4,987 matches
-
numai câteva săptămâni de când alergau ca bezmeticii, li se păreau a fi departe acele vremuri când șatrele umblau slobode și, pripășite la marginea satelor, rostuiau măiestrite cazane de țuică sau tot felul de obiecte casnice. Țigăncile ghiceau fetelor dornice de măritat, citindu-le în cărți, în bobi sau în ghioc trecutul, prezentul și viitorul. Ghicitoarele își asigurau clientele că pot dezlega pricini, lega ibovnicii, descânta de urât, năjit sau puteau profera blesteme împotriva duhurilor necurate. Din aceste servicii, veneau în șatră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
multă vreme, bătrâne ca și ea și că nu-i mai plac. Taman, nici tigăile nu-i mai sunt bune, fiindcă i-au ruginit. Doamna Țuți mă simpatizează la nebunie și-mi spune că sunt copilul ei, deși a fost măritată, n-a avut copii și e văduvă de mai bine de zece ani. La cei 80 de ani pe carei are, pot accepta că sunt copilul ei... Ea se deplasează foarte greu din cauza unei osteoporoze care o sâcâie la mers
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mine doar ca să-ți mai alini orgoliul rănit. — Ba nu. — Ba da. Fiindcă nici o altă femeie nu mai e disponibilă atât de devreme într-o dimineață de duminică. — Ellie, nu trece o zi fără să-mi doresc să te fi măritat cu mine, nu cu Adrian. — Mincinosule! — E purul adevăr! — Adrian mi-a cerut mâna. Tu n-ai făcut-o. — Da, dar el a trișat. Pe-atunci nu credeam în căsătorie, îți mai amintești? — Încerc să nu-mi amintesc. Aveam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
mult sex decât în viața reală? întreba Adrian. În orice caz, după mai multe nemulțumiri acumulate în timp, după experimente eșuate cu alți parteneri și-așa mai departe, Ellie m-a ales pe mine. În român, bineînțeles, fata nu se mărită cu nici unul din cei doi și fiecare își urmează propriul drum în viață. Fanny tăcu, vrând să vadă dacă Adrian mai are ceva de adăugat, dar el nu mai spuse nimic. — A fost fascinant, zise ea. Va multumesc. — Acum cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
sunt convins! — Iar de când s-a lăsat de scris române, e-n toane bune aproape tot timpul. Apoi adaugă: — Sau se preface, ceea ce pentru mine totuna e. Voia să pară glumeața, dar tonul ei grav spunea altceva. — De ce te-ai măritat cu el, Ellie? o întreba Șam. Ea șovăi o clipă, de parcă s-ar fi trezit pe marginea unei prăpastii. Apoi, ca și cum s-ar fi aruncat în gol, spuse: — El a fost tatăl. — Ce vrei să spui? — Atunci când am facut chiuretajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
curiozitatea de a afla ceea ce va urma. Știa ce-l așteaptă: o tăviță cu un păhărel de țuică, poate câțiva lei bacșiș și invariabil o felie de cozonac. După bucuria de a spori fericirea unei femei care tocmai s-a măritat, s-a logodit sau a născut, sau de a micșora durerea unui om zdrobit de moartea unei rude, acum urma cea mai grea și neplăcută parte a meseriei sale. Gândurile i-au fost întrerupte de domnișoara S, care apăru din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
scrie Margareta. Și acum uite că erau bătrâni și Costică uitase și că pe ea o cheamă Margareta. * Mariana se întreba când o s-o ceară Mișu de nevastă. I-ar fi plăcut să facă nunta la Las Vegas, unde se măritase și Britney, care a divorțat după, dar se temea că plecarea în America o să mai întârzie puțin. Și acum și neplăcerea asta cu nebunii care-l urmăreau pe Popa. Poate cineva se uită chiar acum la ea. Mariana se sui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
frumoasă. Și n-am fost decât a lui Mișu. Aici doamna Popa se uită cu ochi mici la Mariana. Fufa asta tânără credea că ea s-a născut azi-ieri! Da nu mai contează, bine că s-a terminat, că se mărită cu Mișu. De-acuma o să-l lase în pace pe bărba-su. În sfârșit norocul îi surâdea. Intrase într-o zodie bună, avusese dreptate doamna doctor. Și fătuca asta oricum n-avea nici o vină, poate o ajuta și pe ea Sfânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
au coborăt pe suprafața lor și n-au mai plecat. Probabil omul se pregătește să ne invadeze. Toate planetele cer pedepsirea Pămăntului. Soarele, supărat de tot ce-a auzit, tună: Pămăntule, am să te scot din Impărăția mea... Pămăntul: accept mărite Soare dar lasă-mi omul și viața, l-a rugat în genunchi Pămăntul. Nu, nu a tunat Soarele; cine vrea viața și oamenii Pămăntului? Toate planetele au refuzat. Un pui de om, Gigel, a ajuns la Curtea Soarelui tocmai cănd
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Întregeau trupul subțire și Înalt ca o verde trestie de lac, dacă-n capul ei, atât de frumos, Într-un moment de răscruce, n-a existat un dram de minte, de judecată matură, de Înțelepciune feminină! Păcat! Mare păcat! Se măritase dintr-o imensă dragoste. Se luase cu Teofan, băiat, cunoscuții și necunoscuții din zonă o știau, mai cuminte ca o fată, frumos și hotărât, ca un soare care-și urmează nestingherit și permanent, calea, unică și inconfundabilă. Cu mai multe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
din ele, aia care va avea mai mult noroc, amant. Și, de - aici Încolo, a-i toca averea. Dacă va fi mai rezistent decât bănuiau ele, că ar putea fi, una din ele să se Îndrăgostească de el, să se mărite, după care, printr-o viață Încărcată de stres, să i-o poată scurta, prin osteneli și supra-osteneli, pentru ca, după doritul deces, ele să poată rămâne cu averea sa, pe care s-o benchetuiască, ulterior, până la ultimul sfanț. Prima care a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ultima oară, aici. După ce se liniștiră din vârcolire, cu o voce de cântec de lebădă, ea, adaugă: pe viitor, o să mergem la mine acasă. Da. O să mergem la tine acasă. Și au mers. Mult. Multe zile. Multe săptămâni. Corina era măritată. Cu un arbitru sportiv. Acela era mai mult pe drumuri. Ca să mascheze, În felul ei, i-a spus că o să aibă un elev, sau, poate, chiar mai mulți elevi, la meditație. O să lucreze, cu ei, acasă. Bine, i-a șoptit
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
voi, da, vă mai cred. Sunteți ultimii, din viața mea, pe care-i mai cred, că s-au Îndrăgostit, ca nebunii, de mine. Dar, cu o condiție. Care? Dacă se și Însoară cu mine. Că eu am hotărât să mă mărit. Înțelegeți, voi, ce spun? Da. Înțelegem. Doar, că, nu prea ne pricepem cum o să rezolvi problema, cu noi, că, vezi tu, suntem doi. Și? O rezolv cu amândoi. Cum? Bine. Cum, bine? Cu rândul. Vă pun la probă. Că văd
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
batoza se puse În mișcare. Iar vântul, stârnit de nicăieri, aduse În curte toți snopii de grâu, de ovăz și de secară treierați cândva, În timpuri de mult apuse, și toate hainele pe care le purtase bătrâna Înainte de a se mărita. ...Cuțitele și lingurile trebuiau bine spălate. Șterse cu prosopul și așezate În dulap. Poate ar fi fost bine ca Mașa să fi fost ceva mai grijulie cu lucrurile ei. Poate că nu i-ar fi stricat să-și spele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
românească. Dar ce conta? Lena Munteanu, fiica cea mare a popii, era iubita directorului și, mai târziu, devenise firesc iubita soție a acestuia. Nina, cealaltă învățătoare Munteanu, era micuță, slăbuță, urâțică, foarte bună la suflet și colegă colegă. S-a măritat târziu cu un agent de percepție pe nume Ciolacu de la Chilia Nouă, un om mic la suflet, necinstit și afurisit. Ninei îi port recunoștință pentru primele noțiuni de rusă și pentru lecțiile pregătite împreună, tot în rusește. Pe vremea aceea
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
umăr în politețea ospitalității. Totuși micul secret al întâmplării era legat mai ales de faptul că noul domn învățător, flăcău, era un motiv bun pentru familia Galiurov care, în afara casei, prăvăliei și pământului, avea în primul rând o fată de măritat. Dar eu, învățător necalificat, la 20 de ani nu puteam și nici nu aveam gând la așa ceva. Plus că la recrutare comisia medicală mă amânase pentru debilitate fizică generală și perimetru necorespunzător. Iar în perimetrul existenței mele însurătoarea nu era
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
tinerețea și frumusețea ei. O altă femeie frumoasă despre care se vorbea peste granițele județului era Mura, fiica unui lipovean bogat. Era absolventă de liceu. Capul, fața, trupul erau de o frumusețe și o armonie ieșite din comun. S-a măritat cu un ofițer superior de marină și se spune că ar fi murit amândoi în timpul războiului, într-o șalupă care s-a lovit de o mină pe Dunăre. Cei mai dragi din clasa întâia îmi erau un băiețel căruia mereu
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
o societate antialcoolică. Era condus de doi bătrânei ruși care se descurcau mai greu cu vorbirea dar de o cin ste și o bunătate greu de întâlnit. In local serveau două dintre fete, cea de-a treia fiind învățătoare și măritată cu un inginer agronom, Ivanov, la Caracurt, o comună de albaneji. Se servea cu o jumătate de porție, numai bine pentru punga mea. Jumătatea însă creștea în farfurie cu suplimentul de bunătate al bucătăresei. De cele mai multe ori eram însă invitat
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
urniseră. Gazda, familia Iziumenco, se afla pe o stradă aproape de piață. Era alături un han, La Nicolaev, unde mă duceam câte odată seara de mâncam câte ceva, așa, mai pe sponci, fiindcă salariul era mic. Familia Iziumenco avea numai fete: Olga, măritată cu Ion Bucă, Tanea, Sașa și Nata. Nata era elevă în clasa a VI-a de liceu (a zecea de astăzi), iar cea mai mică dintre ele, Elena, era la cursul primar. Nata făcea poezii și mi le punea sub
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
era Sașa, Sașa Dimerli. După numele de familie ar fi fost găgăuză, adică turci ortodoxiți, însă în familia ei nu se vorbea decât rusește și românește. Erau trei fete. O soră, Manea, făcuse școala profesională. Lucra croitorie. Altă soră era măritată iar soțul era la armată. In sfârșit, Sașa. Era micuță, slăbuță, aproape brunetă și frumușică, chiar frumoasă. Avea un suflet de aur și dacă nu mi-ar fi spus că a fost logodită și apoi părăsită când, în realitate fusese
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de la o minciună? Oricum a mai trecut un an și iată-mă iar la o altă gazdă doamna Gancev, pe strada Comercială. Despre Sașa am aflat că ar fi ajuns pe la Buzău sau Ploiești, nu știu unde, în timp ce sora sa, Manea, se măritase cu un om bogat, Bejenaru, în Câșlița Dunării, județul Ismail. În fine, a venit și ziua mult așteptată. Cap compas: Școala normală "Costache Negri" din Galați, școală cu renume, așa cum erau în țară cele de la Iași, Bârlad și Câmpulung Muscel
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Fântâna Zânelor care, nemaiputând suporta foamea, în timpul u nei recreații a luat o felie de pâine din ghiozdanul unui copil. A fost văzută și, de rușinea lumii, s-a spânzurat. Și era în primul an de învățământ. Multe învățătoare se măritau cu cine se întâmpla doar ca să poată trăi, pentru a nu mai fi o povară pentru părinții secătuiți de datoriile făcute pentru a le ține la școală. Se mai mărise cu o mie numărul cadrelor fără posturi. Mulți dintre posibilii
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
loc sunt amintiri de mare preț. Am vorbit mult cu Vitea Covalenco, elevă în clasa a VII-a de liceu. Treceam zilnic pe la fereastra ei, aproape doi ani, sporovăind cu folos literatură, istorie, muzică. Am auzit că s-ar fi măritat cu un medic militar sovietic. O altă fată, cu care am purtat corespondență era Vera Dimov din Enichioi. Am cunoscut-o atunci, în vacanța de Crăciun din 1929-1930. Era bulgăroaică basarabeancă. La Enichioi funcționa ca învățător suplinitor Iancu Dimofte. La
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
se ocupau cu viticultura iar cei din Dermendere erau mai săraci și mai cheflii. Cei din Dermendere ziceau că cișmelenii nu-s doar zgârciți, da-s și fuduli. Și totuși am spart obiceiurile. Fiica lui moș Filip, ucrainian, s-a măritat cu fiul prietenului lui, Sava Mataman, bulgar. Mai târziu, când eram învățători la Câșlița Dunăre, au venit părinții cu Ana, fiica lor și ne-a întrebat dacă s-o dea după Mitca Catană, moldovean. Ana ne fusese elevă la cursul
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de gol. O boare de Chanel Nr. 5 de asemenea. Orice detaliu dintr-un milion te-ar putea da de gol. Au devenit ceea ce Inky numește „vagabonzi navetiști”. Zice: — Acuma? Acuma-l iubesc, îl iubesc de parcă nu m-aș fi măritat cu el. Pe stradă se simt ca niște pionieri care încep o nouă viață în sălbăticie. Însă în loc urși sau lup - Inky ridică din umeri și spune - trebuie să se ferească de traficanții de droguri și de gangsterii care trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]