4,886 matches
-
enervau. Cum mă supăra cineva, cum îl făceam de râs într-o poezie care circula mai apoi din mână-n mână prin toată școala. La un moment dat, poezia a devenit pentru mine o formă de protest, fie că era ironică la adresa cuiva, sau de dragoste, în care îmi exprimam suferința după câte vreo fată de care mă îndrăgosteam prostește. Am început apoi să scriu versuri pentru cântece, după ce am învățat să cânt la chitară. Tot așa am învățat, singur. Un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
subțire declamând și vorbind de unul singur în miez de noapte, Slavici (gazda poetului) nu-și punea problema dacă acesta este sau nu fericit. Era doar deranjat și îl suporta din prietenie. „Chinurile creației”, cum se mai vorbește la modul ironic despre dramatica zbatere a spiritului ce-și caută ființarea simbolică (în cuvânt, 19 sunet, culoare etc.), adică identitatea semnificativă în ordine universală, traduc un anume fel de fericire - aceea a conștiinței ce se întreabă asupra propriului rost, în perspectiva împlinirii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
George Bodea, Maria Baciu, Mariana Costescu, D. Hănceanu și alții. După absolvirea studiilor, cu N. Turtureanu m am tot întâlnit, ba la Radio, ba la Editură, ba în vreo pagină de revistă. I-am admirat de la început versul dezinvolt, spiritul ironic, ca și priceperea de a se salva (și a ne salva) din situații jenante, prin replici cu miez, uneori incisive. Mi-amintesc că în toamna lui 1989 s-a ordonat „comasarea” într-o singură organizație comunistă a revistelor ieșene Cronica
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
subțire declamând și vorbind de unul singur în miez de noapte, Slavici (gazda poetului) nu-și punea problema dacă acesta este sau nu fericit. Era doar deranjat și îl suporta din prietenie. „Chinurile creației”, cum se mai vorbește la modul ironic despre dramatica zbatere a spiritului ce-și caută ființarea simbolică (în cuvânt, 19 sunet, culoare etc.), adică identitatea semnificativă în ordine universală, traduc un anume fel de fericire - aceea a conștiinței ce se întreabă asupra propriului rost, în perspectiva împlinirii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
George Bodea, Maria Baciu, Mariana Costescu, D. Hănceanu și alții. După absolvirea studiilor, cu N. Turtureanu m am tot întâlnit, ba la Radio, ba la Editură, ba în vreo pagină de revistă. I-am admirat de la început versul dezinvolt, spiritul ironic, ca și priceperea de a se salva (și a ne salva) din situații jenante, prin replici cu miez, uneori incisive. Mi-amintesc că în toamna lui 1989 s-a ordonat „comasarea” într-o singură organizație comunistă a revistelor ieșene Cronica
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
o creștere redusă în țările care nu respectă limita de 3 la sută (El Mundo, 2004e). De fapt, Pactul și-a demonstrat incapacitatea de a se impune în fața statelor mari ca Franța și Germania, aceasta din urmă fiind în mod ironic principalul promotor în momentul creării lui. Aceste țări au înregistrat un deficit excesiv, conform definiției pactului, pe parcursul mai multor ani. Pentru observatorii externi pactului, în țările în care există unele mișcări pentru a intra în zona euro, cum ar fi
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
mittee]; modem < mo[dulator-]dem[odulator]; nicad "aliaj de nichel și cadmiu" < ni[ckel] + cad[mium]; sci-fi < sci[ence] fi[ction]; slo-mo adj., subst. "redat sau redare cu încetinitorul" < slo[w]-mo[tion]; fr. cémess sau cémaisse "denumire argotică și ironică a poliției" (folosită ca s.f., ca și la police) < ce[s] mess[ieurs] "acești domni"; germ. Azubi "stagiar, ucenic" < A[us]zubi[ldender]; Gestapo < Ge[heime] Sta[ats-]Po[lizei] "poliția secretă a statului"; Kripo < Kri[minal]po[lizei] "poliția
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
ca sămânța unei flori. Prințul imperial se amuza evocându-și străbunul mai malițios decât Voltaire 30 care, în cinstea filosofului, a mobilat, ornamentat, rânduit această cameră unde se văd păuni și maimuțe sculptați pe cei patru pereți. Embleme alese de ironicul rege al Prusiei pentru ironicul său prieten, patriarhul de la Ferney. Am văzut faimoasa moară. Două versuri, învățate când aveam șapte ani, mi se învârteau în minte: Ce sont là des jeux de prince / On respecte un moulin, on vole une
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
imperial se amuza evocându-și străbunul mai malițios decât Voltaire 30 care, în cinstea filosofului, a mobilat, ornamentat, rânduit această cameră unde se văd păuni și maimuțe sculptați pe cei patru pereți. Embleme alese de ironicul rege al Prusiei pentru ironicul său prieten, patriarhul de la Ferney. Am văzut faimoasa moară. Două versuri, învățate când aveam șapte ani, mi se învârteau în minte: Ce sont là des jeux de prince / On respecte un moulin, on vole une province. (Sunt doar fantezii de
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
grea de catifea stacojie, și adaugă: Asta se întâmplă când ne purtăm prostește! Este punctul său de vedere, de om modern care, atunci când se drapează în păun și se uită în oglindă, pufnește în râs. Cred că prin această atitudine ironică este mai aproape de adevărata tradiție a țării sale decât tatăl său. Va domni peste germani serioși și conștiincioși, care nu au nevoie să fie orbiți de stăpânul lor pentru a rămâne credincioși jurământului. Are aerul șiret și expresia malițioasă a
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
capitol valoroase analize ale raportării voluntare a lui Eminescu la tradiție și la cititor („tema tăcerii“ din poeziiă, despre forța iradiantă a mitului eminescian, ajuns să inspire operații subtile de sabotaj, precum în palpitantul „Dosar M“ din 1885, despre experimentele ironice realizate de către inteligentul Caragiale, autor cu un perfect auz al tuturor disonanțelor encomiastice, al ipocriziei cuprinse în tămâiere, al imposturii epigonilor eminescieni. Romanța eminesciană este și ea excelent analizată ca text „subversiv“, care amenință coerența transparentă a genului, „falsificându-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
incendiu. Un loc sălbatic și plin de primejdii. Plăcuța pe care scrie "Lucrare efectuată de primăria sectorului II", de parcă ar fi vorba de cine știe ce monument de artă, va apărea mai târziu, ce-i drept, dar ea nu e mai puțin ironică. Stai și te crucești întrebându-te: de ce tot ce-ar trebui să fie o binefacere este la noi o catastrofă. De te tot răul spre bine a devenit tot binele spre rău, cum scria Tia Șerbănescu într-un Bref al
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
ani și-a primit în dar o dată cu Luminile libertatea de a-și lua în răspăr propriile simboluri fondatoare iudeo-creștine, silită acum să-și reprime cu grijă aceste porniri, când este vorba de simbolurile altora; această Europă deprinsă să fie sceptică, ironică, rațională, multiculturală și relativistă, acum atentă, prudentă, fricoasă și politic-corectă. S-a vorbit în fine despre jurnalista Anna Politkovskaia, ucisă la Moscova, despre provocările și capcanele postmodernității, despre Liban, despre Coreea de Nord, despre Turcia, despre Bulgaria și România. Întorcându-mă, toată lumea
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
literară de bilanț al anului literar trecut, în legătură cu absența dezbaterilor din revistele de profil. Și totuși, prilejuri au fost. Unul dintre ele este apariția în Colecția FID (Fapte, Idei, Documente) de la editura Vremea a unei importante antologie de documente intitulată ironic: Ceaușescu, critic literar. Cartea cuprinde patru importante stenograme ale unor întâlniri dintre Ceaușescu și scriitori, primele trei, imediat după Tezele din iulie (1971), care au consacrat revenirea în artă la principiile realismului socialist pur și dur, și ultima, în aprile
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
de Caion, alias Constantin Alexandru Ionescu. Caion a fost deranjat de un articol publicat de Caragiale În anul 1901 intitulat Un frizer - poet și o damă care trebuie să se scarpine-n cap, articol În care Caragiale realiza un comentariu ironic la adresa unui text trimis de Caion cu privire la părul iubitei. Astfel, Caion va publica În Revista literară articolul „Domnul Caragiale”, acuzându-l că ar fi plagiat Năpasta după piesă ungurească Nenorocul scrisă de Kemeny Istvan și tradusă În românește la Brașov
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93351]
-
vorba despre Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir) ai volumelor Explorări în comunismul românesc (2 vol., Polirom, Iași, 2004-2005), dar mai ales ai cărții O lume dispărută (Polirom, Iași, 2004). Dacă în Explorări... aceștia mizează pe o memorie ironică, dar informațională (deconstruind comunismul prin intermediul miturilor și submiturilor sale), în volumul experimental O lume dispărută ei mizează pe o memorie îmblânzită. Și, trebuie să recunosc, cei patru autori au succes la tineri cu această soluție a lor, a memoriei îmblânzite
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
desigur ca modele pentru ceilalți, ci ar fi avut îndestul de lucru cu ei înșiși. Este o grea sarcină, deseori irezolvabilă, să aflăm legătura psihică dintre polemica sa puternică și ceea ce s-a petrecut în sufletul profetului. 16. Ironia Forma ironică poate aparține mijloacelor satirei. Ea se înfățișează atunci ca o recunoaștere aparentă și o seriozitate prefăcută, deși tendința proprie este aceea de a ataca și a nimici. O formă de atac indirectă o înlocuiește pe cea directă. Ironia este, în
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
negativ. Era vorba de mica ironie, pe care o absolutiza, în loc s-o mărească. El considera ironia doar ca dizolvantă, ca lipsită de orice conținut pozitiv. Îi refuză atît bogăția interioară cît și elementul de simpatie. Gluma ascunsă în seriozitatea ironică trebuie să fie îndreptată împotriva a tot ce se află între cer și pămînt. Totul este dizolvat în nimic cu excepția egoismului. Ironistul privește totul ca deșertăciune, în afară de el însuși (Skrifter,XIII, p. 332). Socrate dezagregă viața spirituală grecească (ibidem, p.
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
încredere în dialog. S-ar părea că Socrate își făcea dintr-asta o plăcere și, fără îndoială, simțea o satisfacție în exercițiul muncii ideatice pe care o pretindea metoda sa. Pe el nu-l interesau însă gluma și jocul. Tratarea ironică trebuia să stimuleze în sensul unei noi activități a gîndirii, mai serioasă și mai independentă. De fapt, tocmai asta vroia Socrate. În spatele ironiei sale, exista o simpatie, o "erotică". Gluma era pătrunsă de cel mai serios interes pentru om. Acest
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
marea și serioasasarcină a cunoașterii de sine, glumea cu orice fel de teologizare. Scrierea Eutifron a lui Platon, în care este contesctată dependența eticii de credința în zei, poate fi considerată o dovadă a faptului că el nu lua poziție ironică numai față de teologia raționalistă, prin credința în "imaginile zeilor înlăuntrul său" (ca să folosim expresia lui Alcibiade). Socrate s-a comportat humoristic mai ales față de credința în nemurire, dacă putem crede în Apologia lui Platon. El lasă la o parte, ca
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
că s-au cunoscut diversele orientări spirituale și de idei, viața credinței și a stărilor sufletești din numeroase epoci și s-a căpătat simțul și îndemnul de transpunere în variate moduri de considerare și puncte de vedere și de viziune ironică a oricărei forme spirituale, cînd ridica pretenția de a fi singura valabilă. Am întîlnit deja această trăsătură la Fr. Schlegel (a se vedea § 16). Se privea în urmă, ca un amestec de ironie și admirație, credința epocilor precedente, arta și
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
o frumusețe de culoare, acum o Venus neagră de 56 de ani și vreo 130 de kilograme, a devenit eternul autor al unei monografii sterp întârziate despre Rembrandt și s-a transformat, din omul-cultural al tinereții, într-o acritură mereu ironică la adresa a „orice“, de la religie la ceea ce s-ar putea numi Cultură Înaltă. Au împreună trei copii cum nu se poate mai diferiți: Jerome trece, în debutul romanului, printr-o fază religioasă, Zora, fiica intelectuală și militantă, dar seacă dpvd
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
cale de salvare. O conviețuire tandru-ironică cu Cea-mereu-învingătoare. Drumul meu până la această Transilvanie este nu doar estetic, ci și etic. Confruntat în propria mea familie cu situații dramatice, de care literatura nu duce lipsă, am decis să urmez calea nuanțelor, ironice adesea și nu de puține ori, în contrapunct, chiar crude, de nu cinice, cu speranța intactă că voi ocoli confruntările fără apel și fără întoarcere. În începutul cărții îl citați pe Robert Musil, autorul Omului fără însușiri. V-a influențat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
e împăturită între paginile lor. Unele au o soartă bună, altele au un destin tragic sau măcar trist. Au perioade de mărire și decădere ori sunt renăscute artificial de așa-ziși gazetari care, asemenea unor oameni ajunși sus prin jocul ironic al întâmplării, își închipuie că sângele li se înalbăstrește pe loc, doar însușindu-și un blazon vechi și de viță aleasă. Este în istoria presei de la noi un ziar despre care am mai relatat și în edițiile anterioare ale „damelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
mea e mai proaspătă ca oricând. Iar își schimbă conținutul și look-ul, iar îi șochează pe toți cu transformismul ei. Hard Candy, noul album, o va readuce în prim-plan pe Madonna cea rea, acum în registrul sado-maso. Criticii ironici deja se întreabă pe cine își va folosi mai întâi biciul: pe Timberlake sau pe Timbaland? Dar important din punctul meu de vedere este altceva, și anume faptul că instrumentele dominației, simbolurile puterii se află în continuare la Madonna. Cea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]