4,422 matches
-
rechini ce-o înconjurau din toate părțile cu ochiul lor lucitor și metalic, fixând-o din adâncul străveziu și transparent al mării. Mii de spade o fulgerau din gurile deschise ale rechinilor, mii de priviri albastre o tăiau lateral cu laserele lor scrutătoare. Și atunci, dintr-odată, strigătul acela al meu, neeliberat sau neauzit, năprasnic ca un cataclism, îmi rezona în piept să-l spargă, prelungindu-se în țipătul ei de spaimă. Întârziat, ca un ecou, amplificat de ape, suprapus peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pentru efectuarea operațiilor spirituale, a căror proveniență e lăsată pe seama ghizilor spirituali sau a entităților. Joao funcționează ca dirijor de energii, în transă sau în stare de conștiență, ca mediu interpus între pacient și spiritele vindecătoare. Ca vraci, el dirijează lasere bioenergetice exact pe organele în suferință sau pe chakrele corespunzătoare în cazul bolilor de sistem sau degenerative. În fapt, el deschide în noi, energetic, niște canale blocate, care în timp au dus la îmbolnăvire. Orice astfel de blocaj pare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din ceva, ce ne-am gândit? Ia să fișăm noi orizonturile de așteptare ale celor mai apropiați din galaxie și să construim în consecință. Am făcut de toate: apă, calorifere, fracții, femeiuști, nave, mărgele, roata, legi, focul, blugi, antigravitația, hreanul, laserul, penicilina și le vindem cui are nevoie. Și să știi că numai dumitale, ca pământean, îți par frumoasă. Un marțian m-ar da pe-un litru de apă. — Asta așa e, recunoscu marțianul. Episodul 27 Pământenii își iau rămas-bun de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
vedeți realizările noastre. Le făcu loc să intre într-o sală mare, triunghiulară. Un perete era în întregime din sticlă și, dincolo de el, pe-o suprafață de circa un hectar, stăteau tolăniți zeci de porci mari, numerotați pe spinare cu laserul, mișcând încet din cozi. Întreaga suprafață era acoperită de o cupolă din material transparent și rezistent la radiații. În încăpere se mai afla o persoană care, la intrarea oaspeților, acoperi repede cu o husă o cratiță. Inginerul-șef făcu prezentările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ea. Crede-mă, tatăl meu a făcut asta. Maggie dădu clic pentru a se opri din zbor, aterizând cu un pleoscăit în apa care se izbea de țărmul insulei. Înaintă, dar fu împinsă înapoi. O linie roșie, ca o rază laser care înconjura insula, apărea de fiecare dată când avatarul ajungea prea aproape, respingând-o efectiv. Dacă te uitai de aproape, vedeai că era făcută din cuvinte: NU SE TRECE NU SE TRECE NU SE TRECE. Era un gard electronic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Trei secunde, patru, cinci. Se uită la ele până când ceasul Second Life din colțul ecranului indică un minut. Nimic. — Așteaptă să facem o mișcare. Știu doar ce află de la noi. Zicând asta, Maggie mai încercă o dată să treacă prin cordonul laser care apărea în jurul insulei de fiecare dată când se apropia. Nu puteți intra pe parcelă - nu sunteți membru al grupului. Capetele de iepure rămaseră nemișcate prin apropiere. Erau și ele blocate în afara cordonului, dar ceva legat de neclintirea lor o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Bellangere, mi-a spus Lauren, privind chiorâș. Nu-mi vine să cred că stă acolo așa - când e atât de periculos pe căldura asta. Și asta după ce toată familia ei a murit de cancer de piele! Și-a scos cu laserul toți pistruii. Tinsley este și ea În luna de miere după divorț, ceea ce e un lucru bun pentru mine. Am poreclit-o Miss Mini-Mariaj. A fost căsătorită cu Jamie mai puțin de trei zile, ceea ce e totuși o performanță, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lui Jamie cel rătăcit din greșeală, Își făcu apariția sub arcada salonului. Era incredibil de frumoasă, ca o fată hrănită cu lapte de la fermă, dar cu clasă. Avea douăzeci și opt de ani, păr blond până la coate, niște pistrui uitați strategic de laser exact unde trebuia și ochi albaștri precum cerul. Avea pielea bronzată uniform și era Îmbrăcată cu o rochie de cocktail care-i venea ca turnată, făcută din satin galben și a cărei fustă despicată se unduia superb din cauza brizei În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nebănuite sahare interioare. Neobarbarii și-au sporit rafinamentul și, mai ales, eficacitatea. Nici extremiștii nu vin cu sigla salvării pe frunte. Există riscul ca globalizarea să împingă cultura pe tărâmul marelui pseudo. Nu mai dăm cu barda. Avem la dispoziție laserul. Și, mai ales. Cuvântul. Globalizarea în cultură este pândită de haos. Când navighează pe Internet, toți sedentarii se consideră matrozi. Sloganul mileniului al treilea ar putea fi : „La balamuc, birjar!” De când a apărut suportul electronic, literatura încearcă sa devină independentă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
înseamnă bețe în roate, nu cârje. Poeții - acești profesioniști ai visului. Arta se străduiește să ne curețe sentimentele de steril. Prin cărțile altora descoperim în noi teritorii nebănuite. Uneori, arta este spovedanie. Alteori - taină. Cultura spintecă bezna cu fulgerări de laser Arta ne poate condimenta identitatea. Fără artă, ne simțim mai liberi. Aproape ca în Sahara. Unele capodopere au alonjă de evanghelie. Nu ne mai interesează cărțile. Prea ne - am stricat ochii citind printre rânduri. Criticul de artă nu trebuie să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
poate fi un măcel cu tine însuți, ori o banală relaxare. Totuși, cele mai viguroase rădăcini ale esteticii cresc din etică. S - ar putea ca omul mileniului trei să fie o ființă degrevată de artă. Aforismul ar putea fi un laser al gândirii. Multe opere de artă au crescut din sâmburele aromat al copilăriei. Creativitatea este atestatul intelectualului autentic. Cultura poate ameliora caracterul omului, adâncindu-i introspecția. Există critici care cred că numai ei pot forma guvernul artei. Spectrul scriitorului se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
asortează cu olimpianismul artei de altădată. În artă, cel mai greu ajungi la propria - ți voce. În artă, orice gând trebuie centrat în perspectivă universală. Altfel, periferia este asigurată. Vigoarea literaturii este asigurată de stil. Uneori și de armătura filosofică. Laserul bibliotecilor ar mai putea ordona haosul din noi. Poezia actuală transferă criza condiției umane în imperiul limbajului. Marii creatori sunt asistați de inspirație. Și de revelație divină. Noile tiraje ale cărților de literatură vorbesc despre ruptura căscată între scriitori și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai simți, Toto? zise doctorul, aplecându-se spre el cu un zâmbet incredibil, prea larg. E suficient de cald pentru tine azi? Ian îi aruncă genul de privire la care te-ai aștepta de la o platformă orbitală de apărare cu laser. — Da, ei, asta-i. Doctorul se îndreptă de spate. — E un micuț simpatic, nu-i așa? Cuvintele lui ieșiră estompate de nesiguranță și ceva în privința asta mă făcu să mă simt puțin mai în largul meu în prezența bătrânului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sever, Fidorous insistă să mă ducă într-un tur al restului navei. Croindu-ne drum pe la pupa, am văzut că tăietorul de iarbă și ventilatorul de birou se transformaseră în elice propulsoare; cutia plină de hârtii era acum o imprimantă laser voluminoasă, legată în așa fel încât să atârne peste bordul din spate al ambarcațiunii, iar scaunul de birou se reinventase sub forma unui scaun de pescar fixat de punte, cu undița și firul pregătite să fie aruncate în apă. Barca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aproape de gură. — În cap, am repetat, creierul sau gura. — Bun. Fidorous se uită înspre mare, ducându-și palma streașină la ochi. Acum să vedem dacă putem să-i atragem atenția. Adu-mi aia. L-am urmat pe doctor la imprimanta laser prinsă în șuruburi la pupa. Porni aparatul, care prinse viață cu un vâjâit, aprinzându-și beculețele verzi și chihlimbarii. După ce verifică tăvița cu hârtie, Fidorous desfăcu un cablu cenușiu din spatele imprimantei. Îmi făcu semn să aduc sulița mai aproape și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se ridică în picioare, întinzându-și brațele și umerii. — Eu așa zic, tu nu? Am pus sulița cu atenție pe punte și-am făcut cei câțiva pași care mă despărțeau de spatele navei. Cu o mână așezată bine pe imprimanta laser pentru echilibru, m-am aplecat peste pupa și m-am uitat în jos - doar albastrul oceanului și două pagini albe, îmbibate de apă. — Și unde e acum? am zis, uitându-mă mai departe în jos. E tot aici? Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Dezlegați-l și lăsați-ne singuri! Gnomul sulfuros a făcut un pas Înainte, ceea ce, comparând dimensiunile vaste ale Încăperii cu micimea lui, Însemna că, practic, rămăsese pe loc. — Bine, dar... — Acum! a șuierat scurt dama, Întorcându-se, iar două raze laser au Înțepat fruntea piticaniei, astfel Încât aceasta a trecut rapid În spatele scaunului pe care eram așezat. — Ajungi? l-am chestionat peste umăr, rânjind. — Ni mai vidiem noi, Kravșiuk, a șuierat el. — Până atunci, ferește-te de-aspiratoare. În timp ce clona și fiii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe agentul CIA Ossama bin Laden și i-a dat ordin să fabrice urgent niște dușmani SUA. Ca totul să pară credibil, i-a alocat din rezerva federală trei avioane, bine garnisite cu americani, a plantat instalații de ghidare cu laser, în două din cele mai mari blocuri turn din New York și ele pline ochi cu americani, și într-o dimineață senină, tipic americană, au repezit avioanele, nu spre Casa Albă, Doamne ferește unde aștepta plin de speranță în reușită președintele, nu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Aerul cenușiu devenise și el un deșert fără glas. Mierlele se îngropaseră speriate la rădăcina dimineții. Îi crăpa timpanul. Îi crăpa naibii timpanul după o picătură de zgomot...și țâșni înainte în toată lungimea lui violentă. Sub lumina confuză fasciculele laser îi trădau furia: irosea și ultima muniție. Pe ei, fraților! ricoșă strigătul său din colină, până la zidurile caselor rămase undeva în urmă. Trezite, stolurile începură să fluiere și să chirăie. Între timp, dușmanul se pare că făcuse o mișcare tactică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
până-n dinți! E înspăimântător ! Un zâmbet sinistru îi netezește fața. Obrajii i se umflă, pufăie fioros. Măselele îi scrâșnesc înfiorător, pe nări îi ies flăcări de furie. Mi se face frică... mai face un pas. În dreapta ține o pușcă cu laser ultrasofisicată, în stânga ambalajul de la cutia cu praline, bineînțeles goală. E și mai îndârjit. Mai face un pas... nu mă pot apăra decât cu bastonul... tremur ! Mă fac mic... mic de tot! Mai face un pas. Trebuie să mă feresc, dar
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
grămăjoară, cum se adună toamna în grădini frunzele uscate, și le aduc plocon părintelui să le dea el foc, să ardă. Cu toate astea, de fiecare dată rămân uluiți când părintele îi ațintește cu privirea lui care vaporizează totul ca laserul. Faptele, urmele, chiar și nașterea pier ca și cum n-ar fi fost. Omul rămâne aiurit ca vițelul la poarta nouă. Și habar nu are ce să spună, pentru că acum nu mai are nici istorie, nici grai, nu mai e sigur nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
aia și port fusta lungă...să nu se vadă...Vedeți? Da. Să vă fie rușine. V-am arătat numai ca dovadă și nu ca să vă uitați așa, la ce se vede, deși am și o operație foarte fină făcută cu laser care nu se vede. Vedeți? Nu. Nu se vede. Perfect. De data asta nu v-ați uitat dacă spuneți c-ați văzut că nu se vede, de unde și concluzia că puteți intra la domnu primar fiind un cetățean cu toate
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
depozitari ai lucidității. Este de altfel singura posibilitate pentru a rezista Într-o societate asediată de informații, propulsată de mitul succesului. Pentru scriitor ca și pentru public, tehnologia apare ca o lavă incandescentă. Nimic n-o mai poate stăvili: discurile laser fagocitează biblioteci uriașe, videocasetele digeră secole de cultură, cu fiecare buletin de știri difuzat de rețelele de televiziune distanțele se pulverizează, fusurile orare dizolvîndu-se, sub umbrela magică a satelitului, Într-o simultaneitate paralizantă. Atît de concretă, atît de credibilă, realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fi decît un produs al acestei realități pe care tocmai discursul său ar fi trebuit s-o interogheze prin tensiunea scriiturii?” (Octavian Roske, prefață la antologia Proză americană contemporană, 1989) 1989! Chiar că prezent perpetuu. Lăsînd la o parte discurile laser și videocasetele care Înghit bibliotecile pline de praf, foarte bine c-o fac, textul este de-o contemporaneitate aproape imorală. Philip Roth: „Scriitorul american de la jumătatea secolului XX trebuie mai Întîi să Înțeleagă și abia apoi să descrie” (și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
născuți Între computere și copiatoare și filmați la naștere de tați emoționați pe casete de 8 mm HG, sînt digitali, au o școală de mare clasă, digitală, digitala pe care-o luăm și noi, cinefilii afumați de puzderia de fascicule laser, n-a mai rămas aproape nici unul care să nu te sperie cu tot felul de inovații, combinații, echipamente, efecte speciale, explozii, limba soacrei, extratereștri, prisme, jeturi fotonice de apă, tulumbe tehnicolore, microunde, flash-uri care te orbesc, măști, raze, fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]