4,922 matches
-
trebuie să fie revelată. În consecință, "a învălui lumina" înseamnă a refuza sensurile consacrate, a încerca să descoperi ceea ce, tradițional, e inaccesibil pentru că poartă pecetea absurdității. Demersul este unul iconoclast. Contrastele sunt cele care pun în evidență tragismul reflectat de lirica acestui poet. Lumea este lipsită de valori, de idealuri, de sacralitate (aceasta din urmă înțeleasă în accepțiunea tradițională, imagine arhetipală a absolutului devenită acum "paradis în destrămare"). Constrângerile, mizeria proiectate și în universul poetic conduc la imagini stranii, uneori grotești
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
autoironică de la Geo Dumitrescu sau Constant Tonegaru. Poemul se constituie "la marginea vorbei", în afara tradiției poetice, din notații fulgurante într-o continuă subliniere a dualității (noi și voi, vocile prezentului și ceilalți) imposibil de conciliat, subliniere a faptului că această lirică nu se distanțează doar de cea precedentă, ci reprezintă un moment de criză contrastant chiar cu viitorul poeziei. Utilizarea obsedantă a acestui noi accentuează și caracterul autoritar al discursului, e un nou cult cel pe care îl propune eul liric
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
exprimate, pentru individualizarea discursului. Creatorul ar trebui să-și depășească temerile, să nu țină cont de receptare pentru a se putea exprima plenar pe sine însuși fără teama de a fi respins. De aici și imaginarul șocant, surprinzător care caracterizează lirica lui Caraion. Promovarea unei poezii la fel de libere ca "energia care circulă/ prin toate cercurile și arterele pământului" este, în sine, un act de frondă, nu se propune doar o poezie a concretului, animată de trăirile, obsesiile cele mai profunde (energia
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
care înspăimântă și cea care aduce cu ea o fascinație imposibil de evitat. Limitele temporale sunt și ele fluide, tranziția se face cu ușurință, "pluteau în desfrunzire prin natura nopții/ din evuri în evuri în zbor amețit". Marile obsesii ale liricii lui Tonegaru se regăsesc și aici, universul acvatic, cel selenar și fascinația zborului. Ca semn distinctiv identificăm și structura în simetrie, deschisă. Finalul reia exclamația din prima strofă, modificând-o, deturnându-i sau poate clarificându-i sensul. Dacă inițial aveam
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
trecător adormit". Nu lipsește nici de aici impresia de univers artificial "și după-un carnaval îmi tot punea pe față o mască de ghips Luna". Carnavalescul se conjugă aici cu tristețea, cu lipsa de elan vital, oarecum mult mai aproape de lirica lui Leonid Dimov, cu diferența că acolo există o anumită voluptate a jocului lingvistic care pare să-i lipsească lui Tonegaru. E în cazul acestuia din urmă o grijă pentru alunecarea cuvintelor, pentru pierderea lor unele în altele, dar fără
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
la nivel cantitativ, pare a fi reală și în literatură și în viață, restul e ficțiune. Tabu, un metatext ironic, adoptă aceeași structură a textului exagerat retoric. Repetițiile funcționează și aici ca un semnal de alarmă pentru deturnarea textului de la lirica așa-zis serioasă. Tabu semnifică, în realitate, tocmai o încălcare a tabuurilor literare. Reușita textului constă chiar în faptul că nu e doar o încercare de respingere a clișeelor verbale/ literare, ci și o afirmare a unor mari obsesii într-
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
schimbare prealabilă a registrului imagistic sau recuperarea lor se va face la modul ironic și parodic. Mutația aceasta în domeniul poeticului pare a se concretiza odată cu poeții din generația "pierdută" (activitatea avangardei fusese una, în principal, demolatoare, distrugătoare a universului liricii și nu una constructivă) și pare a deveni definitivă în poezia contemporană. Prin această "coborâre" în banal, în cotidian, atât la nivelul subiectelor alese, cât și la cel al limbajului, al modului în care sunt orchestrate temele, Geo Dumitrescu reușește
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ar putea să semene a ideal sau a munte...". Exprimarea este clar depreciativă, "maldăr", căpătând sens de grămadă nediferențiată, fără valoare, este asociat cu modalități lirice vetuste, "recuzite inutile". Totul este așezat sub semnul probabilității, idealul care devenise frustrant în lirica vremii, prin neputința de a fi cunoscut, atins, ar putea fi și motiv poetic sau ar putea fi, la fel de bine, înlocuit cu o imagine simbolică, dar în ambele cazuri se produce o golire de sens. Și în poezia contemporană se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o adevărată lichefiere a universului, o pierdere a contururilor acestuia astfel încât lumea reală se confundă cu cea a visului, viața devine o anticameră a morții, fapt ilustrat de motivul somnului, al oboselii care revine constant. Degradarea universală este susținută în lirica lui Tonegaru și de alte simboluri, dintre care îl aminteam pe cel al fluturelui (molia) asociat timpului devorator, pe cel al dansului (tendație erotică și atragere în plasa morții, un substitut al cântecului sirenelor). Toate încercările de a evada (în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
trecere de la tranzitivitate spre reflexivitate în cazul acestor texte, așa cum, de alftel, s-a mai remarcat. Tocmai oscilarea aceasta constituie și punctul de convergență dintre poeții albastrosiști și cei ai Cercului literar de la Sibiu, dar reprezintă și o trăsătură a liricii ulterioare. Percepția despre sine și despre artă e demitizantă, există permanent un ochi care privește din exterior și care înregistrează excesele literaturizării, chiar și atunci când ele fac parte din propria creație. Recunoaștem aici un mod de abordare a materialului literar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
A., Fețele poeziei. Fragmente critice, Editura Junimea, Iași, 1999. Dimov, Leonid și Țepeneag, Dumitru, Momentul oniric, antologie îngrijită de Corin Braga, Cartea Românească, București, 1997. Evseev, Ivan, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Editura Amarcord, Timișoara, 1994. Friedrich, Hugo, Structura liricii moderne. De la mijlocul secolului al XIX-lea până la mijlocul secolului al XX-lea, Editura pentru Literatură Universală, București, 1969. Giurescu, Dinu C., România în al doilea război mondial: 1939-1945, Editura All, București, 1999. Hangiu, I, Dicționar al presei literare românești
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Braga, op. cit., p. 204. 247 Poezia modernă "înstrăinează în mod deliberat familiarul, împingând cele apropiate în depărtare. Pare să se afle sub o constrângere care alterează contactul dintre om și lume, dar și contactul oamenilor între ei.", Hugo Friedrich, Structura liricii moderne. De la mijlocul secolului al XIX-lea până la mijlocul secolului al XX-lea, Editura pentru Literatură Universală, București, 1969, p. 184. 248 "E limpede, așadar, pentru oricine, cred, că nu se poate face poezie fără a umbla și "cu capul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
care despărțea grafic cele două poeme desparte două epoci literare. Mă îndoiesc însă că, celor din 1904, contrastul dintre „Marguerite” și „Alean” li se va fi părut frapant și că, barem cîțiva, vor fi exclamat: „Uite un poet original!” în lirica de-atunci, mai numeroși erau cei de felul lui Isis, iar gustul cititorilor stagna încă în preajma acestora. Vacanța culesului „Aleanul” lui Bacovia din poezia citată în glosa precendentă provine din contrastul dintre cele două vîrste: copilăria și maturitatea, în care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ca pete de cerneală”7). Dar, mai tîrziu, invocarea lor se face dramatic: „Și cînd se va întoarce pămîntul în pămînt./ (...)/ Din zarea depărtată răsar-un stol de corbi,/ Să ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi”8). în lirica de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, prezența corbilor se îndesește. îi întîlnim la socialiști (D. Th. Neculuță, Ion Păun Pincio, Traian Demetrescu), la semănătoriști (Șt. O. Iosif, G.Tutoveanu, Ecaterina M. Sadoveanu), la simboliști (Ovid Densusianu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
buzna, din pod, grămezi de strigoi,/ Și-n hău, peste lanuri, strigoii se pierd/ Roșii, galbeni și verzi”1). Prin faptul că se bazează pe o pretinsă aluzie folclorică și nu pe o experiență directă, „Strigoii” constituie o excepție în cadrul liricii bacoviene. După determinările Agathei, data scrierii poemului e anul 1902. Acum, într-o vreme de oboseală și deziluzie aproape generale, cuvîntul „basm”, a cărui carieră a început, în mod distinct, cu Eminescu („Visez la basmul vechi al zînei Dochii” etc.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de asemenea, a avut mînă bună punînd în față poemul omonim 1), care, deși nu conține nimic doctrinar, a părut, și unora le mai pare încă, o „artă poetică”. Aci e într adevăr cea mai mare concentrație de „plumb” din lirica bacoviană: 7 ocurențe (cu cea din titlu) dintr-un total de 30. Efectele ei s-au răsfrînt asupra mecanismelor receptării: impresia celor mai mulți dintre lectori este că aproape totul e „plumb” în Bacovia. Ulterior, poetul însuși a trebuit, cred, să țină
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în poemul „Plumb”: „Stam singur lîngă mort... și era frig...” Un frig ce mortifică, un „frig de moarte”, de care nu poți scăpa decît plecînd. De altminteri după un vers poemul se termină. însă frigul din „Plumb” trece în întreaga lirică bacoviană. în „Moină” amintirea răcorii cavoului e încă persistentă. „Și-s umezi păreții,/ Și un frig mă cuprinde -/ Cu cei din morminte/ Un gînd mă cuprinde...” Umezeala are un efect paralizant. L-a simțit și Tudor Arghezi: „Mie frig din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
prilejuri de uimire...” („Iulia Hasdeu”, în „Presa”, 2, nr. 24, 8 mai 1933, p. 2) Scriind despre fiica marelui lingvist de la Cîmpina, Agatha se gîndea, desigur, și la Bacovia, în legătură cu care a avut permanent ideea că e un „geniu al liricii romînești” nedreptățit. Pentru poet, o idee mai degrabă inhibitoare, însă, decît stimulatoare. Simplu publicist, încerc să-mi închipui ce poftă de scris aș mai avea dacă nevastă-mea mi-ar aminti mereu (chiar dacă-i adevărat) că articolele mele nu-i
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
apucat debutul în volum al poetului. Plumb ar fi putut constitui un exemplu de funcționare a cuplului gîndire-simțire. La Bacovia acestea sînt sinonime; pe ele (o vor arăta, mai tîrziu, Scîntei galbene, Cu voi... etc.) se bazează activitatea sa poetică. Lirica sa e una de mari încordări cerebrale. Poemele lui Bacovia sînt remarcabile și prin unitatea tonului lor: tonul ține strofele într o acoladă imuabilă. Ce începe trist, trist rămîne pînă la ultimul vers. La rigoare pot demonstra: tema obsedantă a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se transformă în inima orașului. Sau altfel spus, văzut prin ochii unui străin, drumul izbucnește dintr-odată pornind de la autostrada 17 până la autostrada 441, împărțind orașul în două: stânga și dreapta" (124). După cum remarca discipolul ei, Pamela Bordelon, pe lângă predominanta "lirică" a prozei (123), Hurston face apel și la o abordare devenită între timp comună în jurnalismul literar, și anume plasarea cititorului, pe plan imaginativ, într-o locație pe care acesta nu ar fi remarcat-o în mod obișnuit. Eatonville, cu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
en France, Gallimard, Paris, 1995 FRANK, Joseph, La forme spațiale dans la littérature moderne, în Poétique, revue de théorie et d'analyse littéraires, nr°10, 1972, p.244-266 FRIEDAN, Betty, La Femme mystifiée, Denoël/Gonthier, Paris, 1984 FRIEDRICH, Hugo, Structura liricii moderne, 1969, E.L.U. FRISBY, D., Fragments of Modernità, MIT Press, 1988 FRØLICH, Juliette, Des hommes, des femmes et des choses. Langages de l'Objet dans le român de Balzac à Proust, Presses Universitaires de Vincennes, Saint-Denis, 1997 FURET, François
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
rock precum Pink Floyd, Jethro Tull, Yes, King Crimson sau Emerson, Lake & Palmer. Ei au creat o efervescență creativă, o diversificare compozițională și armonică, o lărgire a paletei de sonorități și instrumente folosite, precum și o concepție integrată stilistic despre muzică, lirică, lumini și prezență scenică, la care s-a adugat compoziția simfonică a partiturilor instrumentale care a făcut ca acest tip de muzică să fie considerat o dezvoltare a celei clasice ca atare și să nu poată fi replicat niciodată. Desigur
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pădurea, copacul, plopul, arinul, stejarul, fagul, salcia, mesteacănul, paltinul, salcâmul, liliacul, iarba, nufărul, trandafirul, viorelele, crinul, macul, trestia, răchita etc. Ele nu puteau lipsi Într-o poezie care dezvoltă una din temele eminesciene, fundamentale, natura și dragostea. Nu lipsește din lirica poetului o faună romantică: calul, cerbul, vulturul, corbul, rândunica, lebăda, codobatura, pitpalacul, fluturii, albina, greierul, păianjenul, cariul etc. E prezent de asemenea cosmicul: miezul nopții, ornicul, ceasornicul, orologiul alături de astrele cerești: luna, soarele, luceafărul, stelele, nourii etc. Nu reprezintă o
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
un cotidian prozaic și bufon. Nichita Danilov, Ion Bogdan Lefter și Mariana Codruț sunt gnomici și esoterici. Ion Stratan, Matei Vișniec, Aurel Pantea cultivă un fantezism abstract și cotidian. O criză a interiorizarii și un patos sarcastic sunt prezente În lirica lui Ion Mureșan, Mariana Marin, Marta Petreu. Se distinge și un criticism teatral, o adevărată comedie a literaturii la Petru Romoșan, Daniel Corbu, Mircea Petean. Romulus Bucur, Aurel Dumitrașcu, Dumitru Chioaru sunt sentimentali rafinați. La acestea toate se adaugă Împuritatea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
prin farmece, vrăji și descântece. De altfel balada lui Heliade dă Întreaga măsură a stării erotice invocate. Textul baladei se structurează pe trei secvențe poetice. Prima, alcătuită din 12 strofe, reprezintă un monolog liric, ori ceea ce am putea numi o lirică a măștilor, Întâlnită În special la George Coșbuc. Cea de a 13-a strofă are caracter epic și face legătura cu cea de a doua secvență care reprezintă un pastel al Înserării ce ne amintește de ,,Sara pe deal” de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]