6,839 matches
-
este îndoliat, ci doar prezentul. Din secolul al XV-lea, această rugăciune începe să fie rostită în ziua când se comemorează moartea celui dispărutiii, pentru a-i permite să atingă nemurirea și odihna. Tot în tradiția așkenază se elaborează o liturghie comemorativă, Yizkor, practicată după citirea Torei de patru ori pe an, la slujba de dimineață din ultima zi a sărbătorilor de pelerinaj (Paști, Sărbătoarea Săptămânilor și Sărbătoarea Corturilor) și în ziua Marii Iertări, și marcată în principal prin rostirea rugăciunii
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
martirului, inspirată din elegiile și cronicile datând din vremea cruciadelor și preluată probabil din patrimoniul așkenaz, împreună cu alte idei și tradiții legate de martiriu, ceea ce demonstrează realitatea contactelor și influențelor reciproce, în ciuda specificităților afirmate. Toate aceste elegii erau inserate în liturghie, alături de rugăciuni. În ele se plânge moartea nevinovaților, se amintește că Dumnezeu nu s-a răzbunat încă pe dușmanii lui Israel, se invocă sufletele morților care rămân tăcute. Una dintre ele, inspirată din Plângeri, este rostită în dimineața de sabat
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
apocrife care circulă despre fondatorul hasidismului, Baal Shem Tov, îi atribuie acestuia știința și puterea unui Isaac Luria Ashkenazi, maestrul misticismului evreiesc care trăise și își transmisese învățătura în Țara Sfântă. De asemenea, comunitățile hasidice adoptă o versiune modificată a liturghiei sefarde, bazată pe ritualul aceluiași cabalist. Mai general, hasidismul popularizează într-un fel învățăturile Cabalei luriene, pentru care exilul și dispersarea lui Israel coincideau cu exilul și dispersarea divinului. Astfel, poporul evreu avea misiunea de a aduna părțile de sfințenie
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
tragediile din timpuri obscure, când copiii lui Israel, duși la masacru, piereau "ca jertfele închinate Domnului" cântând rugăciunea Aleinu...?" iiii. Kohut oferă exemple de eroism în cele mai cumplite momente, evocă elegiile și rugăciunile de penitență devenite parte integrantă din liturghia evreiască și adaugă: "Suferința este însemnul întregii noastre seminții". Pentru prefațator, cartea lui L. Zunz, din care prezintă doar extrase, era doar o schiță a martirologiului evreiesc din Evul Mediu. Autorul făcuse într-adevăr, în textul original, o relatare minuțioasă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
lași în fața dușmanului. Furie împotriva evreilor și furie împotriva lui Dumnezeu. Prin acest poem, Bialik pledează cauza sionismului în fața tineretului evreu din Zona de Rezidențăllll din Rusia. Dar, printr-o ironie a sorții, același poem este astăzi adăugat martirologiei din liturghia de Kippur, solemnitate a ispășirii religioase prin excelență. De fapt, Bialik însuși fusese influențat de clișeele tradiționale despre pasivitatea poporului evreu, neluând în considerare actele de rezistență din timpul pogromurilor. Cât despre literatura ebraică produsă de imigranți în America sau
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
profundă ruptură istorică. Ea a fost și o catastrofă menită să le pună în umbră pe toate cele care contribuiseră până atunci la țeserea, de-a lungul secolelor, a unei istorii de suferință liturgizate din generație în generație. Această veche liturghie a suferinței permisese, cum am văzut, sudarea grupului evreiesc și păstrarea credinței membrilor săi împotriva tentațiilor de renunțare. Ea crease totodată o identitate colectivă de lungă durată, prin schemele devenite clasice de pedeapsă/răsplată și distrugere/izbăvire. Desigur, aceste paradigme
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
se sinucid luând otravă, după ce spun o ultimă rugăciune, pentru "sfințirea Numelui lui Dumnezeu prin moartea și prin viața lor". Sacrificiul lor a fost imortalizat de poetul ebraic Hillel Bavli într-un poem care face parte în zilele noastre din liturghia de Kippur, solemnitate de penitență, într-un spirit apropiat de obiceiul medieval al liturgizării catastrofelor și martiriilor pentru întărirea generațiilor viitoare 7. A muri pentru a sfinți Numele lui Dumnezeu este considerat un act altruist: mori pentru Dumnezeu, din iubire
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
epoca medievală, și puneau plăci comemorative în sinagogi. Este vorba încă de stadiul comemorării personale a exterminării, înainte de trecerea, după procesul Eichmann din 1961, la dimensiunea colectivă, marcată de monumente și ceremonii care, treptat, preiau și ele elemente rituale din liturghia tradițională. Procesul Eichmann însuși ia turnura unei povestiri sacre, narată de supraviețuitori, care accedeau astfel ei înșiși la sacralitate. O povestire sacră care ținea de acum loc de istorie și urzea memoria genocidului cu mai multă forță decât orice carte
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pe stradă, Când vă culcați, când vă sculați; Repetați-le copiilor voștri"10. Cumplită exortație, care ni se impune ca o datorie religioasă până și celor mai secularizați dintre noi, calchiată cum este după un text biblic fundamental, prezent în liturghia zilnică evreiască, în ceea ce se numește Shema, adevărată profesiune de credință, recitată de două sau chiar de trei ori pe zi de evreul practicant și rostită o ultimă dată de fiecare bun evreu înainte să moarăbbbbbb... Este totuși interzis să
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
lor de oameni, și nu doar de evrei. Pentru ca memoriile noastre specifice să se împletească în istoria noastră comună de bărbați și femei. Și putem oare să uităm, noi, care nu suntem supraviețuitori, că, atât în Biblie cât și în liturghie, nu numai de morți trebuie să ne amintim ci mai întâi și mai ales de "cuvintele Legii"? Da, Zakhor, " Amintește-ți" este o poruncă la fel de veche ca poporul evreu însuși. În Pentateuh, ea apare în patru contexte diferite. Or, nicăieri
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
esclavage, Albin Michel, Paris, 2006. Vidal, Dominique, Le Mal-être juif. Entre repli, assimilation et manipulations, Agone, Paris, 2003. -, și Bourtel, Karim, Le Mal-être arabe. Enfants de la colonisation, Agone, Paris, 2005. Wahrmann, Nahum, Izvoare pentru istoria masacrelor din 1648-1649. Rugăciuni și liturghii de penitență pentru 20 sivan, Bamberger & Wahrmann, Ierusalim, 5709/1949 (în ebraică). Walser Smith, Helmut, The Holocaust and Other Genocides: History, Representation, Ethics, Vanderbilt University Press, Nashville, 2002. Webber, Jonathan, "Jewish Identities in the Holocaust: Martyrdom as a Representative Category
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
in the Ghettos and Deathcamps (Elie Berkovits), 172 Wogue, Lazare, 142 Worms, 57 Yaavets, Iosif, 100 Yad Vashem Studies, 202 Yad Vashem, 201-202, 204 Yakira, Elhanan, 275 Yeven Metzula (de Nathan Hannover), 84 Yeven Metzula (de nathan Hannover), 84 Yizkor (liturghie comemorativă), 72-73 Yom Ha-Shoah, 74 Yom Ha-Zikaron, 75, 203 Zakhor (de Yosef Hayim Yerushalmi), 86, 107 Zakhor, 305-306 Zaloshizer (dinastie hasidică), 163 Zarathustra (de Friedrich Nietzsche), 176 Zece Martiri, 42, 48 Zeitlin, Aaron, 274-275 Zion Mule Corps, 213 Zion, Ben
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Abraham Meir Habermann, Catastrofe în Germania și în Franța de Nord: memorii ale contemporanilor Cruciadelor și selecție din poeziile lor liturgice, Mosad Ha-Rav Kook, Ierusalim 5706/1946 (în ebraică). 71 Nahum Wahrmann, Izvoare pentru istoria masacrelor din 1648-1649. Rugăciuni și liturghii de penitență pentru 20 sivan, Bamberger & Wahrmann, Ierusalim, 5709/1949 (în ebraică). Pentru istoria lacrimală și expresiile ei, vezi D.N. Myers, "Mehabevin et ha-tsarot...", op. cit., pp. 49-64; I. Schorsch, "The Lachrymose Conception...", op. cit., pp. 377-380; A. Mintz, Hurban..., op. cit., pp.
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
băncile lungi de lemn. Liniștea s-a reașternut, continuându-și răsucirea firului pe fusul isonului care mai vibra încă din strană. Nu putea fi auzit, ci doar simțit cu inima și sufletul. În clarobscurul tainic, putea fi descoperită flacăra ultimei liturghii care mai pâlpâia. Liniștea nu ținuse prea mult căci pufnete de râs și șușoteli se strecurau printre învățăceii șăgalnici. La semnul lui Vasilică, toți copiii se ridicară deodată de pe bancă. Iliuță se prăbuși ca un bleg în hohotele celorlalți năzdrăvani
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
limbaj mixt slavono român, este o dovadă a acestei tendințe. Răspândirea tiparului, sub impactul Reformei, care a permis propovăduirea credinței în limba maternă, a făcut ca procesul să devină ireversibil în favoarea românei. Cu timpul, limba noastră a substituit slavona la liturghie și în cancelarie. Afirmarea românei ca limbă oficială s-a petrecut pe vremea lui Matei Basarab și a lui Vasile Lupu. În Moldova, mitropolitul Varlaam a tipărit numeroase cărți bisericești care au accelerat procesul de impunere a limbii noastre. Puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Eului, a te defula, a vibra și a simți - spiritul timpului împinge la plăceri fără restricții, la subversiuni împotriva instituțiilor burgheze în numele unei vieți intense și trăite spontan. Nici creștinismul nu scapă valului „mistic și dionisiac”, după cum o dovedesc noile liturghii ce revalorizează excesul senzorial și uitarea de sine, spontaneitatea și senzualitatea. După secole de dispreț și de nesocotire a carnalului, apar slujbe religioase punctate de culoare și de veselie, de dansuri convulsive, de jazz, de ritmuri rock și folk. Prin
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
plasează interesele și plăcerile fundamentale în viața familială și sentimentală, în odihnă, concedii și călătorii, în divertisment și în alte activități recreative 4. Într-adevăr timpul în afara muncii se impune ca fiind cel mai atrăgător, mai încărcat de valori esențiale. Liturghia competiției îi poate înflăcăra pe partizanii fanatici ai muncii, dar totul demonstrează că nu e la fel pentru majoritatea oamenilor, unii echivalând împlinirea personală mai curând cu plăcerile timpului liber și cu viața relațională decât cu activismul profesional. Aceste observații
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și tinerilor în special. [...] Pe ansamblul cultului, dar cu deosebire în cadrul Episcopiei Alba Iulia, educarea religioasă a copiilor și tinerilor are, într-o anumită măsură, aspectul unui sistem de tip școlar. Se folosesc, în principal, următoarele forme și metode: - săvârșirea liturghiei speciale pentru copii; - rolul tradiției și al mediului familial; - catehizarea (orele de religie) - este forma cea mai eficientă de educare religioasă a copiilor și tinerilor în biserică. Se efectuează în toate parohiile romano-catolice din țară sub forma unui sistem educațional
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
zeu». [...] Încă de la începutul acțiunii de unificare a celor două biserici, a desfășurat pe scară largă activitate catolică clandestină, astfel: o serie de credincioși din satul C. au refuzat să treacă la cultul ortodox, fiind influențați de acest preot; organizând liturghii catolice clandestine la locuința lui, a reușit să atragă peste 100 de cetățeni de a trece la cultul ortodox. După 1948, a continuat să țină slujbe clandestine la locuința lui cu ocazia sărbătorilor religioase și în fiecare duminică, la care
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
aceste oglinzi”. Totul se petrece într-o singură clipă, de iluzie, ca și cum fiecare ar putea spune împreună cu Chantal: „Realitatea mea sunt oglinzile voastre”, aceste oglinzi care preschimbă aparențele în apariții. În scrisoarea către Pauvert, deja amintită, Genet remarcă în legătură cu ritualul liturghiei: „Din punct de vedere teatral, nu știu să existe ceva mai eficient decât momentul în care preotul ridică anafura și potirul cu vin. Momentul în care această aparență apare șs. a.ț, în sfârșit, în fața noastră”. Ceea ce dă eficacitate momentului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
una dintre Formulele de abjurare le atribuie (În mod improbabil) respingerea căsătoriei 33. Nici pronunțata respingere pauliciană a sfintelor taine nu Își are vreo paralelă În marcionism. Marcioniții practicau botezul, Împărtășania (cu apă În loc de vin) și ungerea cu mir, iar liturghia lor se aseamănă cu cea a Bisericii primitive 34. Totuși, faptul că toate aceste elemente ale paulicianismului nu există În marcionism, despre care se presupune că ar fi „originea” paulicianismului, nu Înseamnă că paulicienii au trebuit să le „Împrumute” de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
aceasta Înseamnă că ei dau miracolelor o interpretare simbolică, nu literală. Celelalte date oferite de Cosma sînt Întărite și de restul izvoarelor. Bogomilii resping botezul, Împărtășania, cultul crucii, cultul Fecioarei și al sfinților, al icoanelor și al moaștelor, ierarhia Bisericii, liturghia și rugăciunile ortodoxe. Singura rugăciune pe care o acceptă este Tatăl Nostru. Ei cred că edificiile materiale ale bisericilor sînt ascunzișuri ale lui Satan. Disprețuiesc bogăția și autoritatea și incită la nesupunere civică. Cu toate acestea, se prefac a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
uriașe, având ca scop final desacralizarea și vulgarizarea oricărei valori morale, umane, religioase etc.; erau preferate spovedaniile perverse, cei mai chinuiți fiind studenții teologi și fiii de preoți (exista chiar o „poetică” a supliciului, celor din urmă Înscenându-li-se liturghii negre). Unii mărturisitori văd În autodemascare un spectacol de spovedanie neagră, căci, „inversându-se modelul sacru, la capătul „confesiunii” urma „angajamentul” de a nu mai repeta greșeala și de a făptui conform indicațiilor, Întocmai ca În cazul energumenului pregătindu-se
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
dată celuilalt. Autorul va reveni asupra „mlaștinii disperării”, care Înseamnă neputința de a te sinucide pentru a evita tortura continuă și neputința de a lupta bărbătește cu schingiuitorii 27; „mlaștina disperării” mai Înseamnă și necredința cu de-a sila (În liturghiile negre de Crăciun sau Paște) ori chiar nebunia. Crăciunul anului 1950, de pildă, va fi conceput de reeducatori ca o ceremonie de ingerare a excrementelor și ca o „corală satanică”, prin intermediul unor colinde scabroase 28. De Bobotează se Înscena, de
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
și gestual, deținuții au trăit În mod concret la Pitești un fel de imitatio Christi, deși silită și grotescă. Alte texte amintesc scene de Împărtășanie cu excremente și chiar crucificări ori „botezul” În latrină, căci exista o directivă a pregătirii liturghiei negre mai ales de Paște, printr-un ceremonial obscen 31. Punctul maxim al experimentului de la Pitești Îl constituie tortura Între victime sau „tortura prin noi Înșine”, cum o numește Bordeianu („Întretortura”, cum o definește Paul Goma): torționarii aleși dintre fostele
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]