6,066 matches
-
cu care este cerută o anumită ordine. S-ar putea observa însă că, și în cazul limbilor sintetice, aspectul popular urmează în general în topică mai îndeaproape structurile logice (naturale), care au o anumită fixitate, ceea ce a condus, în cazul latinei populare, de exemplu, la evoluția spre o topică relativ fixă a limbilor romanice. Altfel se prezenta situația în latina literară, prelucrată de învățați, unde posibilitățile de marcare a funcții-lor sintactice prin desinențe sau prin afixe (sufixe) au oferit condiții de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
popular urmează în general în topică mai îndeaproape structurile logice (naturale), care au o anumită fixitate, ceea ce a condus, în cazul latinei populare, de exemplu, la evoluția spre o topică relativ fixă a limbilor romanice. Altfel se prezenta situația în latina literară, prelucrată de învățați, unde posibilitățile de marcare a funcții-lor sintactice prin desinențe sau prin afixe (sufixe) au oferit condiții de realizare a unor construcții cu inversiuni, cu dislocări și cu intercalări, unele devenite caracteristice pentru limba cultă (precum perioadele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
condiții de realizare a unor construcții cu inversiuni, cu dislocări și cu intercalări, unele devenite caracteristice pentru limba cultă (precum perioadele), modelul lor fiind preluat, în epoca manierismului umanist și de unele limbi moderne, precum germana și suedeza 64. Totuși, latina literară uza în mod obișnuit de o topică cu anumite rigori, deși mărcile desinențiale folosite după reguli precise puteau indica funcția unui cuvînt indiferent de poziția lui în șirul componentelor propoziției. Astfel, propoziția Caesar bello Gallias subegit expune în forma
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
vizibil îndeosebi în condițiile în care se produce o gramaticalizare a topicii, în sensul că ordi-nea cuvintelor tinde să releve funcțiile lor sintactice în interiorul propoziției sau în cadrul structurilor sintagmatice. Cea mai importantă trăsătură a structurii gramaticale a limbilor romanice, în comparație cu latina, este caracterul lor preponderent analitic, latina fiind preponderent sintetică și, din acest motiv, în vreme ce latina, prin marele număr al desinențelor, permitea o ordine relativ liberă a cuvintelor în frază, limbile romanice, în care numărul desinențelor (nominale) este redus, recurg la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
se produce o gramaticalizare a topicii, în sensul că ordi-nea cuvintelor tinde să releve funcțiile lor sintactice în interiorul propoziției sau în cadrul structurilor sintagmatice. Cea mai importantă trăsătură a structurii gramaticale a limbilor romanice, în comparație cu latina, este caracterul lor preponderent analitic, latina fiind preponderent sintetică și, din acest motiv, în vreme ce latina, prin marele număr al desinențelor, permitea o ordine relativ liberă a cuvintelor în frază, limbile romanice, în care numărul desinențelor (nominale) este redus, recurg la reguli stricte ale topicii. Astfel, în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ordi-nea cuvintelor tinde să releve funcțiile lor sintactice în interiorul propoziției sau în cadrul structurilor sintagmatice. Cea mai importantă trăsătură a structurii gramaticale a limbilor romanice, în comparație cu latina, este caracterul lor preponderent analitic, latina fiind preponderent sintetică și, din acest motiv, în vreme ce latina, prin marele număr al desinențelor, permitea o ordine relativ liberă a cuvintelor în frază, limbile romanice, în care numărul desinențelor (nominale) este redus, recurg la reguli stricte ale topicii. Astfel, în latină, oricare ar fi fost ordinea cuvintelor dintr-o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fiind preponderent sintetică și, din acest motiv, în vreme ce latina, prin marele număr al desinențelor, permitea o ordine relativ liberă a cuvintelor în frază, limbile romanice, în care numărul desinențelor (nominale) este redus, recurg la reguli stricte ale topicii. Astfel, în latină, oricare ar fi fost ordinea cuvintelor dintr-o propoziție precum Petrus ferit Paulum, înțelesul ar fi rămas același "Petru îl bate pe Paul", în vreme ce, în franceză, în propoziția corespondentă Pierre frappe Paul, nu mai este posibilă comutarea elementelor, deoarece subiectul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
parte, filius de rege oferea modelul logic al atributului care succedă substantivul. În general, elementele de relație trebuie să ocupe o poziție între cuvintele cărora le mijlocește un raport, fiindcă altfel acest raport nu mai este relevant și, de aceea, latina avea regula ca prepoziția să fie plasată înaintea cuvîntului al cărui caz îl indică. Totuși, acest aspect, care are manifestare exclusivă în cazul limbilor analitice, poate fi încălcat în limbile sintetice, căci, de exemplu, limba latină avea conjuncția enclitică que
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a generalizat la toate complementele, încît structura este mereu aceeași (El vine acum; El lucrează acolo etc.), deși nu întotdeauna o altă ordine ar produce neclaritate. Din asemenea motive, structura obișnuită a propoziției cu verbul predicat la sfîrșit, atestată de latina literară (Haec aetas perfectum oratorem tulit. "Această epocă a produs un orator desăvîrșit") a fost depășită. De altfel, nu trebuie pierdut din vedere faptul că limbile romanice descind din latina populară, din aspectul vorbit al latinei, care avea desigur unele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
obișnuită a propoziției cu verbul predicat la sfîrșit, atestată de latina literară (Haec aetas perfectum oratorem tulit. "Această epocă a produs un orator desăvîrșit") a fost depășită. De altfel, nu trebuie pierdut din vedere faptul că limbile romanice descind din latina populară, din aspectul vorbit al latinei, care avea desigur unele obișnuințe și tendințe ce nu se regăsesc în gramaticile latine și în opera clasicilor latini, redactată în limba selectată și normată de aceste gramatici. Pe de altă parte, faptul că
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
la sfîrșit, atestată de latina literară (Haec aetas perfectum oratorem tulit. "Această epocă a produs un orator desăvîrșit") a fost depășită. De altfel, nu trebuie pierdut din vedere faptul că limbile romanice descind din latina populară, din aspectul vorbit al latinei, care avea desigur unele obișnuințe și tendințe ce nu se regăsesc în gramaticile latine și în opera clasicilor latini, redactată în limba selectată și normată de aceste gramatici. Pe de altă parte, faptul că există deseori un paralelism între tendințele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
obișnuințe și tendințe ce nu se regăsesc în gramaticile latine și în opera clasicilor latini, redactată în limba selectată și normată de aceste gramatici. Pe de altă parte, faptul că există deseori un paralelism între tendințele manifestate în evoluția de la latină la limbile romanice și de la germanica comună la limbile germanice poate întemeia opinia că, de fapt, aceste tendințe existau deja în limbile bază, latina populară și germanica comună, numai că ele nu deveniseră preponderente și nu înlăturaseră situațiile ce reprezentau
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Pe de altă parte, faptul că există deseori un paralelism între tendințele manifestate în evoluția de la latină la limbile romanice și de la germanica comună la limbile germanice poate întemeia opinia că, de fapt, aceste tendințe existau deja în limbile bază, latina populară și germanica comună, numai că ele nu deveniseră preponderente și nu înlăturaseră situațiile ce reprezentau supremația sintetismului originar. În aceste condiții, structura din propoziția latină, care începea cu subiectul urmat de determinanții lui și sfîrșea cu verbul predicat precedat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de fapt prin determinare regresivă (de tipul determinat determinant) numai în cazul determinanților calificativi, realizați de obicei prin adjective propriu-zise sau prin substantive precedate de prepoziții, căci determinanții necalificativi sînt în principiu antepuși. Această situație continuă, de altfel, topica din latină, care presupunea, în cazul determinării atributive, așezarea determinanților după substantivul determinat (vita omnis "viața întreagă"), dar antepunerea determinanților de individualizare, fără a fi exclusă însă posibilitatea unor inversări (mortis periculum "pericolul morții"). În aceste circumstanțe, poziția în fața substantivului a determinanților
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
proiectează un statut morfologic cuvîntului. Fenomenul adverbializării adjectivelor fără marcă specială este frecvent în limba română și a devenit posibil atunci cînd s-a manifestat rigurozitatea plasării determinanților în vecinătatea determinaților, încît prezența unor mărci sufixale specifice adverbelor (ca în latină sau în greacă) nu a mai fost necesară. Uneori, devin adverbe în același mod și substantivele: se îndreaptă glonț spre el; a înghețat lemn, în asemenea întrebuințări fiind subînțeleasă o comparație (ca glonțul, ca lemnul), încît apropierea de o construcție
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu adverbele de mod și, în acest caz, în mod frecvent, româna, realizează adverbializarea prin plasarea formei masculine de singular a adjectivului după verbul determinat, fără alte mijloace: o fată frumoasă adj. ea cîntă frumos adv.68 Faptul că în latina populară tîrzie complementele circumstanțiale se puteau reda atît prin adverbe cît și prin substantive precedate de prepoziții sau în cazul ablativ a condus, pe de o parte, la ocuparea aceluiași loc în succesiunea elementelor propoziției și, pe de altă parte
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sau derivate care au corespondente sub forma unor perifraze în limbile analitice. Există, prin urmare, cîteva condiții care favorizează diferențierile dintre limbile romanice și cele germanice sub aspectul structurilor sintagmatice și al construcției lexicale, care conduc la situația că, spre deosebire de latină, limbile romanice au posibilități relativ reduse de a realiza cuvinte noi și de aceea trebuie să recurgă la împrumuturi, în vreme ce limbile germanice pot alcătui un număr mare de cuvinte noi cu mijloace proprii (prin compunere și prin prefixare) și, de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
atare, limbile germanice au particularitatea de a recurge des la creația internă, fără ca aceasta să presupună, cu excepția islandezei, excluderea împrumuturilor, încît o limbă foarte creativă pre-cum germana a receptat numeroase Fremdwörter ("cuvinte străine" = împrumuturi), preluate uneori din greacă sau din latină chiar cu desinențele originare de plural. Fenomenul compunerii nu presupune însă întotdeauna în limbile germanice realizarea unor cuvinte care să redea idei noi, deoarece un compus precum das Geburtstagsgeschenk [ge΄burtstagsge΄(εnk] "cadou pentru ziua de naștere" din germană nu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
din perspectiva tipului de cuvinte-bază ce pot avea un astfel de atribut. Pe lîngă aceasta, determinanții antepuși devin apropiați prin statut prefixoidelor și chiar pot deveni prefixoide 72. Se poate conchide de aici că, pe terenul limbilor sintetice, precum greaca, latina și limbile germanice se pot naște treptat din procedeele de compunere mijloace de derivare noi. Limbile romanice, neavînd în specific compunerea, au moștenit sau împrumută afixele și numai în puține cazuri le creează, de obicei prin combinarea altora. Toate limbile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
daneză gr(nseløs [΄gränsəlös], endeløs [΄änəlös] și, cu prefix, uendelig [u΄änəli] și, în mod similar, în celelalte limbi din familie. Limbile germanice au împrumutat, o dată cu numeroase cuvinte latino-romanice și unele afixe (de obicei cu originea în greacă sau în latină), dar ele au în uz și multe afixe proprii moștenite din limba-bază. Dintre acestea din urmă se remarcă prin deosebita lor creativitate și prin faptul că realizează derivate care se redau uneori perifrastic în limbile romanice, îndeosebi sufixele substantivale, engl.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
decît cele germanice trăsăturile sintetismului în sistemul de formare a cuvintelor și recurg mai mult decît ele la împrumuturi. De aceea, limbile neolatine, între care franceza se remarcă în mod deosebit, absorb din alte limbi, îndeosebi din greacă și din latină, elementele necesare în evoluția cunoașterii și a exprimării, pe care le pot oferi apoi altor limbi europene. Pe de altă parte, această deschidere către împrumuturi presupune și procedee suple și variate de adaptare a lor, aspect ce nu se regăsește
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
incursiuni care au rămas însă fără consecințe notabile atîta timp cît unitatea imperiului a fost menținută. Această vecinătate și contactele reciproce au însemnat, în primul rînd, influențarea germanicilor de către romani, îndeosebi la nivel cultural și lingvistic, dar și pătrunderea în latină a unor cuvinte germanice, astfel încît latina imperială le-a putut transmite limbilor romanice occidentale. Se apreciază, de obicei, că limba română nu a primit asemenea elemente, deși din acest grup foarte vechi de germanisme fac parte și cuvinte precum
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
notabile atîta timp cît unitatea imperiului a fost menținută. Această vecinătate și contactele reciproce au însemnat, în primul rînd, influențarea germanicilor de către romani, îndeosebi la nivel cultural și lingvistic, dar și pătrunderea în latină a unor cuvinte germanice, astfel încît latina imperială le-a putut transmite limbilor romanice occidentale. Se apreciază, de obicei, că limba română nu a primit asemenea elemente, deși din acest grup foarte vechi de germanisme fac parte și cuvinte precum lat. sapo, -onis77 și spuma din care
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a avut însă caracter zonal și este consecința pătrunderii triburilor de germanici pe teritoriul imperiului, căci, după secolul al III-lea, cînd apar semnele slăbirii unității Imperiului Roman, atacurile germanicilor s-au întețit și au avut consecințe serioase asupra fragmentării latinei populare din zona vestică și asupra aspectului pe care îl vor avea idiomurile ce vor lua naștere din ea. Un timp, statul roman a menținut un sistem de relații care permitea înrolarea germanicilor, prizonieri sau mercenari, în legiuni, evitînd astfel
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
vestică regatul francilor și la cea estică regatul vikingilor ce întemeiaseră Rusia Kieveană. Totuși, ca urmare a contactelor cu triburile germanice, în vorbirea populațiilor de limbă latină au pătruns încă de timpuriu un număr mare de cuvinte germanice, iar, prin latină, s-au transmis unor limbi romanice: bandum "steag" > it. bandiera, sp. bandera; aringus "scrumbie" > it. aringa, fr. hareng etc. Influența germanică a fost însă deosebit de intensă după secolul al VI-lea, cînd s-a încheiat epoca latinei populare și au
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]