4,839 matches
-
de exprimare coerentă și logica și de însușire a unor structuri gramaticale . Educarea limbajului în grădiniță vizeză două laturi: Educarea comunicării orale sub aspect fonetic, lexical și sintactic care urmărește dezvoltarea unei exprimări orale corecte din punct de vedere fonetic , lexical și sintactic; în cultivarea comunicării orale se pune accent pe dezvoltarea unui limbaj expresiv și creativ prin respectarea intonației , accentului, ritmului, pauzelor, tonului și prin nuanțarea vocii în timpul vorbirii curente sau în procesul reproducerii unor fragmente dintr-un text literar
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
întregii subgrupe în activitate și individual al fiecărui copil. Copilul trebuie lăsat să întrebe, să comunice, să motiveze, să explice, deoarece numai așa își dezvoltă vorbirea corectă,curentă, si fluenta. însuși dialogul copileducatoare reprezintă o modalitate de exersare, de antrenament lexical și de însușire a structurii gramaticale a limbajului. Crearea unei atmosfere prielnice lecturii este la fel de importantă ca și arta de a citi. Nici un copil nu va asculta cu plăcere o poveste într-o încăpere unde este dezordine, lipsa de aer
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
care anticipa sursele eminesciane ale liricii românești. Ideea relecturii o întâlnim de altfel la majoritatea poeților reprezentativi. Semnificative în acest sens sunt câteva direcții ale reflectării catalitice eminesciene în modernitatea românească: neoromantismul bacovian, metaforismul ontologic blagian, cristalizările hermetice barbiene, alchimizările lexicale argheziene, romantismul permanent al lui Philippide, vocația autohtonismului tradițional la Voiculescu sau Pillat, până la ceea ce am numit periheliul eminescianismului, reprezentat de Nicolae Labiș și mai ales de Nichita Stănescu, în mod paradoxal acesta fiind și momentul de apogeu al influenței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sa de incantație verbală". În această "muzică nouă" pe care o aduce, în "rezonanța infinită" a verbului se află "poezia însăși" , "poezia pură". Ea nu poate fi explicată nici prin analizele gramaticale, nici prin studiul stilului din punct de vedere lexical, pentru că armoniile noi pe care le aduce sunt sinteze muzicale ale unui fluid poetic pur. Fascinantă este pentru Ion Pillat decantarea formelor "întrebuințate stângaci înaintea lui de alții". De Iancu Văcărescu, bunăoară, unde se regăsește, într-o poezie ca Saturn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
poetul pentru care "universul însuși" [...] se propune ca "semn" și figură sacrală, ca "primă hierofanie", ar putea fi considerat cel mai reprezentativ poet român". Eseurile Luciei Cifor propun analize și sugestii de interpretare sitilistică menite a ilumina prin evidența construcțiilor lexicale la Eminescu, elevația unui discurs liric inovator prin excelență. MEȘTEȘUGUL POTRIVIRII CUVINTELOR (G. I. Tohăneanu) Unul dintre cei mai statornici cercetători ai lexicului eminescian, profesorul timișorean Gheorghe I. Tohăneanu a întreținut în România literară, o lungă perioadă de timp, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
maniera acestuia, formulă de exprimare ce ajunge ulterior a fi extrem de productivă: a hamletiza, a pasteuriza, dar și: a moderniza, a generaliza, a banaliza, a finaliza etc. "un făgaș deschis, pe care urmașii săi aveau să-l bătătorească" (O creație lexicală eminesciană). Profesorul se oprește cu interes asupra diverselor imagini utilizate de Mihai Eminescu, căutând a pătrunde mai adânc în "intimitatea imaginii", pentu a-i evidenția acesteia semnificațiile de subtilitate. Iată, bunăoară, motivul ochilor asociat cu cel al mâinilor, aflat într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
îi apropie, reliefându-i la fel de puternic pe fiecare în contextul său" ("Iscoditorii firii"). Urmărind repetițiile pe care le promovează poetul, constată că "din punct de vedere lingvistic și stilistic" se atinge "implicit morfologia", punându-se în evidență bogăția și exuberanța lexicală, "realizată fără ostentație, fără emfază" ("Venin și farmec"). Adesea plonjează în etimologie, în explicarea sorgintei cuvântului pe care Eminescu îl utilizează inovator. Cuvântul filă, de-o pildă, nu va fi sinonim cu pagină ci cu foaie. Se exemplifică citând din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
acestora, la ideile dezvoltate de autor, luând în discuție problematica dezbătută, acordând însă insuficientă atenție stilului și limbii gazetarului Eminescu. Deși aceasta a fost remarcată, încă de la început, dar numai ca distincție profesională în elevație, față de condiția de joasă altitudine lexicală (mai ales), de exprimare, în care se consumau polemicile mărunte ale majorității atacurilor la baionetă din revuistica vremii. Abia recent, stilul gazetarului Eminescu a fost luat cu mai mult temei în discuție analitică, odată cu recunoașterea faptului că el a pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
lucrări (majoritatea, discursuri), am selectat doar pe cel dintâi Amintiri din timpurile "Unirei" -, dată fiind valoarea documentară și literară a textului propriu-zis. Transcrierea textelor s-a făcut ținându-se seama de ortografia în vigoare și de particularitățile fonetice, gramaticale și lexicale specifice limbii folosite de Gane. În primul rând, grafiile etimologizante au fost înlocuite cu cele fonetice, care reflectă pronunția reală, ca în cazurile earbă, ploae, voe, respuns, reu, zină, devenite iarbă, ploaie, voie, răspuns, rău, zână. Deoarece u final nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pentru seria al, a, ai, ale); unele forme verbale iotacizate, ca în cazurile să se auză, să vază, să vânză etc. Cuvintele și expresiile din limbi străine au fost traduse în subsolul paginii și tot aici au fost glosate elementele lexicale arhaice sau regionale, care sunt numerotate. Notele autorului din text poartă mențiunea: (n.a.). Greșelile de tipar (numeroase!) au fost corectate în mod tacit. I.D. PAGINI RĂZLEȚE (1901) AMINTIRI DIN TIMPURILE "UNIREI" I Nu am intențiunea să fac o descriere istorică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
realitatea psihologică a copilului în curs de dezvoltare prin însăși modelarea actelor sale de vorbire" (10, p. 61). Sociologul englez distinge două tipuri de coduri: elaborat și restrîns. Codul elaborat presupune un nivel mai ridicat de organizare sintactică și selecție lexicală; el oferă celui ce-l utilizează o gamă largă de alternative în alegerea elementelor sintactice, în timp ce, în condițiile codului restrîns numărul alternativelor este limitat. Din punct de vedere psihologic, codul elaborat ușurează orientarea spre exprimarea intenției într-o formă explicită
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
actualizat ortografia, fără a modifica Însă formele de limbă caracteristice autorului, cât se poate de pitorești, fie ele și ieșite din uz sau nerecomandate azi. Am păstrat În general variantele autorului, chiar și atunci când acesta ezită Între mai multe forme lexicale sau de scriere; totuși, În cazul genitiv-dativului Noii/Nouei Reviste Române am optat pentru prima variantă, unificând. Subtitlul pus Între paranteze drepte de Editura Albatros (v. mai sus) este de fapt titlul „Cărții Întâi“ a volumului. Ca să punem În evidență
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
câte. și făcea sicrie. După căderea Zidului din Berlin, în presa germană descopereai mereu alte mostre din vocabularul oficial al RDG. Acești adevărați monștri lingvistici erau de un comic involuntar nespus atunci când rosteai cuvântul tare și deslușit - poticniți în compunerea lexicală și potcoviți în conținut. De pildă, îngerașii din pomul de Crăciun se numeau „Jahresendflügelfiguren“ ștextual: „figuri-înaripate-pentru-sfârșit-de-an“ț, stegulețele agitate la ocazii festive în fața tribunelor se numeau „Winkelemente“ ștextual: „elemente-de-făcut-semne“ț, iar prăvăliile cu băuturi - „Getränkestützpunkte“ ștextual: „baze-de-aprovizionare-cu-băuturi“ț. Totuși, două
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Bucurie și Durere“. Prin urmare: „figuri-înaripate-pentru-sfârșit-de-an“ pentru a evita cuvintele „înger“ și „Crăciun“, iar „element-de-făcut-semne“ pentru a evita cuvântul steguleț, fiindcă un asemenea diminutiv ar fi jignit, nu-i așa, ideea de drapel al Partidului. Cât despre „bază-de-aprovizionare-cu-băuturi“, această construcție lexicală tonifica militar prăvălia de spirtoase - cine știe dacă ștabii nu-și potoleau „setea de libertate“ recurgând la sticlă. În acești termeni, o ideologie greoaie, afonă, își creiona propria-i caricatură lingvistică. Deloc comic pentru urechile mele sunau însă „mobilă-de-pământ“ și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cuvintele porcoase (fiindcă, vezi Doamne, în limba română ar fi foarte puține), ceea ce iarăși este o afirmație falsă. Eu am avut o problemă cu măscările, dar nu în 1989, ci când l-am tradus pe Miller; și nu din deficit lexical, ci dintr-o formă de pudoare. Între timp, mi-am rezolvat problemele. Pe urmă, altă năzdrăvănie. Aflu din același material scris de Paul Bailey că aș fi foarte bine plătită de editurile private, prin comparație cu ceea ce primeam înainte de la
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cultural, august 2010 „Toate aceste delicii ale prozei lui Iris Murdoch sunt mijlocite de versiunea românească a Antoanetei Ralian. Parcurgem cele șase sute de pagini din Discipolul fără să ne crispeze nici o stridență. Exercițiul îndelungat de traducător și editor explică acuratețea lexicală și sin taxa impecabilă.“ MARIA ANA TUPAN, România literară, nr. 28, 1986 „Numele Antoanetei Ralian a devenit pentru cititori un reper neîndoielnic atât pentru valoarea în sine a respectivei opere literare, cât și pentru calitatea transpunerii acesteia în limba română
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Actul creației este resimțit că similar celui opus sacralizării, drumul spre cititor stând sub pecetea întunericului:,,(...) spuse de mai mulți, auzite de mine, împrăștiate de necuratul.” Cuvântul este resimțit că un gunoi, forma de pedepsire a greșelilor umane. Forță elementelor lexicale este năprasnica, violența:,, Cuvintele erau plesnete de bici, disprețul și frica aveau mirosul cămășilor și izmenelor purtate fără întrerupere trei și patru săptămâni.” Incipitul românului Lumea în două zile stă sub semnul unei referențialități mitice. 21 decembrie, solstițiul de iarnă
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
până atunci în limba română, în plus și pline de „filozofie”, s-a întâmplat evenimentul proclamat de Iorga : „un nou Eminescu apăru ! ” ; și apăru tocmai sub un aspect enorm, haotic, heteroclit și prolix, cu prea multe indecizii lingvistice și vicieri lexicale, asemănătoare celor din faza preeminesciană a limbii literare, refăurită în chip superior și cu autoritate tocmai de antumele marelui poet. Dar, de fapt, opera lui Eminescu e una, după cum marea masă subacvatică și ghețarul vizibil de la suprafață sunt unul și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cuvântului. De pildă, discursul lui Farfuridi e un comic de situație. Și alterările de cuvinte, forme deci mai puțin impunătoare ale genului comic decât discursul lui Farfuridi sau al lui Cațavencu, constituie un comic de situație, din punct de vedere lexical. Ei, nu este alt comic decât comicul de situație. Da’ comicul de situație este, după opinia mea modestă, esența marelui comic, a comicului monumental, de care vorbeam. Și de ce folosesc cuvântul „monumental” ? Baudelaire, în eseul lui despre „râs și caricatură
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și în 1959 (don Calabria era deja mort), la aprobarea sa definitivă. Și tot cu aceleași cuvinte din urmă cu 50 de ani. În 1978, după revizuirea textului datorită aporturilor din documentele conciliare, nu au fost schimbări, nici măcar în forma lexicală. «Operele noastre prezente și viitoare, ca să fie legitime și genuine, vor trebui să aibă totdeauna amprenta lui „Nu vă preocupați!“. Nici o operă de binefacere, nici un suflet să nu fie exclus pentru simplul motiv că lipsesc mijloacele: acestea nu vor lipsi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de plecare pentru o sondare adâncă în magma vocabularului, în căutarea "genealogiilor" cuvântului, a semelor care au migrat în timp de la o noțiune la o alta învecinată, pentru a-i întări sensul în raport cu formele lingvistice uzuale și cu familia ei lexicală, cu simbolurile generate, dar și cu referințele reale. Tematologia imaginarului deschide câmpuri conceptuale și bazine semantice generoase pentru investigații de acest fel. Pot fi cercetate familii întregi de subiecte sau poate fi urmat un traseu individual, al unei anumite noțiuni
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în raport cu individul particular, cât și cu feluritele chipuri ale alterității sale? Ce a semnificat la originile sale cuvântul "imaginar", utilizat astăzi în multiple contexte, domenii și discipline? În ce relație semantică a stat el cu ceilalți termeni din propria familie lexicală, precum "imaginea" și "imaginația"? Dar cu cetatea filosofilor, cu instituțiile puterii sau cu comunitatea? În ciuda dispariției din vocabularul politic al limbii latine târzii (odată cu funus imaginarium, despre care vorbeam anterior și căruia îi vom dedica o analiză atentă), cum de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pe care ni-l indică numeroasele studii dedicate istoriei și chiar teoriei lui, precum și modul în care constatăm că se manifestă? Dar între acesta și cultura, respectiv credințele grecești, care i-au dat inclusiv o funcție civică? Cuvântul-pivot al familiei lexicale latine a imaginarului, imago, s-a format pe baza rădăcinii imitor, care implica noțiunea complexă și ambiguă de "real": pe de o parte, modelul exista efectiv pentru receptor, însă la fel de relevantă era și proiecția lui subiectivă. Termenul latin echivala într-
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
tuturor realităților. Interpretarea romană pe care o urmărim îndeaproape aici, cu caracter colectiv (ritualic), se va situa la antipodul acestei viziuni, mai aproape de practicile funerare ale Greciei decât de filosofii ei. În legătură cu imaginarul − noțiune mai curând dedusă din corelativele ei lexicale, imaginație și imagine, decât cu o istorie referențială proprie −, E. Moutsoupoulos, ca cercetător al neoplatonismului, notează (ne putem păstra o anumită rezervă în ce privește utilizarea cuvântului "imaginar", căruia îi este atribuită o semnificație dedusă, nu existentă în mod explicit în text
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
dezvoltare a perimetrului de investigat este faptul că nici în greaca veche și nici în latina de până în secolul IV noțiunea de imaginar, în forma sa substantivală, nu apare pe deplin stabilizată sau relevantă. Totuși, alte cuvinte din aceeași familie lexicală, "imagine" și "imaginație", aveau deja o lungă istorie semantică, așa cum atestă numeroase scrieri, fie antice grecești, fie ale creștinismului primitiv 14. La ele este necesar să trimitem pentru a urmări semele comune, în relație cu noțiuni învecinate conceptual, lexical sau
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]