6,058 matches
-
păgubitoare. Luceafăr Luceferii se zice că ar fi feciorii soarelui cu stelele. Ei sînt pricina pentru care luna nu-l primește pe soare lîngă ea. Luceafărul dimineții se zice c-ar fi al împăratului rusesc, iar cel de sară, numit „luceafărul porcilor“ sau „al găinilor“, al împă ratului nemțesc. Cînd cad luceferi, mor împărați de cei mari. Lucru Cînd soarele este aproape de sfîrșit, trebuie să stai pînă sfințește și apoi să începi lucrul. în sîmbăta din Săptămîna brînzei și a Paștilor
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
stelele. Ei sînt pricina pentru care luna nu-l primește pe soare lîngă ea. Luceafărul dimineții se zice c-ar fi al împăratului rusesc, iar cel de sară, numit „luceafărul porcilor“ sau „al găinilor“, al împă ratului nemțesc. Cînd cad luceferi, mor împărați de cei mari. Lucru Cînd soarele este aproape de sfîrșit, trebuie să stai pînă sfințește și apoi să începi lucrul. în sîmbăta din Săptămîna brînzei și a Paștilor (a Patimilor) să nu lucrezi nimic, căci cazi, ca și Lazăr
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pragmatismul și contingentul. Deturnarea retorică a planului semantic, premeditată de Eminescu, a generat confuzia de apartenență a celor două conștiințe, cea empirică a proletarului, și cea transcendentă a Cezarului, prin care se face auzită sensibilitatea apriorică a poetului. Și în "Luceafărul", îndepărtându-se de frumusețe ca noua religie a romanticilor, Eminescu focalizează drama în planul conștiinței. Întâlnindu-se în planul modernității "omului de litere" și al surselor comune post-kantiene, cu Eliot, Pater, Swinburne, Edgar Poe și chiar cu Marchizul de Sade
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
festiviste, tot atâtea piese dintr-un cult retoric, belferesc. Gelu Ionescu preferă, în conformitate cu adevărul istoriei literare, formula "primul mare poet român" superlativului bombastic "cel mai mare poet al tuturor timpurilor", să zicem. Cât de exact îl reprezintă pe Eminescu sloganul "Luceafărul poeziei românești", când de fapt universul său poetic este un zbucium perpetuu, cu toate datele unei uriașe, policrome nebuloase. Calificativul de "nepereche" i se pare cel puțin redundant, de vreme ce noi toți suntem fără pereche, unicate, cu atât mai mult poetul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ce-i drept, mai mult de jumătate traduceri din și în limba italiană), publicate după 1990 (a se vedea fișa bio-bibliografică asubsemnatului pe Internet), și a paginilor de critică literară găzduite după 1995, aproape săptămânal, ani la rând, de revista "Luceafărul" condusă până la moarte (decembrie 2007), subită și nedreaptă, de generosul romancier Marius Tupan. Amintim ca fapt divers că până în 1989 nu ni se publicau decât niște biete traduceri din poezia universală; singurele "articole", despre poezia și proza lui Cesare Pavese
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de generosul romancier Marius Tupan. Amintim ca fapt divers că până în 1989 nu ni se publicau decât niște biete traduceri din poezia universală; singurele "articole", despre poezia și proza lui Cesare Pavese, ne-au fost tipărite de Dragoș Vrânceanu în "Luceafărul" prin 1965, un fel de abstract al viitoarei noastre lucrări de diplomă. Așa se face că am devenit membru al USR abia prin 1994. Dar mai bine să punem capăt acestor însemnări ce nu prea au a face cu destinul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și figuri retorice ușor desuete, de naive jocuri sau obscurități, are fluență, relief, vervă, dramatism, culoare, dovada fiindu-ne dată mai cu seama de Geniu pustiu / Genio soltario (am fi preferat deserto), în care recunoaștem dicțiunea din marile poeme tip "Luceafărul", "Mortua est", "Împărat și proletar" (pesimismul ateu), "Venere și Madonă" și, în general, celebrarea străvechiului concept "viața e vis", întrupat de toate cele cinci texte eminesciene. Poezii de Eminescu în limba italiană Însemnări despre traducerea "nativului" Sauro Albisani Ne bucură
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
300 pag.), cu doi autori: regretatul Marin Mincu, ce asigură o meritorie prezentare critică și bibliografică, și Sauro Albisani, ce semnează versiunea italiană a 31 de texte eminesciene între care amintim "Venere și Madonă", cele cinci "Scrisori", "Glossa" și bineînțeles "Luceafărul". Vom descrie mai întâi contextul exegetic ce-l propulsează pe poet în arena lirismului european, receptarea find bilunivocă, ca să zicem așa. Astfel, în afara eseului Geniul morții. Eminescu între romantism și decadentism de Sauro Albisani, cititorul italian și, în egală măsură
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
noaptea..., în detrimentul fiorului eroto-tanatic. Luceafărul (text paralel apărut și la editura Scheiwiller, Milano, 1989): în primul rând nu împărtășim traducerea titlului prin Lucifero, care în rapel cu Iperione, fiul sideral al Demiurgului, este o contradicție în termeni. Fiind vorba de luceafărul de seară/noapte ("O dulce-al nopții mele domn"), preferăm eventual varianta Espero, compatibilă în tandemul cu Iperione. Lucifero, dincolo de înțelesul fast al etimonului latin, este numele luceafărului de dimineață, dar în primul rând sinonimul puterilor diavolești, satanice în toată
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fiul sideral al Demiurgului, este o contradicție în termeni. Fiind vorba de luceafărul de seară/noapte ("O dulce-al nopții mele domn"), preferăm eventual varianta Espero, compatibilă în tandemul cu Iperione. Lucifero, dincolo de înțelesul fast al etimonului latin, este numele luceafărului de dimineață, dar în primul rând sinonimul puterilor diavolești, satanice în toată cultura și literatura creștină, inclusiv în "Divina Commedia", sau în poezia lui Montale (vezi "Piccolo Testamento", unde Lucifero este solul apocalipsei fasciste) în spiritul cărora cititorul italian instruit
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
eu prima oară în el, acum 40 de ani, avea o clădire mizerabilă; ce mai, numai a teatru nu arăta! De 25 de ani aud că va fi dărîmat. Fiindcă un teatru trebuie să arate bine. Dacă nu elegant ca "Luceafărul", ori evocator ca Naționalul, măcar îngrijit și curat. Teatrul nostru însă era din ce în ce mai părăginit. Pînă într-o zi, cînd s-a luat decizia să nu mai se joace deloc în el, fiindcă viața micuților spectatori e pusă în pericol. Apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
lase. Pleacă scîrbit, bombănind. M-au cuprins remușcările: chiar, o fi etic să trezești un artist care visează?!... Ghinion onomastic 1996. Particip, la Buzău, la Festivalul "Ion Băieșu", cu spectacolul Crăiasa fără cusur după G. Călinescu realizat cu trupa Teatrului "Luceafărul". Președintele juriului, regretatul Horea Popescu. Cît au jucat actorii mei, m-am așezat la balcon, chiar în spatele juriului, în caz că s-ar fi cerut lămuriri. Deși scena era cam înghesuită, pentru o montare cu multe dansuri ample, totul a mers bine
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ne supărăm însă, ni s-a oferit Premiul special al juriului. * 1992. Înființîndu-se secția de actorie-păpuși, la Universitatea "George Enescu", a fost adusă să predea o doamnă, fostă actriță, de la București. A fost cazată, provizoriu, într-unul dintre birourile Teatrului "Luceafărul". Sigur, nu e plăcut, nici comod, să locuiești într-un birou, chiar dacă ai baia alături. Nu e normal nici să gătești în acel birou, mai ales cînd se joacă un spectacol și culoarul este plin de copii, iar interpreții n-
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
atemporal și abstract; lucrurile se purifică (narcisism generalizat), "jocul" tinzând spre o sublimare a vieții, spre inițiere și revelație; lumea pare o "temniță în ars, nedemn pământ" (Grup); întruchiparea veșniciei, când apa mării se afla în atingere cu cerul (Timbru); "luceferi marini" coboară "în vale" (Margini de seară); atracția contrariilor "pe un suport de esență dantesc" (Ritmuri pentru nunțile necesare); "roata", termen care se repetă simbolizând "roata vieții"; ciclurile, mișcarea eternă în lumina solară, cercurile împrumutate de la Dante "cimpoiul veșted" e
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Peste mode și timp/ Olimp!"; sens solar, cântecul pur "în limpezimi răcoroase" (In memoriam); pretext pseudo-baladesc, cu note romantice într-o baladă în care Crypto ("regele ciupearcă") aspiră la iubirea lui Enigel "lapona mică, liniștită"; incompatibilitate, sens transcendental amintind de Luceafărul eminescian (Riga Crypto și lapona Enigel); simboluri mitice barbiene; soarele ("cu cămările lui"), nunta (revigorare ciclică a lumii), oglinda (dramă a conștiinței), munte, cer, raze, muzici; un univers dedramatizat, pur contemplativ. Depărtarea de descriptiv și apelul la simboluri se constată
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
soarelui, în somn, când spiritul a amorțit în om și insul e numai materie. Cei doi pot comunica numai în starea de materie inertă. S-a afirmat că poezia aceasta cu ecouri nordice reia într-un chip "răsturnat", situația din Luceafărul eminescian. Deși erosul universal se află peste tot, comunicarea dintre regnuri nu e posibilă. Doar omul are "suflet fântână" fiind "fiară bătrână", în timp ce criptogama se ofilește la lumina și căldura solară. Atitudinea regelui Crypto se sublimează prin focul iubirii, în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fortuna labilis" (soarta schimbătoare), "vanitas vanitatum et omnia vanitas" (deșertăciunea deșertăciunilor) în Trecut-au anii, Revedere, Ce te legeni, Memento mori, Glossă, Cu mâne zilele-ți adaogi etc. f. tema cosmosului este reprezentată de următoarele elemente: cerul, sorele, luna, stelele, luceferi, nouri, geneză, infinit, haos, muzica sferelor, zborul intergalactic, extincția în Scrisoarea I, Luceafărul, La steaua, Melancolie, Rugăciunea unui dac, Sărmanul Dionis. Cosmogonia eminesciană este strâns legată de această temă. Influențat de ideile din Rig-Veda, din miturile grecești și creștine, de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lumea eroică, ideală, de odinioară, și lumea prezentului, caracterizată prin patimi și nebunie (Scrisoarea III) sau nefericirea îndrăgostitului trădat (Scrisoarea IV și Scrisoarea V). Urmează o perioadă de armonie clasică, în strofe sentențioase (Glossa) și în strofe cu încărcătură filosofică (Luceafărul). Eroul liric eminescian va înțelege lecția de cunoaștere și se va resemna, în solitudinea lui. EMINESCIANISMUL Mihai Eminescu este "omul deplin al culturii românești" (Constantin Noica), este "însăși structura omului universal" (Mircea Eliade). Intenționa să scrie o epopee națională începând
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
civilizațiilor (Memento mori Panorama deșertăciunilor). Timpul este ireversibil (''Numai omu-i trecător/ Pe pământ rătăcitor"). Vizionarul romantic încearcă să se salveze prin evaziunea din timpul biografic în timpul eternității, în timpul mitic sau in timpul istoric. În poemul Luceafărul, timpul este nesfârșit, deoarece Luceafărul se întrupează din soare și noapte, elemente ale eternității. În Scrisoarea I, timpul este ambivalent (infinit și trecător), reprezentat de lună și ceasornic. Altădată, poetul se refugiază în timpul mitic al Daciei legendare (Memento mori) sau într-un timp istoric, în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Într-o natură terestră exuberantă se desfășoară și idila din Luceafărul, dintre Cătălin și Cătălina. Evaziunea în vis: Cunoașterea, singura cale de a atinge Absolutul se desfășoară numai în spațiul oniric. În Luceafărul, Cătălina își prelungește reveria în vis, unde Luceafărul îi apare "esențializat" în oglindă; el devine un zburător cu chip omenesc, și numai așa are loc, între cei doi, comunicarea: Iar ea vorbind cu el în somn/ Oftând din greu suspină". În visul protagonistului din nuvela Sărmanul Dionis, acesta
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
idei despre creația populară, valorificarea unor teme și motive folclorice). Poetul a adăugat noi structuri epice (Călin-Nebunul, Făt-Frumos din lacrimă, Călin file din poveste), a conferit textului virtuți filosofice (Revedere, Ce te legeni), a investit textul cu simboluri și semnificații (Luceafărul), a îmbogățit universul poetic, în general, cu elemente de vocabular, expresii orale, imagini poetice, elemente de versificație de tip folcloric (Povestea codrului, Călin file din poveste, Crăiasa din povești, Luceafărul, Scrisoarea III, Sara pe deal). Opera eminesciană este o sinteză
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
limbaj poetic îl așează în marea familie a romanticilor europeni: Novalis, Heine, Byron, Pușkin, Lenau, Hugo, Sheley Lermontov, Uhland, Musset, W. Scott, Goethe etc. Exegeții au identificat mitul genezei universului și apocalipsei (Scrisoarea I, ecou din V. Hugo); cosmogonia eminesciană (Luceafărul); singurătatea omului de geniu (Luceafărul, Scrisoarea I, Sărmanul Dionis, temă tratată de Alfred de Vigny, de Lermontov); tema iubirii cu influențe din creația lui Lamartine, Lenau, Goethe, Novalis. Erotica eminesciană este originală sub aspectul filosofic al iubirii (Crăiasa din povești
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
temă tratată de Alfred de Vigny, de Lermontov); tema iubirii cu influențe din creația lui Lamartine, Lenau, Goethe, Novalis. Erotica eminesciană este originală sub aspectul filosofic al iubirii (Crăiasa din povești, Floare albastră, Sara pe deal, Și dacă, La steaua, Luceafărul, Sărmanul Dionis). Idei despre spațiul și timpul kantian au fost materializate în imagini poetice: Scrisoarea I, Luceafărul, Sărmanul Dionis, Trecut-au anii, asemănătoare cu cele din creația lui Novalis. Alte asemănări: mitul ca la Holderlin, visul ca la Novalis, fantezia
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
expresivitate ideilor filosofice: "ca și spuma nezărită"; personificări: "luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie"; metaforele vizualizează ideile: "urna sorții". Prozodia are la bază versuri lungi (15-16 silabe), ritm trohaic, rima inedită: "adâncă/ încă", "recunoască-l/ dască-l", "iată-l Tatăl". Luceafărul Luceafărul reprezintă expresia desăvârșită a geniului eminescian, sinteză a gândirii sale poetice. E un poem care dezvăluie tipul eroului de excepție, al titanului și al geniului absolut. Luceafărul își are izvoarele într-un basm cules de Richard Kunisch din Oltenia
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mitul Zburătorului, pe care l-a versificat în poem, prin visul fetei de împărat, care-și imaginează întruparea tânărului în ipostază angelică și în ipostază demonică. Acest mit este un imbold pentru visare, aspirație, revelația idealului, care colaborează cu motivul Luceafărului (astru simbolizând spiritul pur) și se integrează marilor valori romantice. În poem, filosofia populară (credințe, practici magice, tradiții) se contopește cu viziunea mitică despre nașterea lumii și originea elementelor primare. Din substratul folcloric se rețin: formula de basm cu care
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]