat configurează procesul mântuitor În termenii unei experiențe inițiatice: Împrumutând mult din limbajul și din simbolurile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Unicul (IV, 50), poate asuma o dimensiune cosmică amplă și se poate defini ca obiectul suprem al unei experiențe intelectuale de „unire mistică”. Căci spune Aristidis: Și Într-o zi am auzit aceste cuvinte privind retorica și comunicarea cu zeul: intelectul trebuie să se Îndepărteze de ceea ce există și, după ce s-a Îndepărtat, să se unească cu zeul și, după ce s-a unit cu el, să se Înalțe deasupra condiției umane (IV, 52). Semn al răspânditei prezențe, În atmosfera spirituală a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din Tyana de către autorul creștin (Eusebiu, Praeparatio evangelica, IV, 13, 1). Aici se afirmă că singura formă de cult cu care poate fi cinstită divinitatea supremă este pura rugăciune interioară, care pornește de la „ceea ce este mai frumos În noi, adică intelectul” și, fără să treacă prin rostire, se Îndreaptă direct către „zeul mare și superior tuturor lucrurilor”. Se configurează acea structură piramidală a divinului care, fiind explicită În textul paralel al lui Porphyrios, ce Îi evocă diferitele nivele, de la zeul suprem
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de a proteja aceleași tradiții În valoarea lor specifică de oglindă și fundament al propriei identități culturale, de a le proteja de critica creștinilor, amenințare pentru Însăși supraviețuirea lor. Pe baza acestor premise puteau converge În proclamarea „religiei pure a intelectului” ca formă privilegiată sau unică a experienței religioase un personaj ca Apollonius din Tyana, care Încheagă În jurul său un Întreg scenariu taumaturgic și divinatoriu, un filozof ca Porphyrios și mediile, hrănite și ele din interese intelectuale și mistice laolaltă, În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sufletul este dispus „să disprețuiască inteligența” (Enneade, VI, 7, 34-35). Aparentul paradox al unei gândiri care, pe de o parte, tinde să Își salveze toate drepturile Înaintării sale logico-raționale și, de cealaltă parte, afirmă că este necesară o trecere dincolo de intelect, este depășit de Plotin atunci când afirmă că numai În situația În care sufletul a devenit „În Întregime inteligență” este posibilă contemplarea Unului supra-rațional. În acest fel, el se va putea uni - prin principiul după care ceea ce se aseamănă cunoaște ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a devenit „În Întregime inteligență” este posibilă contemplarea Unului supra-rațional. În acest fel, el se va putea uni - prin principiul după care ceea ce se aseamănă cunoaște ceea ce este asemănător -, Într-o mișcare intuitivo-unitivă, cu principiul Însuși al Ființei și al Intelectului. O astfel de unire este totuși un eveniment excepțional, rezervat câtorva privilegiați, pe care, conform mărturiei lui Porphyrios, maestrul l-a experimentat de patru ori pe timpul scurtei perioade În care el i-a stat aproape. O asemenea experiență extraordinară și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mare parte, schițat pe baza Teologiei caldeene a lui Iamblichos, maestrul școlii ateniene se distinge prin strânsa simbioză dintre exercițiul dialectic al gândirii raționale, care face din el un metafizician rafinat, și elanul mistic. În el, idealul platonic al urcării intelectului spre unirea contemplativă cu divinitatea se Îmbină cu Încrederea totală În eficacitatea artei teurgice. Ea este mijloc de purificare a trupului pneumatic asumat de suflet În coborârea lui spre materie. În acest fel, sufletul se obișnuiește cu condiția de imaterialitate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]