5,788 matches
-
acum, cu o oră și douăzeci și două de minute Înainte ca avionul să decoleze, noi ne aflăm În fața unui șir de măcelării halal 1 din Southall. Simt cum inima mi-o ia razna; apăs pe o pedală de accelerație invizibilă. — Ascultă, nu poți să mergi un pic mai repede? Trebuie să recuperez timpul pierdut neapărat. Un tânăr Într-o pijama albă din bumbac pășește În fața mașinii noastre, purtând un miel de mărimea unui copil pe un umăr. Șoferul meu frânează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a mai trecut supărarea când, din prostie, Îmi forțez norocul și o Întreb dacă a reușit să găsească un tort Teletubbies. Nu pot nici eu să țin minte chiar totul, Îmi spune ea și dispare pe ușă, cu capa neagră invizibilă fluturându-i. Ușa de la intrare Încă Îmi reverberează În minte atunci când descopăr motivul supărării deschis pe masă. În Evening Standard e un articol despre cât de bine sunt plătite dădacele londoneze și cum trăiesc ele pe picior mare: mașini ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bine de-atât, aș zice că e remușcare. În camera de zi, o mână de mame casnice poartă o conversație animată despre grădinița din cartier. Par să nici nu-și bage În seamă copiii, pe care-i stăpânesc cu gesturi invizibile de invidiat, precum niște abili mânuitori de zmee, În timp ce Maicile Inferioare ca mine exagerează cu atenția pe care o acordă odraslelor lor zgomotoase. Există un fel de linie invizibilă Între cele două tipuri de mame care uneori ne Împiedică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-și bage În seamă copiii, pe care-i stăpânesc cu gesturi invizibile de invidiat, precum niște abili mânuitori de zmee, În timp ce Maicile Inferioare ca mine exagerează cu atenția pe care o acordă odraslelor lor zgomotoase. Există un fel de linie invizibilă Între cele două tipuri de mame care uneori ne Împiedică să discutăm Între noi. Suspectez faptul că mama casnică o privește pe mama care are serviciu cu invidie și teamă, crezând că mama care are serviciu a reușit să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vocii de tenor, de nota de tânjire fără speranță pe care o redă atât de bine. O femeie Îmbrăcată cu o haină din păr de cămilă se apleacă să pună câteva monede În cutie și tata Își scoate o pălărie invizibilă În fața ei. Aud vocea mamei, sunete ceva mai Înalte și furioase care străpung melodia tristă. —Te poate duce de nas una, două. —Ba nu, nu poate. Ba da, poate. A făcut-o mereu. Dacă taică-tu e așa al dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Încă scufundat În Întuneric, se aude un țipăt de sus. Când ajung sus, Ben stă În picioare În pătuț protestând Împotriva monstrului care l-a smuls din somn. Ca un orator, cu degetul arătător Îndreptat În mod acuzator spre atacatorul invizibil. —Știu, puiule, știu, niște oameni răi ne-au trezit pe toți. Ben e atât de speriat, că nu vrea să se culce la loc. Îl iau În brațe și-l duc pe canapeaua aflată imediat lângă pătuț și mă Întind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pierdu influența asupra popoarelor; iar persoanele, a căror grijă o abandonase în favoarea celei materiale, abandonau la rîndul lor episcopatul și își reluau lucrurile care le-au fost întotdeauna adecvate persoanelor. Episcopatul refuzat, renegat, anulat dintr-odată, ca la un semn invizibil, în sute de dioceze, Episcopatul care pogorîse din proprie dorință de pe tronul său căci se urîse singur (iar Episcopii din Germania, din Franța și din Anglia și-au smuls singuri vălul de pe ochi), Episcopatul, spun, care poate să fie pedepsit
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Dumnezeu, căci "nimeni nu poate servi la doi stăpîni"185. 84. Rezultatul celor trecătoare cu scop trecător este, din păcate, acela de orbire a oamenilor; iar întreaga putere a Bisericii, întreaga libertate ecleziastică aparține unei rîn-duieli de lucruri spirituale și invizibile. Ce minune însă, dacă i se adăuga puterii și serviciul spiritual al episcopatului, o mare putere veșnică și înțeleaptă, un serviciu temporar și material; Episcopii, oameni și ei, au rămas, ca și principii, orbi în preocuparea lor pentru acest accesoriu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
principii, orbi în preocuparea lor pentru acest accesoriu, și prin aceasta și-au pierdut curînd coloana vertebrală a demnității lor episcopale; prin această putere temporară primită de la principe au amestecat și au confundat puterea spirituală primită de la Cristos; această putere invizibilă amestecată cu cea temporară a devenit confuză și a dispărut, ca să spunem așa; au pierdut-o din vedere; deci, ceea ce se numea episcopat a ajuns un beneficiu în plus; nemaiputîndu-se gîndi o separare a slujbei episcopale de beneficiul temporar și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Arăt ca ieșită dintr-un spectacol de pe Broadway cu grăsani. Fixativul. Viitorul meu Potențial Soț va crede că sunt un spiriduș! Rochia era superbă, sută la sută mortală. —Julie, arăți trăsnet. Rochia aia e atât de scurtă că e aproape invizibilă. E antonimul lui conservator, am încercat s-o liniștesc. —Sunt în pragul disperării și tu-mi vorbești de antonime! De ce nu mă lăsați singură? plânse ea nefericită. Julie se închise în budoar. S-a schimbat și s-a schimbat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
proprietate personală a celei mai bune prietene; acasă în propriul apartament (cireașa de pe tort, când nu locuiești deloc acolo). 6. Sfat legat de modă: pantofi cu tocuri cui din piele de aligator, galbeni ca mierea. Priviți cu ochiul liber, sunt invizibili și fac picioarele să pară mai lungi. 7. Filozofia în materie de cumpărături: întotdeauna cumpără cu bucata. FdRÎ nu cer niciodată nimic împrumut. 8. Cele mai bune prietene: alte Fete din Rândul Întâi. FdRÎ nu se întrețin cu Fetele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fleașc. M-am uitat în jos. Dragii mei de pantofi aveau o margine neagră de noroi vâscos pe talpă. Uite, aici greșesc americanii. Nu-și dau seama că-n Anglia, chiar și într-o zi călduroasă, sunt peste tot băltoace invizibile. Peisajul arată încântător, dar în realitate e un câmp minat pentru pantofi. Adevărul e că, mai tot timpul, este mai curând ca în La răscruce de vânturi, decât ca în Emma. Dumnezeule, gândeam în timp ce urcam delușorul gâfâind, retractez tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ședea Într-un balcon la zece metri de mine; femeia ținea În mîini o carte Încă necitită, iar soțul ei se holba la apa din piscină, ale cărei reflexii Îmbrăcau zidurile casei de alături În fîșii de lumină aurie. Aproape invizibili la prima vedere, locuitorii stăteau pe terasele și În curțile lor, privind Îndelung la un orizont nevăzut, ca niște personaje din picturile lui Edward Hopper. Avînd deja În minte un viitor articol de călătorie, observam trăsăturile acestei lumi tăcute: arhitectura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ce poziție are dumnealui la club? — E șeful echipei de antrenori de tenis, același post pe care l-a deținut și la Clubul Nautico. — Bun. (Cabrera Își mișcă brațele prin aer ca și cum ar fi cosit o iarbă grasă ce creștea invizibilă În jurul biroului meu.) Poate o să-mi dea și mie lecții. Trebuie să-l chestionez despre anumite lucruri, cum ar fi incendierea șalupei din Estrella de Mar. Proprietarii din Marbella au angajat niște detectivi. Mai sînt și alte Întrebări de pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
în cele din urmă ușa. Mi-am dat drumul la casetofon (Genesis, mult Genesis!) și m-am vârât în pat. Am adormit târziu, după ce m-am foit în așternut nu știu cât. Simțeam că între mine și pernă este o altă pernă, invizibilă și grea ca o piatră, care nu mă lăsa să mă cufund în somn. Am adormit în cele din urmă și m-am visat înotând într-o mare pustie și încremenită. Dar parcă aș fi înotat stând pe loc. Nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
prin aer, la câțiva centimetri deasupra pământului, cum pășești tu și cum am pășit și eu când te-am urmat în vis. Chiar înotam prin aer. înotam din ce în ce mai înalt, cu mișcări ample de bras în aer, ca într-o mare invizibilă și nemișcată, care mă primea ocrotitor într-un miez de vară senin, iar senzația era atât de copleșitoare, încât, trezin du-mă și dându-mi seama că visez, m-am forțat să adorm din nou, și m-am regăsit plutind
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
abia la sfârșit de ianuarie. Inspir adânc, încercând să alung starea de amețeală - nu foarte neplăcută, la urma urmelor - care mă învăluie tot mai mult. E un miros pregnant în aer, ca și cum ar stărui în ju rul nostru o materie invizibilă, dar consistentă și densă. Mă uit în sus, spre chipul lui Eduard, să văd dacă el simte ceva deosebit. Fără să vreau, îmi cobor privirea de la ochii lui cenușii îndepărtați la buzele pline care m-au sărutat aseară. Apoi, însă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Nu știe de ce m-am oprit. Aș vrea să-l întreb dacă el n-a zărit scena. Dacă el n-a observat dispariția fetiței în norul alb de deasupra. Dacă, la urma urmei, a simțit sau nu materialitatea densă, dar invizibilă, a aerului din preajma noastră. Dar nu e momentul. Acum, probabil, este cu gândul la întâlnirea mea cu Bobo. Poate se întreabă cum voi reacționa la vederea fratelui lui bâlbâit. Cum va reacționa el la vederea mea... Fetița a dispărut, oricum
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și că, pentru un motiv care mie îmi scăpa, nu mai puteam să-l văd și să-l aud pentru un timp. Săptămâni întregi. Poate chiar luni... Eduard dispăruse undeva, într-un neștiut sa lon de spital, operat la picior, invizibil și parcă din nou din ce în ce mai imaterial... Cum era posibil ca, dintr-odată, să se sfărâme totul, și realitatea, care mi se părea nu demult foarte mică și plicticoasă, să se întindă cât cuprinde, ca un lințoliu greu, peste tot ce
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
deloc, iar ziua face recuperare. Cu toate că nu face nimic altceva, se simte mereu ostenit. De fapt, are o oboseală cronică. Chiar și ziua, când stă în pat, simte că între el și pernă se postează de nicăieri o altă pernă, invizibilă și grea ca o piatră, care nu-l lasă să se cufunde în somn și-l apasă violent pe creștet. Eduard își șterge fruntea transpirată și se ridică din pat scrâșnind din dinți de durere. Se apropie cu greu de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și parcă străin. Eduard se străduiește să-l priceapă, dar unele cuvinte pur și sim plu îi scapă, nu le aude, ai zice că sunt rostite în șoaptă sau în gând, sau că sunt brusc captate de o altă undă invizibilă, printr-un alt telefon. — Ce dracu’, nu te aud deloc! strigă Eduard din nou în receptor. Dar nu contează, totul e să mă auzi tu! Ascultă-mă cu atenție, Bobo! O vreau pe Clara aici de 1 Mai! Sun-o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
spus ccă n-are rost... I-am cccomu-nicat me-sa-jul tău. Mi-a răs-ppuns decis. Nu vvrea ssă te vadă! Ddă toată vina pe tine, cchiar dacă i-am spus ccă-i o ne-ro-zie! Chipul Clarei se împurpurase tot, de parcă o mână invizibilă ar fi răsturnat peste el o călimară cu cerneală roșie. — înțeleg, spusese ea într-un târziu, privindu l fără expresie în ochii lui cenușii care semănau și nu semănau cu ai lui Eduard. înțeleg, deși nu pot în ruptul capului
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
O cuprinsese o agitație subită și nu avea nici un chef de conversație. Voia să fie lăsată în pace și să vadă tablourile. Se ridică în picioare și se apropie de peretele din față. Chipurile încadrate de rame simple, subțiri, aproape invizibile, îi păreau vag familiare, în mod cu totul straniu. Și, în ciuda faptului că erau desenate neconvențional, deformând întru câtva realitatea, îi păreau foarte reale și foarte vii, ca și cum respirau tăcut la unison cu ea, în aceeași încăpere. Dădu încruntată înconjurul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ridică tulburată din pat, își trase hainele pe ea și coborî în holul hotelului. Era de-abia trecut de amiază. Mai ceru o cafea fierbinte și sorbi cu nesaț din ea, în timp ce contempla de la distanță tablourile cu rame subțiri, aproape invizibile. Acum le putea contempla în voie. Tânărul mustăcios plecase și, după spusele fetei de la recepție, nu mai revenea în acea zi. — Pot însă să vă asigur că va reveni în zilele următoare în fiecare dimineață, adăugă fata, observându-i încordarea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe birou și își trase un ta buret tapisat în fața biroului. Acolo rămase până la ora 3 după-a miază, contemplând tabloul și lăsându-se contemplată de el. Simțea că între ea și figura curioasă, întrebătoare, cu fruntea înțesată de vedenii invizibile altora, se înfiripa încetul cu în cetul un dialog mut, care îi trezea nu amintiri - pentru că amin tirile îi fuseseră trezite din lunga lor letargie - , îi trezea ceva care se aduna clocotitor în ea și urca spre coșul pieptului, ca
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]