15,723 matches
-
ce au urmat, spiritualitatea carmeliților. Ca scriitor, Pseudo-Dionisie Areopagitul este puțin atrăgător, dar rezonanța sa spirituală a lăsat o urmă de neșters de-a lungul secolelor. Bibliografie. Ediția corpusului în PG 3 (textul ediției B. Cordier, Anvers, 1643, cu traducere latină; numeroase greșeli de tipar); la coloanele din PG se fac trimiteri în mod tradițional cînd se dau citate (în PG 4 se găsesc scoliile atribuite lui Maxim Mărturisitorul și diferite analize consacrate lui Dionisie). Acum există o nouă ediție critică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la care participau atît persoane cultivate cît și necultivate, nu mai putea fi structurată în continuare pe baza sistemului cantitativ al metricii clasice, ci trebuia să adopte un sistem metric care să corespundă cu evoluția limbii grecești vorbite. Atît limba latină, cît și cea greacă începuseră să evolueze în jurul secolului al III-lea după Cristos (ca să ne exprimăm cu mare aproximație) de la un sistem cantitativ către un sistem bazat pe accent, așa cum este cel al limbilor neolatine și al limbii neogrecești
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
iar acest mod de a scrie istoria - istorie a Bisericii așadar și nu istorie profană - va rămîne una dintre caracteristicile esențiale ale istoriografiei medievale pînă în epoca de înflorire a Renașterii occidentale, care a moștenit-o de la Eusebiu prin intermediul traducerii latine a lui Rufin. Titlul acestor opere istorice rămîne de-acum neschimbat: Istoria Bisericii. însă a cărei Biserici? Optica lui Eusebiu fusese „universală”, întrucît el vorbea atît de Biserica din Occident, cît și de cea din Orient; istoricii care îi continuă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a fost foarte folosit de istoricii și cronicarii bizantini. Puține lucruri se pot spune despre caracteristicile acestei istorii, care era opera originală a lui Teodor Lectorul. Bibliografie. Ediții: pentru Istoria bisericească, în trei părți cf. PG 86, 1, 165-228; traducere latină în CSEL 71, 1952 (W. Jacob, R. Hanslik). Studii: O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 117-118. 9. Evagrie Scolasticul Evagrie a fost o personalitate mai importantă. S-a născut între 532 și 537 la Epifania, în Siria, și, după ce a studiat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
liturghiei în Biserica din Ierusalim. A ajuns pînă la noi, tradus în latină, un amplu Comentariu la Levitic care pare să fi fost compus în anii 430-450, la Ierusalim sau în împrejurimile acestuia. Cum comentariul s-a păstrat în traducere latină, în text apar referiri frecvente la Vulgata latină a Bibliei, referiri ce trebuie considerate adaosuri ale traducătorului. Comentatorul, avînd în vedere ceea ce ne spune în introducere, înaintea acestei cărți ar fi comentat Iezechiel; sub numele lui Hesychius ne-a parvenit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la noi, tradus în latină, un amplu Comentariu la Levitic care pare să fi fost compus în anii 430-450, la Ierusalim sau în împrejurimile acestuia. Cum comentariul s-a păstrat în traducere latină, în text apar referiri frecvente la Vulgata latină a Bibliei, referiri ce trebuie considerate adaosuri ale traducătorului. Comentatorul, avînd în vedere ceea ce ne spune în introducere, înaintea acestei cărți ar fi comentat Iezechiel; sub numele lui Hesychius ne-a parvenit și o traducere armeană a cărții lui Iov
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
autorul unei Istorii bisericești din care ne-a rămas doar un fragment referitor la Teodor de Mopsuestia: s-a păstrat pentru că fusese citit în timpul celui de-al cincilea conciliu ecumenic de la Constantinopol, din 553, și ne-a parvenit în traducere latină; din el aflăm că Hesychius fusese un adversar neînduplecat al lui Nestorie și că pasajul respectiv fusese scris după moartea lui Teodor, în 428. în schimb, nu-i poate fi atribuită lui o scriere dedicată Lui Teodul, despre cumpătare și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Comentariul nu a ajuns pînă la noi; din textul rezultat în urma celei de-a doua redactări ne-a parvenit, în grecește, numai un fragment referitor la Facerea 1-17, descoperit de Cardinalul Mai; întreaga operă s-a păstrat doar în traducerea latină tipărită în 1555 la Zürich de Konrad Clauser și alții. Textul acestei traduceri a fost completat ulterior, grație unei ediții îngrijite în 1772-1773 la Leipzig de Nikephor Theotokes, cu alte fragmente numite „Catenarul lui Nikephor”, mai precis un catenar grec
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o altă versiune greacă (n.red.). * spirituali, în it., în orig. (n.red.). * cenobio, în it., în orig. (n.red.). * Eucheriu a fost episcop de Lyon (n.red.). * în original, abecedario, adjectiv care în italiană desemnează un tip de poezie latină creștină (carmi sau inni abecedari) ale cărei strofe sau versuri încep cu litere care se succedă în ordine alfabetică (n. t.). * Centonă (lat. cento), poem în care autorul tratează o temă nouă compilînd versurile unui poet cunoscut. * Mărturisitorii sînt creștini
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Câți poeți după tribune recitat-au aici versul/ Nobili vor fi umblat pe stradă cu mândrie ducând toga/ Poate chiar o-unde astăzi falnic stă liceul LOGA." Exhibarea latinității se explică prin faptul că odraslele autorului aveau probleme la limba latină. "Profesorului de latină - comentează Cornel Ungureanu - i se dă ce i se cuvine. De ziua lui, i se închină în Vasiova o poezie entuziastă: " Pentru astă trudă mare/ Vecinic recunoscători/ Am venit astăzi la tine/ Noi, ai tăi admiratori/ Ca să
O epopee critică eroi-comică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17157_a_18482]
-
o vezi, să o dezbrac, tocmai acuma când nu se mai poate, de ce pretinzi că nici n'a fost nici o flanelă, că nu mă vezi, că nu mă simți, că nu mă recunoști? Insul vorbăreț (românescul INS vine de la ens-entis latin, ce avea să desemneze însuși EU-l filosofic!) care ține să-i aducă aminte iubitei de un pulover ce-i ședea lui deosebit de bine ("spuneai că-mi șade/ ca o armură de smalț"), e cineva cu mult deasupra a ceea ce
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
ca un poet... țărâna... A... că ea îmbrăca și haina și suflet de perechi... Nu e totuna... să compui cu același, sau cu opus, sentiment... învățați și de Ion Zamfirescu... Ei bine, fără ei nu ar fi existat, probabil, nici latină, nici limbile romanice, nici mitologia romană, nici greacă, la Craiova. Ar fi rămas, oare, numai Pelendava? Păi, te-ar fi lăsat? Toate muzele inspirațiunii, din toate vânturile, să trăiești liber, și frumos, și curat? La maximul potențial de înfrățire cu
CAPCANA de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381284_a_382613]
-
pe afișe, cu tot, și le dădeai foc... cu toate deșeurile lor, care ard... nu înfloreau mari stațiuni de gunoi... pentru marii eroi... civilizați... Dar asta era odată... când - de atâta economie, ca să satisfacă Lumea înalt civilizată și Bogată - și Latină era tăiată... și atâtea erau tăiate... din dragoste... din arta... numai viața nu era tăiată... Acum, să vedeți dragoste revărsată... Se taie Planeta toată... Ca să se pună prostia și mojicia în frunte... în masă... roata după roata... A cui o
CAPCANA de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381284_a_382613]
-
Marcu, au scris A. Armbruster, Rudolf Windisch, Lorenzo Renzi și alții, între care și noi înșine: bibliografia de specialitate este vastă! III. în nici o altă parte a fostului Imperiu roman comunități romanofone nu au fost atât de absconse eredității lor latine! Termenul vlah suprima ideea (colectivă) a unei old ethnicity și obnubila identitatea: vlahii constituiau numai un �corp străin" în plurietnia danubiano-balcanică (prin documentele medievale, a arătat, printre alții, Stelian Brezianu, ei erau considerați Daci, Misieni, Bessi, ba chiar și... Bulgari
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
înșiși diverse nume locale (sau chiar generice), își cunoșteau originile și �dreptul" la o succesiune istorică? Peste mai multe veacuri, unii istorici și filologi au presupus că din moment ce cronicarii bizantini și umaniștii italieni au semnalat asemănările dintre limba lor și latină sau italiană, ar fi putut să fie chiar ei, membrii acestor comunități, cei care s-au declarat urmași ai Romanilor! Textele umaniștilor, mai ales, ar fi �mărturii rezultate dintr-un contact direct cu populația" romanofonă, �notate pe viu", poate chiar
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
poate chiar �comunicate" străinilor de vorbitorii înșiși. Al. Marcu, A. Armbruster și alții (chiar și noi înșine!) au presupus că în comunități romanofone exista o �conștiință" a limbii lor asemănătoare cu latina. Să fi avut oare o memorie a originilor latine acești păstori romanofoni (chiar dacă unele comunități trăiau în regiuni cu toponime latine)? Chiar dacă, în cronicile bizantine, erau considerați rhomanoï? VI. Răspunsul nu poate fi afirmativ. Romanofonia comunităților din Peninsula Balcanică - dar și a celor de la nordul Dunării - nu constituia, la
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
alții (chiar și noi înșine!) au presupus că în comunități romanofone exista o �conștiință" a limbii lor asemănătoare cu latina. Să fi avut oare o memorie a originilor latine acești păstori romanofoni (chiar dacă unele comunități trăiau în regiuni cu toponime latine)? Chiar dacă, în cronicile bizantine, erau considerați rhomanoï? VI. Răspunsul nu poate fi afirmativ. Romanofonia comunităților din Peninsula Balcanică - dar și a celor de la nordul Dunării - nu constituia, la început, o caracteristică identitară, conștientă, înăuntrul acestor grupări. �Limba noastră", �limba cea
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
poate afirma că aceste comunități romanofone-românofone, trăind într-un mediu multietnic, își defineau existența în sincronie, prin idiosincrazii etnolingvistice de proximitate, fără preocupări istoriciste legate de Roma antică și de lumea romanică. A le atribui o �memorie colectivă" a originilor latine este - credem - un act cultural a posteriori introdus de istorici și de filologi. VII. în schimb, aceste comunități aveau conștiința propriei identități etnolingvistice. Matilda Caragiu Marioțeanu, în Dodecalogul inclus în DIARO, pp. 439-452, afirmă cu convingerea specialistului: �aromâna este limba
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
se vehiculau în mediile culturale maghiare și românești. Dacă unii cărturari unguri voiau o �maghiarizare" (prin �des-germanizare") a culturii lor, tot astfel tinerii intelectuali români, �uniați", ai Școalei Ardelene de la Blaj, vedeau în Unirea cu Roma o confirmare a originilor latine, o latinizare (prin �de-slavizare"). La Viena, în Transilvania sau la Budapesta, Aromânii en quête de leurs origines au găsit răspunsul! Printre cei care au luat contact cu ideile Școalei Ardelene, cel dintâi a fost Gheorghe (Constantin) Roja, �doftor în
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
în greacă) Cercetări asupra Românilor sau așa-numiților Vlahi care locuiesc dincolo de Dunăre, în care, pentru întâia oară, sunt considerați �Traci romanizați" dintr-o �ramură a poporului român" - adică Români - cei care, în sudul balcanic, vorbeau o limbă de origine latină. Recunoaștem în aceste idei tezele lui Dimitrie Cantemir (Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor), ale lui Gh. Șincai și (poate chiar prezența) lui Petru Maior, cu care Aromânii cultivați luaseră contact la Viena și la Buda. De altfel, cealaltă lucrare a lui Gheorghe
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
luaseră contact la Viena și la Buda. De altfel, cealaltă lucrare a lui Gheorghe Roja, Măiestria ghiovăsirii românești cu litere latinești care sunt literele Românilor cele vechi (1809) nu este altceva decât �aplicarea" la scrierea în graiurile aromânești a alfabetului latin, precum preconizau cărturarii ardeleni. Iar atunci când Mihail Boiagi, publicând la Viena, în 1813 (în greacă și germană) Romanische oder macedono-wlachische Sprachlehre, pe lângă o încercare de a stabili normele structurale ale aromânei, pune în circulație termenul macedo(no)-valah (echivalent cu
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
privind vestimentația feminină ori bărbătească, pallium-ul fiind o togă scurtă purtată mai ales de filosofi). ( Desigur că și în limbajul românesc - cel ce a precedat și a rezistat slavizării limbii de cult, dacă... sapi, dai de Tertullian. Puterea elementului latin a făcut să coexiste în vorbirea religioasă paralelisme ca "bunăvestire"/ "blagoveștenie", "binecuvântare"/ "blagoslovire" sau originalul răspuns, prin calc lingvistic, al primei adresări: "bogdaproste" - "să fie primit".) Fiind implicați în traducere doi scriitori (Hanibal Stănciulescu și Gabriela Sauciuc) și un filosof
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
textele sacre tălmăciri prestigioase și adoptate, completând antologia cu contribuții proprii atunci când sumarul a cerut-o, rezultatul este nu numai o perenă sursă de informare, dar și o reușită stilistică. Claudio Moreschini, Enrico Norelli, Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine. De la Apostolul Pavel până la epoca lui Constantin cel Mare. Traducere de Hanibal Stănciulescu și Gabriela Sauciuc. Ediție îngrijită de Ioan-Florin Florescu. Editura Polirom, 2001
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
zis o ambivalență care nu-și găsește echilibrul decît în sinteze extrem de rare", viitorul istoric al religiilor își concentrează atenția asupra modului în care cei doi poeți au contribuit la lărgirea orizontului spiritual european, contrazicînd prejudecata curentă conform căreia spiritul latin s-ar reduce la cîteva atribute convenționale cum ar fi claritatea, eleganța, echilibrul. Așadar, demersul său nu intenționează să se plaseze nici în cadrul istoriei literare comparate, nici în cel al criticii influențelor (deși dimensiunea comparatistă îi este, într-un fel
O ediție bilingvă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14992_a_16317]
-
i-a fost prieten și cicerone la trecerea prin Sibiu. Va colabora și la publicațiile de dincolo de Carpați („Albina Pindului”, „Traian”, „Columna lui Traian”, „Revista literară și științifică” ș.a.). O energie deosebită cheltuiește în redacția a două periodice: ziarul „Orientul latin”, editat în 1874 la Brașov de Aron Densușianu (unde semna și cu pseudonimele Narcis și Nouraș), și „Albina Carpaților”, revistă scoasă în 1877 la Sibiu de Visarion Roman. Susținând cu entuziasm ideea „daco-românismului”, L. afirmă într-o serie de articole
LAPEDATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287746_a_289075]