5,763 matches
-
bățoși în prefețe. Au alura învingătorilor care înfig steagul victoriei în redutele cucerite. Deși soldat vechi, pe mine mă vizitează încă, destul de des, ideea de vulnerabilitate în viață și în scris. în timp ce ei, la sfîrșitul unei lucrări, exultă și așteaptă laudele, eu îmi contabilizez, în gînd, slăbiciunile. Odată ce am trimis la tipografie manuscrisul, siguranța mă părăsește. încerc atunci să compensez golul ei cu explicații care să preîntîmpine, la apariție, neînțelegerile și mefiențele. Defensiv, apăsat încă de îndoieli, îmi alcătuiesc prefața: o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Viața literară’’, primul „dat’’ de poet. Ce-i interesant de remarcat e că acolo (dacă vor fi fiind vorbele sale) Bacovia se referă la grupul de scriitori băcăuani contemporani și-l evidențiază pe Tabacaru (care oricum merita o astfel de laudă): ,,E un om rar, un idealist incorigibil’’.4 ) Critica ,,pro amiciția’’, colegială, integral pozitivă, bucuroasă are dezavantajul de a părea și de a fi asimilată, uneori, cu reclama. Are însă și avantajul de a revela aspecte și semnificații pe care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
proza sovietică. Provincial și serios (cum a observat Ibrăileanu în „Numele proprii în opera comică a lui Caragiale”), Zoe (Zoe Vasiliu) se potrivește cu cam tot ce știm despre mama poetului. E motiv de mirare și în același timp de laudă că Bacovia nu s-a lăsat purtat de val în timpul studenției și n-a participat la feluritele frămîntări și contestații ale colegilor săi, desfășurate în București și în Iași. Protestele, lucru arătat de Spiru Haret într-un discurs din 1910
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
așa ceva, a-ți ține cumpătul cînd aproape toți din jur sînt inflamați, a nu sta nici măcar la marginea șuvoiului era o dovadă de imunitate la microbii agitațiilor, ca să nu zic de luciditate politică. E iarăși motiv de mirare și de laudă că pe Bacovia nu l-a cuprins febra războiului, dobîndită brusc de nu puțini dintre confrații săi după declanșarea conflictului ce avea să devină mondial. Deși oficial, țara se menținea în neutralitate, revistele și ziarele erau pline în acei ani
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
formulează rar: adevăruri, nu paradoxuri. Un avantaj neașteptat: sterilitatea îl oprește pe Bacovia de a se ocupa cu bagatele. Nu mai am nici o îndoială că, atunci cînd se declară sătul de „aprecierile de mare poet”, Bacovia o făcea din cauza demonetizării laudelor, a felului ușuratic de a le atribui de către critica-reclamă, care proliferase în presa de după Primul Război Mondial. Pe cine, în afară de cineva vanitos, l-ar interesa să fie remarcat, cînd aproape toți din jurul său sînt „mari”, „binecunoscuți”, „renumiți”, „excepționali”, „extrem de talentați
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Mondial. Pe cine, în afară de cineva vanitos, l-ar interesa să fie remarcat, cînd aproape toți din jurul său sînt „mari”, „binecunoscuți”, „renumiți”, „excepționali”, „extrem de talentați” etc? Pe cine, om delicat, nu l-ar amărî asemenea calificative venite tîrziu, după „traversarea deșertului”? Laudele lipsite de temei sînt pe cît de banale, pe atît de necinstite. Bacovia aștepta doar să fie înțeles. în ciuda angajamentului pe care mi l-am luat, iarăși zile fără nici un rînd despre Bacovia. Credeam că e de ajuns să mă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
motive pentru care apelativul "modern" este una comună pentru curentul principal al jurnalismului și pentru beletristica practicată în acel timp, o apelație cu aer de hegemonie care marginalizează jurnalismul literar narativ. Nu mai puțin adevărat este că Many remarcă, spre lauda lui, că jurnalismul literar se dezvoltă pe falia apărută între literatură și jurnalism ca două lucruri cu identități diferite (562-65). Sunt de acord nu numai că o falie a apărut între literatură și jurnalistică dar și că aceasta s-a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
principale. În plus, povestea ar putea ușor degenera într-un stereotip rasist sub forma portretului unui "negrotei" beat și iresponsabil, de neacceptat de către parloarele victoriene ale societății educate și rafinate din Cincinnati. Povestea pare gata să facă acest lucru prin lauda adusă comportamentului polițiștilor care reprezintă și păzesc autoritatea de clasă a acelei societăți: erau "vigilenți", astfel îndeplinindu-și datoria în numele autoritarismului de clasă. S-ar părea că povestea accentuează perspectiva conform căreia Jones reprezintă Cealaltă societate și rasă. Dar când
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
să intre în vorbă cu diferiți oameni și apoi să scrie despre concepțiile lor. După cum i-a zis Moley, "și oamenii au dreptul să vorbească și să fie auziți. Președintele și cei cu funcții înalte nu aud decât lingușeli și laude false. Nu citesc decât ce scriu jurnaliștii din Washington. Dar nu știu nimic despre gândurile unui fermier și despre ce vorbește el cu vecinul său... Aș vrea să mă ajuți să fac auzite ideile acestor oameni" (3). În mod evident
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
prima apariție a PMLA (Publications of the Modern Language Association of America) din 1884-85, că unul dintre beneficiile studiului literaturii autohtone ar fi "ascensiunea evidentă a culturii engleze literare în universitățile și în țara noastră" (46, sublinierea lui Hunt). Pe lângă lauda adusă studiului literaturii autohtone în acele timpuri, ceea ce mai poate fi observabil în creșterea importanței "Culturii Literare" este un elitism literar. Hiram Corson, unul dintre membrii fondatori ai facultății de studii americane la Cornell în 1870, a meționat în Aims
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cele mai recente schițe a lui Hearn din zona Cincinnati în anii '70 ai secolului al XIX-lea, deși probabil că ar fi trebuit să aparțină curentului principal numit, două decenii mai târziu în presa new-yorkeză, jurnalism literar narativ. În pofida laudelor la adresa lui Hearn, care a folosit subiectivitatea la un nivel mult mai ridicat decât James Agee, Joan Didion și Norman Mailer, Pattee tinde spre o formă mai veche a eseului atunci când spune: Niciodată nu a mai existat vreo dorință atât de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fac din acest site o reușită și din perspectiva pur tehnică și, de asemenea, un model, în ciuda unui design sobru, axat pe funcționalitate și nu pe expresivitate. După doar o săptămână de la lansare are o panoplie impresionantă de accesări și laude venite de pe tot globul. Vizitați-l, e un exemplu de succes, o mină de informații și o firavă alinare pentru dorul de Copou, (dacă v-ați mutat în Canada). 12 martie 2009 Îmi plăcea (o, tempora!) să-mi încep prima
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ea corespunde standardelor germane și vieneze de brand muzical recunoscut) este azi, fără nicio îndoială instituția noastră artistică cea mai reprezentativă internațional, cea care face, alături de universități și de Dan Lungu, ca Iașul să fie recunoscut mondial. Dar nu despre laudele și gratitudinea cuvenite lui Bujor Prelipcean aș vrea să vorbesc aici, deși fermitatea diplomatică și programele vizionare, pe termen lung, de studiu și reprezentare pe care le-a aplicat unui corp de muzicieni de elită (deci talentați, dar și năbădăioși
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
afla vorbele calde ale oamenilor care stăteau în stație de trei sferturi de oră și care refăceau coșmarul pur al călătorului care vede venind mașina, dar nu se poate urca în ea. Acest frumos balet ar fi demn de toată lauda, dacă inteligenta decizie de a asigura un transport decent nu ar semăna cu încercarea, creativă și ecologică, de a rezolva efectele inundațiilor folosind o linguriță de ceai. Eventual din argint (dacă ar fi să facem aici o subtilă referire la
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
la un înalt nivel valoric, an de an. Am putea spune că acest eveniment e un adevărat model în privința cheltuirii cu folos a banilor publici pentru binele iubitorilor de teatru și pentru sporirea vizibilității internaționale a Iașului. O vorbă de laudă li se cuvine, la final, și celor care nu se văd în festival, dar fără de care el nu ar fi posibil. De la cel care rupe biletele la intrare și plasatoarele de sală, la tehnicienii de scenă și firește, actorii, toată lumea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nu mai obosesc să ni-l tot bage pe gât, am așteptat, cu sufletul la gură, premiera la HBO a filmului, multpremiat și aclamat în cor de critică, semnat de domnul Corneliu Porumboiu. Eram pregătit, montat de corul cvasiunanim de laude și stârnit de comentariile ditirambice din presa sătească de specialitate (din "satul global" adică), pentru o experiență estetică răscolitoare, care să-mi revigoreze credința în cinematografia românească, cam debilă, cu ridicole complexe de superioritate și cu onoarea destul de șifonată. Polițist
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
răscolitoare, care să-mi revigoreze credința în cinematografia românească, cam debilă, cu ridicole complexe de superioritate și cu onoarea destul de șifonată. Polițist, adjectiv, pelicula în cauză, ne-a fost prezentată în cadrul unui program al postului HBO România, demn de toate laudele, care, pe lângă spanacurile americane ne difuzează și realizări ale noului val din cinematografia românească (între altele, și filmele de referință făcute de Nae Caranfil sau Cristian Mungiu), și, o spun abrupt, nu prea știu cum să vorbesc despre ea. Povestea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
francez autentic. Nu voi face aici o trecere în revistă a sărbătorii culturii franceze orchestrată în acest an de șefa de catedră a universității ieșene, Simona Modreanu, autoare, profesoară și editoare bine-cunoscută, cu succese pariziene și europene demne de toată lauda, împreună cu echipa Centrului Cultural Francez condusă de infatigabilul ambasador al culturii franceze la Iași, Jose Queiros (pe care, amical, îl scutesc de adjective bombastice, deși le merită). Sărbătoarea francofoniei la Iași a intrat demult în obișnuința manifestărilor de succes, manifestări
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
natura subiectului aflat în controversă. Iată, de aceea, ce cred eu că ar trebui adăugat la această dezbatere care s-a întins zilele trecute pe ziare, pe televiziuni locale, pe bloguri și în parc: 1. Criticile, argumentate sau nu, precum și laudele, deșănțate sau nu, indiferent de la cine ar veni ele, nu afectează cu nimic procesul de selecție care se face după un regulament, cu criterii și indici, de către experți independeți internaționali, selectați de Parlament și de Comisia Europeană. Constatările acide ale
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
fată poate alerga fără să audă în spatele ei fluierăturile, grohăielile sau comentariile imbecile ale votantului majoritar. Faptul că pista profesionistă de alergare este deschisă seara, fără prea mare tam-tam publicitar, publicului larg e, în sine, un lucru demn de toată lauda și, consecvent stilului meu de a spune răspicat ceea ce cred, mă grăbesc să acord o mare bilă albă Primăriei pentru această deschidere. De altfel, spre cinstea lui, primarul însuși e prezent aproape în fiecare seară în trening și face ture
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
onorează cu prietenia sa de mai bine de trei decenii. Aș putea spune, prin urmare, că măcar jumătate din viața sa publică, activă, întemeietoare și rodnică îmi este cunoscută, dar, cu decența și discreția sa, ar fi probabil stânjenit de laudele pe care nu aș ezita să i le aduc. Așa că voi pune deocamdată în discuție doar cele câteva paradoxuri pe care le provoacă și sub semnul cărora îmi scriu textul de acum. În primul rând, desigur, numele. E cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ar trebui spus "tot în primul rând"), el întruchipează paradoxul intruvabil al creatorului generos. Artiștii, fie că sunt ai literelor, ai culorilor, ai sunetelor sau ai scenei, sunt, de regulă, naturi egolatre, invidioase, dominate maladiv de propriul orizont, însetați de laude și alergici la critică. Probabil că dacă ar fi altfel ar fi fost doar oameni obișnuiți, nu izvoditori de lumi ficționale, firește, dar printre ei se mai strecoară, iată, și câte o excepție. Nu cunosc, în lumea în care m-
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și migratorii barbari constă, pe lângă caracterul organizat, așezat, teritorializat al statului și societății lor în general, și în nivelul ridicat de cultură și civilizație, în capacitatea de abstractizare a fenomenelor, mai cu seamă a celor religioase. Grecii au cuvinte de laudă la adresa lor, în special asupra modului superior în care geto-dacii tratează afecțiunile fizice și psihice și manifestă o admirație și uimire nedesmințite când abordează problema nemuririi sufletului și a vieții de după moarte. Trebuie să ne întrebăm de unde vine la
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
cultivat În poezie formele fixe: sonetul, rondelul, glossa, gazelul etc.), a făcut apel la tipare prozodice alambicate; a elogiat civilizațiile arhetipale, mitologiile, religiile; geografia lirică a devenit planetară; a surprins spațiile exotice sau luxuriante, de la cele polare la cele ecuatoriale, lauda obiectelor sau lucrurilor din sfere Înalte (nestematele, metalele rare, podoabele de interior etc). Parnasianismul a reprezentat o grupare de poeți din Franța secolului al XIX-lea, denumirea fiind dată de la revista la care au colaborat, „Parnasul contemporan”. La rândul ei
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
numele date personajelor lui Filimon sunt grăitoare: Andronache Tuzluc (nume de rezonanță turceasca), Chera Duduca, Chir Costea Chiorul. În opoziție cu aceștia, apar boierii de neam, de tipul banului C., sau a lui Gheorghe, ale căror fapte sunt demne de laudă. Asemenea viziune este specifică epocii la care se raportează acțiunea romanului. Însă, În Înțelegerea conținutului acestuia, nota realistă, arta cu care scriitorul construiește acest prim tip de parvenit din literatura noastră, sunt elementele dominante, limitele amintite neputând scădea din forța
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]