547,468 matches
-
și picturale, ei demisionară cvasitotal din condiția de exponenți ai elitei, derapînd pe nesimțite în vecinătatea hegemoniei tribale. Prioritatea deferentă făcu locul meleului rugbistic. Darea de mînă se înfrăți cu darea de buznă. Doamnele se văzură dislocate de domni, tinerii luară fața vîrstnicilor și - firește - românii obținură prim-planul în fața străinilor. (...) Două furculițe se înfipseră concomitent în același șnițel. Două linguri hulpave pescuiră cu o obstinație asiatică buchetiera de legume amplasată în mijlocul unei tăvi, nici una dispusă să cedeze. Două palete traseră
O plimbare prin România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12973_a_14298]
-
și în cantități mici, să nu mă ademenească diavolul la excese ce mi-ar putea fi fatale. O dată, fiind în concediu, scăpat de supravegherea soției și a copilului, bucuros, era să mă sinucid, înghițind un pumn de antinevralgice ce le luasem drept vitamina C, lucru ciudat fiindcă, în general, știu ce-i un supozitor!) În felul ăsta camera e mai suportabilă, dacă am fantezia să umblu cu bicicleta, umblu, nu mă oprește nici un obstacol. Dacă sînt, deci, prea multe cărțile, le
Îmbujorarea genului epistolar by Emil Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12986_a_14311]
-
copac foarte gros, probabil un castan, zic asta deoarece din el cădeau niște bile cafenii, numerotate, rămînea cifra pe scăfîrlie cînd te picneau, te simțeai însemnat de Dumnezeu! Umplu roaba cu vîrf și mă duc pe Lăpușneanu... Oricum, chiar dacă nu iau roaba, înhaț cîteva tomuri, la întîmplare (nu aleg, e mai nostim așa), și scap de ele. Nu mă tocmesc mult, uneori le dau pe gratis... O dată am ajuns să-i “împing” eu niște zeci de mii anticăriței mofturoase... ca să-mi
Îmbujorarea genului epistolar by Emil Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12986_a_14311]
-
roaba, înhaț cîteva tomuri, la întîmplare (nu aleg, e mai nostim așa), și scap de ele. Nu mă tocmesc mult, uneori le dau pe gratis... O dată am ajuns să-i “împing” eu niște zeci de mii anticăriței mofturoase... ca să-mi ia un pachet cu volume de versuri... numai clasici... versurile nu se cumpără... sînt păguboase... prind ciupercă de la umezeală... îmbolnăvesc ungherele de romantism, lîngă ele se pupă pe gură clienții, amețesc, e nevoie uneori de Salvare!... tipa zîmbea languros, învîrtind un
Îmbujorarea genului epistolar by Emil Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12986_a_14311]
-
unește aceste cărți atât de diferite totuși? O spune foarte bine Florin Iaru în pre/postfața Timișoarei în trei prieteni: „Dacă poezia nu e frumoasă, daca nu are șarm și elegantă, chiar atunci când străbate teritorii întunecate, nu e poezie.” De luat aminte! Anca Pedvis, Tirada de pe Muntele Placid/The Mount Placid tirade, Editura Fundației Culturale Române, București, 2003, 150 p. Poésie nr. 98/ septembre 2003, Théâtre Molière/ Maison de la Poésie, Paris, 144 p. Dan Mircea Cipariu, Robert Șerban, Mihai Zgondoiu, Timișoara
Literatură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12998_a_14323]
-
ușor retorice, se simte o anume reverență născută dintr-un respect pe care, de altfel, criticul nu și-l ocultează. Critica poate fi și un rafinat tribut, iar admirația care se ghicește este reconfortantă fără a vicia examenul critic. De luat ca model! Ștefan Borbély, Cercul de grație, Editura Paralela 45, București, 2003, 282 p.
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]
-
că o face nu pentru că am sprijinit partidul aflat în opoziție, ci pentru că aveam dreptul... Din păcate, în “mașină politică” de astăzi, în care alegătorul este considerat doar un fir de nisip, o rotita dintrun imens angrenaj, legătura politician-alegator a luat, desi suntem în era personalizării, doar un singur sens, cel pornind de la ultimul. Contradicția între comportarea politicianului înainte de alegeri, cănd promite fiecăruia marea și sarea, și cea de mai tarziu, când, ales fiind, ignoră cele promise, a devenit mai degrabă
Relatia ales-alegator: o incompatibiliate? (Ajutor nesolicitat pentru cei care ajung la putere). In: Editura Destine Literare by Claude Matase () [Corola-journal/Journalistic/75_a_303]
-
a lucrat la Institutul de Lingvistică și Istorie literară din Cluj, publicând singur sau în colaborare monografii, studii și eseuri, antologii și ediții care au devenit, unele, de referință în istoria literaturii române. Lista lor e prea lungă și ar lua mult spațiu dacă le-am înșira aici. A fost unul din apropiații Profesorului Mircea Zaciu, alături de Marian Papahagi. La îndemnul Profesorului au început prin anii ’80 o operă de proporții hașdeiene, Dicționarul scriitorilor români. În anii dictaturii au reușit să
Întâlnirea cu sine by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13001_a_14326]
-
Liceul Național, care se stabilise la Barranquilla cu diploma de arhitect și în mai puțin de un an își rezolvase viața, cu un Chevrolet „coadă de rață”, de vîrstă incertă, unde îngrămădea în zorii zilei chiar și opt pasageri. Mă lua de acasă pe înserat de trei ori pe săptămînă să încingem chefuri cu noii prieteni obsedați de gîndul că trebuie să redreseze situația țării, unii cu formule de magie politică, iar alții luîndu-se la bătaie cu poliția. Cînd a aflat
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
crampelor pricinuite de trei mese pe zi la orele cuvenite. Alfonso, în contraofensivă, a protestat pentru samavolnicia lor de a se amesteca în viața mea particulară, și a îngropat subiectul punînd pe tapet o problemă despre urgența de a se lua măsuri radicale pentru soarta „Crónicii”. Cred că în fond se simțeau vinovați de harababura vieții mele, dar erau prea delicați ca să nu-mi întîmpine hotărîrea cu un suspin de ușurare. Tocmai pe dos decît era de așteptat, sănătatea și moralul
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
era a tuturor - a fost respinsă și de această dată, cu un argument care-mi cînta în strună: dacă ieșeam pe teren, cu concepția noastră idilică despre reportaj revista n-ar mai fi gata la timp. A trebuit s-o iau drept compliment, dar nu mi-am putut scoate din cap niciodată gîndul îngrozitor că adevăratul motiv era amintirea ingrată a reportajului meu despre Berascochea.ș...ț În zilele acelea norocoase m-am întîlnit din întîmplare cu Mercedes Barcha, fata farmacistului
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
pieptănăturii și mustății de artist pe care mi le făcuse frizerul, și a costumului de in nealbit și cravatei de mătase cumpărate pentru această ocazie de la un bazar turcesc. Convins că avea să vină cu tatăl ei, ca pretutindeni, am luat-o și pe sora mea Aida Rosa, care își petrecea vacanța la mine. Însă Mercedes se înființă singurică, dansă cu atîta naturalețe și se purtă cu atîta ironie că orice propunere serioasă i-ar fi părut ridicolă. În ziua aceea
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
cîntă și astăzi. Ea dansa foarte bine ritmurile la modă, și profita de măiestria ei pentru a evita cu subtilitate magică propunerile cu care o asaltam. Mi se pare că tactica era să mă facă să cred că nu mă lua în serios, dar o făcea cu atîta iscusință că găseam mereu calea de a merge mai departe. La douăsprezece fix s-a speriat că e tîrziu și m-a lăsat baltă în mijlocul dansului, nevrînd s-o conduc nici măcar pînă la
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
avea la moșie o adevărată crescătorie de șoimi, cu două femele și un mascul dresați pentru vînătoarea de potîrnichi, și un șoim scoțian pentru propria-i apărare. Eu cunoșteam pe atunci interviul epocal pe care George Plimpton i l-a luat lui Ernest Hemingway în „The Paris Review” despre procesul transformării unui personaj din viața reală într-un personaj de roman. Hemingway i-a răspuns: „Dacă aș explica întocmai cum se face așa ceva, ar putea fi uneori un manual pentru avocații
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
cu o execuție in absentia, care lasă gustul dezagreabil al eschivei. Nu se produce astfel o dovadă în răspăr, tocmai în favoarea “atenuării” spiritului critic pe care o deploră, printr-o solemnă poză a generalității suspendate, dl Guțan? În loc de-a lua taurul de coarne, d-sa se trage la o parte, lăsîndu-i calea deschisă... “Nu de critică ducem lipsă, ci de claritatea obiectivelor ei și de necesarele pîrghii de autoritate. Cînd fiecare e dornic de revizuiri după cum îl taie capul, e
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
a ciobanilor moldoveni, nu ai cum să înțelegi rolul Vitoriei Lipan și al oamenilor cu care personajul vine în contact în căutarea soțului ei. Dar această problemă a contextului este valabilă și pentru literatura poloneză, și pentru literatura cehă. Să luăm un alt exemplu, Pădurea spânzuraților a lui Rebreanu, care tratează un subiect universal, omul pus în fața unei dileme, pus să aleagă între loialitatea lui față de un stat și loialitatea lui ca membru al unei etnii cu care statul căruia îi
Dennis Deletant: Accesibilitatea literaturii române în Anglia by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12991_a_14316]
-
Eugenia Vodă Dacă scurtmetrajul e pe cale să devină soluția de supraviețuire a unei cinematografii, atunci ar trebui luată în calcul și problema difuzării. Cu alte cuvinte, degeaba se fac și se vor face niște filme scurte viabile, dacă ele nu vor fi văzute decît în diverse cadre restrînse sau specializate. Nu cronicarii ar trebui să vadă, în primul
Restanțe și invazii by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12988_a_14313]
-
rating superior. Nu despre ce se întîmplă pe teren e vorba de obicei în articolele din ziare, în emisiunile de știri sau în talk-show-urile pe teme sportive, ci despre cu totul altceva, nu fără legătură cu sportul, dar, oricum am lua-o, avînd un caracter extrasportiv. Este fenomenul negativ cel mai alarmant pentru mine, spectator înrăit, care a iubit ani buni atmosfera stadioanelor și a sălilor de sport și pe care le-a abandonat nemaisuportînd golănia tribunelor, prefacerea încurajărilor în înjurături
Sportul ca divertisment by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12995_a_14320]
-
fără legătură cu Pilat, procuratorul Iudeii din vremea lui Christos). Îi vedem mult mai des pe ecran ori în pagini pe frații Becali și pe Dinel Staicu decît pe fotbaliști și antrenori. Ei sînt protagoniștii spectacolelor de presă. Ei le iau fața, cum se spune, sportivilor, chiar dacă se pricep la fotbal cam cît mă pricep eu la crescutul oilor sau la activitățile miliției de pe vremuri. Dar chiar cînd protagoniști sînt sportivii, ceea ce aflăm despre ei nu este ce au făcut (cum
Sportul ca divertisment by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12995_a_14320]
-
revenit de câteva ori în țară cu prilejul tîrgurilor de carte și al colocviilor cu scriitorii din diaspora organizate de Uniunea Scriitorilor, a publicat mai multe cărți de proză, excelent primite de critica literară, la prestigioase edituri din România, a luat parte la marile dezbateri de idei prin intermediul articolelor scrise pentru marile cotidiene și cele mai importante reviste literare. Pe scurt, a devenit o prezență activă, un scriitor perfect integrat în peisajul literar și cultural românesc. Dubla experiență română și americană
Proza de laborator by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12999_a_14324]
-
Cristian Teodorescu Va fi dusă pînă la capăt ancheta împotriva grupării conduse de Gregorian Bivolaru? Dacă ne luăm după amploarea operației, probabil că da. Însă dacă ne reamintim de anchetele mai mici deschise împotriva aceleiași grupări, în urma unor plîngeri cutremurătoare, fără ca yoghinul integrării în absolut să pățească nimic, e posibil ca Grig Bivolaru să scape din nou. Potrivit
În trecutul lui Bivolaru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13016_a_14341]
-
neparanormală a proceselor împotriva ziarelor și ziariștilor care îl deranjau. Acesta e motivul pentru care mass media uită de îndeletnicirile lui. Dacă tu, ziar, spui una, citînd plîngeri, iar ancheta e înmormîntată de oamenii legii, reiese că tu te-ai luat după niște răuvoitori care se leagă din invidie și din neînțelegere a absolutului propovăduit de Grig, de inocenta lui grupare. Ceva mă face să cred că nici această ultimă anchetă nu e provocată de activitățile propriu-zise ale sectei (?) lui Bivolaru
În trecutul lui Bivolaru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13016_a_14341]
-
au depus plîngeri pe unde s-au priceput mai bine, asta n-a impresionat decît presa. Dar chiar și atunci cînd presa însăși a produs dovezi despre ceea ce se întîmpla în sînul mișcării lui Bivolaru, aceste dovezi n-au fost luate în seamă. Ba chiar, potrivit unui cotidian de mare tiraj, Adevărul, „Ani de zile. Activitatea sectei lui Bivolaru - protejată de judecători, polițiști și ofițeri din serviciile secrete”. Potrivit aceluiași ziar aflăm că mișcarea lui Bivolaru n-a fost luată la
În trecutul lui Bivolaru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13016_a_14341]
-
fost luate în seamă. Ba chiar, potrivit unui cotidian de mare tiraj, Adevărul, „Ani de zile. Activitatea sectei lui Bivolaru - protejată de judecători, polițiști și ofițeri din serviciile secrete”. Potrivit aceluiași ziar aflăm că mișcarea lui Bivolaru n-a fost luată la cercetări din cauză că în rîndurile ei se află copii de judecători de la Curtea de Apel București, polițiști și chiar cadre din serviciile de informații. Adică facem ce facem și tot la corupție ne întoarcem. Mai bine mai tîrziu decît niciodată
În trecutul lui Bivolaru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13016_a_14341]
-
putea afirma că 14 ani sînt foarte puțini în desfășurarea istoriei, dar... poate ar fi trebuit să apară acele semne de... normalitate care se lasă așteptate. Un intelectual nu are nevoie să treacă un deceniu pentru a înțelege și a lua o atitudine critică și de protest în raport cu un eveniment istoric. Karl Jaspers a scris Culpabilitatea germană în 1946, adică numai după un an de la terminarea războiului. De aceeași părere este și Paul Ricoeur în Le Juste. Noi nu știm nici
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]