4,456 matches
-
răsăriteană franceză se prăbușise. Lipsite de o orientare externă fermă, statele din Balcani au fost nevoite să-și reconsidere relațiile cu Marile Puteri și să recurgă la diverse manevre între blocurile rivale. Nici unul dintre guverne, nici măcar cele revizioniste, nu voia izbucnirea unei crize majore în regiune. Poziția lor era foarte dificilă, astfel încît ele au ales căi diferite în căutarea unor aliniamente stabile și sigure. Cu toate că o parte a oamenilor de stat erau cu adevărat atașați de o mare putere adică
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
punea puterile Micii Antante, România și Iugoslavia, într-o postură deosebit de expusă. Amîndouă se confruntau cu pretențiile iredentiste ale vecinelor lor și nu dispuneau de nici un sprijin ferm din partea vreunei mari puteri. Dificultățile românilor aveau să se acutizeze abia după izbucnirea războiului. Puși în fața unei amenințări iminente și mai directe, guvernul iugoslav a încercat în timpul cabinetului Stojadinović să ajungă la o înțelegere cu Italia. Persoana cea mai influentă din conducerea Iugoslaviei era prințul Paul, care, să nu uităm, a fost regent
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
dominantă deținută de Italia în Albania pînă atunci, anexarea nu a produs mare agitație în cercurile internaționale. A doua serie de evenimente, provocate de ocuparea de către germani a orașului Praga, va avea însă consecințe majore asupra diplomației europene și a izbucnirii în cele din urmă a războiului. Justificarea inițială a politicii conciliant adoptate față de dictatori de statele occidentale era speranța că recunoașterea și satisfacerea nemulțumirilor lor legitime vor îmblînzi puterile Axei și vor duce în final la instaurarea păcii și a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
nu erau deci alianțe. Poziția puterilor occidentale a fost considerabil întărită în Marea Mediterană în mai, cînd Marea Britanie și Turcia au semnat un pact de asistență mutuală. Un acord și mai important a fost încheiat între aceste țări în octombrie, după izbucnirea războiului. Deși Turcia era dispusă să se alăture Franței și Britaniei împotriva Axei, ea a refuzat să-și asume vreo obligație care ar fi putut-o implica într-un război cu Rusia. O dată cu rigidizarea atitudinii puterilor occidentale, Hitler era confruntat
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
împotriva Poloniei; data invaziei a fost fixată pentru 1 septembrie. În același timp, diplomații germani au încercat să stabilească legături mai strînse cu aliații lor. Ei doreau mai ales să încheie o puternică alianță militară cu Japonia. Întrucît exista probabilitatea izbucnirii unui război cu Marea Britanie și Franța, ei voiau ca termenii acordului să se aplice puterilor coloniale. Japonia refuza însă să accepte un tratat îndreptat împotriva Occidentului, fiind de acord doar cu unul împotriva Uniunii Sovietice. Negocierile cu Italia au avut
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
nici cele franceze nu erau suficient de puternice ca să împiedice Germania să învingă Polonia. În această situație, ajutorul sovietic era absolut esențial. De fapt, puterile occidentale puteau spera să pună capăt înaintării Germaniei sau să asigure o victorie în cazul izbucnirii conflictului numai dacă îl puneau pe Hitler în fața inevitabilității unui război pe două fronturi. O cooperare strînsă între sovietici și occidentali era însă împiedicată de obstacole majore. Piedica principală era îngrijorarea perfect justificată a tuturor statelor care aveau graniță comună
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
sovietic a acceptat propunerea germană de organizare a unei conferințe la Moscova; la 21 august, Stalin a fost de acord să-l primească pe Joachim von Ribbentrop, ministrul de Externe al Germaniei. Era deschisă calea spre o importantă revoluție diplomatică. IZBUCNIREA RĂZBOIULUI: PERIOADA NEUTRALITĂȚII BALCANICE Pactul germano-sovietic din august 1939 constituie, incontestabil, cel mai important acord încheiat în perioada interbelică, el pregătind terenul pentru izbucnirea celui de-al doilea război mondial oferind indicii clare în privința intențiilor de viitor ale sovieticilor și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Joachim von Ribbentrop, ministrul de Externe al Germaniei. Era deschisă calea spre o importantă revoluție diplomatică. IZBUCNIREA RĂZBOIULUI: PERIOADA NEUTRALITĂȚII BALCANICE Pactul germano-sovietic din august 1939 constituie, incontestabil, cel mai important acord încheiat în perioada interbelică, el pregătind terenul pentru izbucnirea celui de-al doilea război mondial oferind indicii clare în privința intențiilor de viitor ale sovieticilor și germanilor. O delegație germană condusă de Ribbentrop a sosit la Moscova în 23 august. Din partea sovietică, negocierile au fost purtate personal de Stalin. Au
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
va fi astfel restabilit... Voi renunța la calitatea mea de italian, dacă voi întîmpina vreo obiecție din partea cuiva împotriva luptei noastre împotriva grecilor." După părerea lui Ciano, o asemenea acțiune ar fi fost "utilă și ușor de realizat."22 De la izbucnirea războiului, guvernul grec, ca și guvernele celorlalte state balcanice, încercase să ducă o politică de neutralitate. Ca și România, Grecia acceptase garanțiile Marii Britanii și Franței, dar ea avea legături comerciale strînse cu Berlinul. Ocuparea Albaniei de către italieni înrăutățise considerabil poziția
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cu oricare alt aliat disponibil. Poziția bulgarilor s-a îmbunătățit mult în februarie 1941, cînd guvernul lor a semnat un pact de neagresiune cu Turcia; Bulgaria nu mai trebuia să se teamă de un atac din această direcție în cazul izbucnirii unui război cu Grecia. În aceeași lună a fost semnat un acord cu Germania privind trecerea trupelor acesteia care nu obliga Bulgaria să intre în luptă. La 1 martie a fost făcut pasul final, Bulgaria aderînd în sfîrșit la Pactul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Traciei, oficialii bulgari au închis școlile și alte instituții publice grecești. Ei au pregătit totodată luarea unor măsuri de expulzare a grecilor și de aducere a unor coloniști bulgari în locul lor. Politica lor dură a dus în septembrie 1941 la izbucnirea unei revolte, care s-a răspîndit în toată Tracia și în Macedonia grecească; s-a apreciat că 15.000 de greci au fost uciși în timpul înăbușirii ei.4 Deportarea locuitorilor greci s-a manifestat atît în Tracia cît și în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
rolului luptătorilor de gherilă și al bandiților au fost descrise pe tot parcursul relatării de față. După prăbușirea guvernului oficial, dat fiind că forțele germane și italiene nu au reușit să ocupe efectiv întregul teritoriu, situația generală era deosebit de favorabilă izbucnirii revoltelor. Acțiunile regimului Pavelić și declanșarea ostilităților violente între naționalități i-au determinat pe mulți să se înroleze în detașamentele înarmate ca să se apere. Situația din Iugoslavia contrasta deci puternic cu cea din România și Bulgaria, unde administrația oficială și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
roluri importante în cadrul rezistenței. Cu ajutorul partizanilor iugoslavi, ei organizaseră Frontul Slavo-Macedonean de Eliberare Națională (SNOF), reorganizat mai tîrziu sub numele de NOF. Membrii acestuia aveau să constituie spre sfîrșitul războiului civil o componentă majoră a forțelor comuniste. Chiar și înainte de izbucnirea unui nou conflict național, legăturile cu partidul iugoslav, nu numai ale acestui grup, ci și cele ale KKE, erau apropiate. Comuniștii greci puteau trece liber granița; în 1945 au fost înființate în interiorul Iugoslaviei tabere destinate adăpostirii refugiaților și asigurării unei
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Comentariile lui Stalin asupra originilor celui de-al doilea război mondial citate mai sus constituie un exemplu elocvent pe linia acestui raționament. În ciuda distrugerilor provocate de ele, războaiele imperialiste aveau să fie privite favorabil datorită posibilităților oferite de ele pentru izbucnirea revoluțiilor. Ar fi fost create astfel condițiile propice preluării puterii de către partidele comuniste, avangarda proletariatului. Să observăm că acesta constituia un program revoluționar, nu unul evoluționist, și că implica recurgerea la acțiuni violente. Doctrinele coexistenței pașnice și ale destinderii, susținute
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de alte reforme introduse ulterior în Polonia includeau desființarea gospodăriilor agricole colective organizate, privilegii mai mari pentru biserica catolică și o diminuare generală a intensității controlului. Evenimentele din Ungaria aveau să urmeze un curs foarte diferit. În octombrie 1956, după izbucnirea mai multor revolte studențești și demonstrații populare, un nou guvern condus de Imre Nagy a declarat clar că intenționa să retragă Ungaria din organizația Pactului de la Varșovia, să introducă un sistem pluripartit și să se orienteze spre formele constituționale occidentale
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
din Ungaria și a intervenției ulterioare a sovieticilor, pe care a aprobat-o fără rezerve. Linia lui dură părea justificată de evenimentele de la Budapesta, care dovedeau, din punctul lui de vedere, că orientarea liberală punea realmente în pericol controlul comunist. Izbucnirea revoluției maghiare a provocat desigur o reacție puternică în România, unde s-a manifestat o mare simpatie față de rebeli, mai ales în rîndul ungurilor din Transilvania. Exprimarea sentimentelor naționale a dus în perioada aceasta la o restrîngere a drepturilor lor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în industrie, continuînd să prefere să cumpere proprietăți imobiliare și să intre în comerț. În anii aceștia multe familii grecești aveau mai curînd tendința să achiziționeze case și apartamente decît să investească în întreprinderile locale chiar și pe scară mică. Izbucnirea războiului civil determinase firește cursul evenimentelor viitoare; Grecia avea să-și mențină sistemul politic și economic vest-european. Țara urma însă să fie supusă acum unei noi și extrem de controversate influențe, cea a Statelor Unite. În capitolele anterioare au fost analizate amestecul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
anului 1951, astfel că a fost nevoie să fie organizate alegeri noi. Dorința americanilor de instalare a unui guvern stabil nu se împlinise deci; partidele de centru nu reușiseră să colaboreze în vederea instituirii unei administrații care să funcționeze armonios. După izbucnirea războiului din Coreea, la care trupele grecești au participat ca parte a contingentului Națiunilor Unite, politica americană s-a schimbat, în sensul sprijinirii unor cabinete mai conservatoare și nu a coalițiilor liberale. A fost astfel susținut Alexandros Papagos, care dobîndise
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și să pună capăt relațiilor tradiționale de patronaj pe care le considerau corupte. Era de așteptat ca sprijinul financiar american să nu dureze mult timp; ajutorul din cadrul Planului Marshall era prevăzut să se încheie în 1952. Cu toate acestea, după izbucnirea războiului din Coreea și inerenta deteriorare a relațiilor dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică, intențiile americanilor s-au schimbat. Drept urmare, guvernul american a acordat o importanță mai mare rolului jucat de Grecia în NATO și locului ei în politica de blocare
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a acestor măsuri, liderii militari s-au confruntat cu o opoziție internă nesemnificativă. Constantin al II-lea continua însă să provoace necazuri regimului. Cu toate că acceptase revoluția, relațiile lui cu noii lideri erau proaste. Chestiunea comandei armatei a precipitat din nou izbucnirea unei crize. Lovitura fusese realizată de ofițerii inferiori; mulți dintre superiorii acestora nu participaseră la acțiune și aveau o atitudine de dezaprobare. Guvernul dorea să-i scoată în rezervă sau să-i transfere pe unii din acești ofițeri superiori, din
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
readus la putere de o parte a armatei. Controlul militar era încă ferm pe tot teritoriul statului, iar menținerea dominației societății civile depindea de cooperarea armatei. Mai mult, enorma problemă a Ciprului rămînea de actualitate. Atît timp cît era posibilă izbucnirea războiul cu Turcia, nu putea fi luată nici o măsură care ar fi avut drept rezultat slăbirea sau demoralizarea forțelor armate. La început, nu a fost făcută deci nici o încercare de epurare în rîndul acestora sau de aducerea în fața instanței a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
creșterii anarhiei în mediul rural, comunitățile locale erau nevoite să preia responsabilități și mai mari. Unele părți ale imperiului, ca insulele grecești, Peloponesul și Muntenegru, practic se autoguvernau deja. Am văzut mai sus că tocmai asemenea împrejurări au dus la izbucnirea revoluției sîrbe. Evenimentele acestea din Peninsula Balcanică aveau loc în același timp cu intensificarea naționalismului în Europa Occidentală și Centrală. Ideologia liberală și națională a revoluționarilor europeni i-au influențat atît de mult pe liderii din Balcani deoarece ea era
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
adepta fermă a menținerii integrității Imperiului Otoman. Agenții ei împânziseră Orientul dar, observa un istoric, ea avea mai mulți agenți decât idei. Franța se bizuia pe Imperiul Otoman pentru a salva Polonia, dar reazimul era atât de șubred încât, la izbucnirea războiului, Ludovic al XV-lea avea să spună: „turcii vor decide soarta Poloniei; dar mă tem că ea [Turcia] să nu se ruineze total”. Alianța cu Austria era de o netăgăduită utilitate pentru Franța în confruntarea cu Anglia și blocarea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
discutate în congresele „Sfintei Alianțe” și formând obiectul unui protocol ruso-prusian și a unei înțelegeri ruso-austriece. Ce-i drept, țarul încercase să confiște negocierile ruso-otomane, dar amestecul marilor puteri s-a vădit inevitabil. Împărtășim opinia că „Principatele au devenit odată cu izbucnirea mișcării eteriste și a răscoalei lui Tudor Vladimirescu o problemă internațională” și că „anul 1826 marchează sfârșitul internaționalizării problemei Principatelor”, când ele redevin o „afacere ruso-turcă”. Am sublinia însă că, în ciuda progreselor pe care le făcea ideea națională română, marile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
asupra ideologiei române, influența partidei aristocratice am preciza noi. Se cuvine totuși să subliniem că este vorba numai de o influență, deoarece coordonatele gândirii și acțiunii românești în cele trei direcții aveau un contur propriu relativ bine închegat. În ajunul izbucnirii revoluției din 1848, emigrația polonă în Principatele Române era numeroasă și puternic ancorată. Zeci de preceptori, zeci de medici, mecanici și meșteșugari, arendași și administratori de moșii, negustori etc., erau răspândiți pe întreg teritoriul românesc, îndeosebi în stânga Milcovului, unde formaseră
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]