4,910 matches
-
domnișoară Maricica Vasiliu. Era frumoasă, foarte deșteaptă și învățase școala profesională din Fălticeni. Numai că era tare firavă, foarte delicată și tare subțirică. Și am intrat în vorbă cu ea spunându-i: Domnișoară eu îs de însurat și mata de măritat, de ce să mai punem un tălmaci între noi, hai să vorbim amândoi. Și am întrebat-o, ai merge după mine, ca să trăim amândoi ? Și ea mi-a răspuns că da. Asta a fost într-o Duminică. Când m-am dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
spus: Domnișoară, eu n-am vreme de umblat de-a însuratului, ci chiar vreau să mă însor. Și i-am spus rămâi sănătoasă și cu mult noroc, că eu m-oi duce în alt loc. Și biata fată s-a măritat după un preot numit Bocăneț, rău și bețiv și împrăștiat cu care a avut 2 copile, dar s-a despărțit de el. Ea a fost învățătoare până ce a murit și și-a învățat cele 2 copile. Și când ne întâlneam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
al Școalei Normale a fost vestitul și marele pedagog, profesorul Constantin Meissner, în acea vreme. Gh. Papadopol și cu Dna Calipso, a avut un băiat Alfonso și o fiică Viorica. Viorica a învățat 4 1/2 medicina și s-a măritat înainte de a termina școala cu locotenentul T. Kalmuschi, care s-a îmbolnăvit greu. Și tot oprind-o să-l îngrijească a pierdut școala. A doua fiică a preotului Gh. Lateș din Rădășeni a chemat-o Olga și s-a măritat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
măritat înainte de a termina școala cu locotenentul T. Kalmuschi, care s-a îmbolnăvit greu. Și tot oprind-o să-l îngrijească a pierdut școala. A doua fiică a preotului Gh. Lateș din Rădășeni a chemat-o Olga și s-a măritat cu marele scriitor Neculai Beldiceanu [73], despre care nu pot scrie nimica că n-a avut cine să-mi spue. Al doilea fiu al familiei Lateș din Baea, l-a chemat Vasile Lateș și acest Vasile se vede că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Mănăstiri Râșca și a Sf. Mri Neamț, sub numele de Varahil. Al treilea fiu l-a chemat Todiriță Lateș, și a fost mare profesor de filozofie la Academia din București. Și pe fată a chemat-o Ileana, care a fost măritată cu Tasu grădinar-florar la Gheorghe Racoviță din satul Cujba com. Surănești jud.Vaslui. Gh. Racoviță îi tatăl lui Emil Racoviță [74] care a fost la polul sud în 1898-1899. Dar Gh. Racoviță îngrijea și de moșia Lucsiței Paladi din Baea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cunoscut. Era un țăran de statură mijlocie și bine legat și voinic. Soția lui Paraschiva era o femee înaltă și drăgălașă. Ei au avut 3 fete și 1 ficior. Pe fata cea mai mare o chema Maranda și a fost măritată după Ion a lui Petrea Hlihor din Baea. Mare și bogat gospodar a fost Petrea Hlihor din Baea. Și Ion a lui Petrea Hlihor și cu soția lui Maranda l-au cununat pa tata meu Neculai Rădășanu cu mama Pachița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
tata meu Neculai Rădășanu cu mama Pachița lui Vasile a lui Ion Iftime din Bogata, cam prin 1883. Pe Ion a lui Petre Hlihor nu l-am cunoscut că a murit f. de tânăr. Și soția lui Maranda s-a măritat după Nică Damian. Un om și frumos și f.de treabă și bun la inimă. La un hram de Sântă-Măria mare ne-am dus în Baea la Nică Damian. Ne-au ospătat din belșug și cinstit și la plecare acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
că și ea era o femee f. voinică și f. frumoasă și drăgălașă. Eu am văzut tot că eram în brațe la mama. Altă fată a lui Niculai a Gaciței a fost Mărioara, iar voinică și f. frumoasă, a fost măritată cu Niță a lui Mihăilă și a fost și acela a fost primar, om frumos, dar femea cânta la casa lor, nu cucoșu. Și a treia fată a fost Marița blondă și înaltă și a fost drăguța tati. A fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cu Niță a lui Mihăilă și a fost și acela a fost primar, om frumos, dar femea cânta la casa lor, nu cucoșu. Și a treia fată a fost Marița blondă și înaltă și a fost drăguța tati. A fost măritată cu Nică Rădășanu și au ținut crâșmă. Mulți bani și multe zile amărâte a avut biata mama mea săraca din pricina ei ! Și un ficior Vasile Liță, care iar a fost voinic și înalt că toți și cele trei fete și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
care avea atunci 22 ani și eu 20 de ani. Dar azi Lențuca cea frumoasă și zglobie, doarme somnul cel de veci în cimitirul bisericei din Oprișeni. Are 2 ficiori preoți și 1 învățător și 1 factor poștal. A fost măritată cu Vasile Iordăchescu care a fost perceptor fiscal și pe care eu l-am cunoscut din 1896, că am învățat școala primară în Fălticeni, și mă duceam la colegul meu de clasă în Fălticenii vechi, Luca Toadere. Am fost coleg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mare profesor de istorie. Cine a fost Costache Ștefănescu ? Înainte vreme moșia Baea a avut de proprietară pe Doamna Luxița Paladi. O doamnă f. frumoasă. Fotografia ei mi-a arătat-o preotul Vasile Mihăilescu din Baea. Această doamnă s-a măritat și a trăit la Paris și moșia a lăsat-o sub îngrijirea marelui proprietar Gh. Racoviță, care avea moșie în satul Cujba, com. Surănești. Gh. Racoviță moșierul e tatăl lui Emil Racoviță, care a fost la polul sud în 1898-1899
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
năcăjiților. Se înțelege că treaba asta costa mulți bani. Asta o făcea în com.Salcea, jud.Botoșani. Și din pricina asta Alexandru Cantacuzino-Pașcanu s-a despărțit de ea. Cu dânsa a avut o singură fiică cu numele Elena care s-a măritat cu locotenentul de cavalerie Băleanu, din mare viță de boer, dar fără avere. Pe care l-am cunoscut în 1917 în Baea ca locotenent și în 1932 ca colonel la niște alergări de cai la Iași, unde a amețit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Râșca. Am stat mai bine de un ceas, până s-a pregătit fiica sa Maria să iasă la noi, deși ea era frumoasă și așa nepregătită, neparfumată și nepudrată, iar peste un an, la 5 august 1903 ea s-a măritat după Gh.Bârliba ficioru preotului Bârliba din Vânătorii Neamț, la care nuntă am fost chemat și eu am dansat 30 de domnișoare aduse din Târgu Neamț de mine. Dar Grigore Lateș s-a ținut foarte fudul că n-a vrut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
am cunoscut: 1.-Pe Alecu Ștefănescu, tatăl lor. 2.-Ghiță Ștefănescu, institutor de elită în Iași în casă la țața Natalia și bădia Matachi Florescu, fratele soacră-mea. 3.-Zoe Ștefănescu, institutoare de rară frumuseță dar fără noroc, s-a măritat după un advocat care a orbit și o bătea. Am cunoscut-o în casă la Stahu în Fălticeni. 4.-Pe Leon în 1902, a fost Primar, dar a fost trăsnit. 5.-Pe Elisabeta măritată după Învățatul Cosma, care era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
frumuseță dar fără noroc, s-a măritat după un advocat care a orbit și o bătea. Am cunoscut-o în casă la Stahu în Fălticeni. 4.-Pe Leon în 1902, a fost Primar, dar a fost trăsnit. 5.-Pe Elisabeta măritată după Învățatul Cosma, care era un om bun dar foarte moale. La Școala normală eu eram în clasa I-a și el în clasa a V-a. 6.-Și pe odorul de băiat care a murit cu zile. A mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
îi foarte slăbită și foarte supărată, și rudele ei toate îs la Piatra Neamț. Azi e 4 iunie 1974 Scriu plângând. Costică Maxim a înfiat o copilă a unuia Gheniș. A crescut-o mare, a fost învățătoare în Baea. S-a măritat, s-a despărțit și a fost vânzătoare într-un magazin din Fălticeni și a rămas datoare cu 70 000 lei că a trăit cu un golan care a tot cerut bani de la ea. Și a venit legea și i-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Roy și Herman. Îl cunoșteam pe un tînăr borfaș din nordul statului New York, care lucra ca bucătar de minuturi la Riker’s, „ca să-și mai revină”, cum explica el. L-am sunat și i-am spus că am ceva de măritat și mi-am dat Întîlnire cu el la Angle Bar, pe Bulevardul 8, lîngă Strada 42. Barul era un loc de Întîlnire pentru traficanții de pe Strada 42, un soi aparte de infractori aspiranți și cacealmiști. Îl căutau mereu pe „tipul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pe piele. Gura-i era căzută la colțuri Într-o grimasă de ciudă mofluză. - Cine-i ăsta?, a-ntrebat tipul. Numele lui, am aflat mai tîrziu, era Herman. - Un prieten de-al meu. Are niște morfină pe care vrea s-o mărite. Herman a dat din umeri și-a făcut un gest cu mîna. - Nu cre’ că vreau să mă bag. Pe bune. - OK, a zis Jack, o să vindem la altcineva. Hai, Bill. Ne-am dus În sufragerie. În cameră erau un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Doamna, Vodă îi alese pe d-nele Elena C. Cornescu 256 și Caterina Al. Golescu (Arăpilă) ca doamne de onoare. Nici una, nici alta nu împliniră mult timp această funcțiune. Mai târziu fură numite domnișoare de onoare Zoe Rosetti 257, care se mărită cu Al. Bengescu, și Eufrosina Vălleanu, cu Serge Băicoianu. Pe la 1872, [fu numită] d-na Olga Mavrogheni, ea însă părăsi postul ei la 1878 după cererea guvernului Brătianu, pe care nu voia să-l salute fiindcă dăduse în judecată pe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
salute fiindcă dăduse în judecată pe soțul ei, Petre Mavrogheni, ministru de finanțe în cabinetul lui Lascăr Catargi. În această perioadă rămăseseră la Curte d-na Zoe Bengescu și d-ra Natalia Romalo, care succedă surorii sale Maria, când aceasta se mărită cu Soutzu. Mareșalul era Teodor Văcărescu, căsătorit cu d-ra Maria Mănescu, sora prietenului nostru nenea Țoli. Numai la mutarea noastră în București am fost prezentată prințesei și am cunoscut pe cele care erau lângă dânsa. Doamna Zoe Bengescu, ca toate
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
recurgă la d-na Mavrogheni. D-ra Romalo era tipul clasic al domnișoarei de onoare, foarte frumoasă, înaltă, impozantă, distinsă, rezervată, se zicea că nu prea inteligentă, dar avea tact și nici odată nu fu atinsă de nici o insinuare. Mai târziu, măritându-se cu d. Serge Voinescu, părăsi Curtea. Pe la 1886, terminându-și studiile la Geneva, își luă rândul Joița Davila, devenită orfană prin moartea generalului. Într-adevăr, în acel timp Curtea era frumos compusă, căci și aceasta era încântătoare, nu atât
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ani ca el, pe fiica naturală a lui Hangerli, descendentul celui ce domnise vremelnic la noi, naturalizat german și ocupând o funcțiune înaltă în administrația prusiană. Fata lui era frumoasă, bine-crescută, dar, cum nu purta numele tatălui său, greu de măritat în lumea ei în Germania. George Philippescu mai fusese însurat și divorțat de Natalia Ghica, pe atât de frumușică și atrăgătoare, pe cât de ușurică. După multe lupte cu slăbiciunea lui pentru dânsa, divorță și, reînsurându-se, își croi o viață de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
George. Păcat numai că nu a luat niciodată părerea tatălui, care avea vederi mai largi și sensul realităților mai mare ca al ei. A luat povața sau a ascultat povața Olgăi Sturdza de la Dieppe, care vrea cu orice chip să mărite pe nepoata ei Elena, pentru a o sustrage de la influența casei părintești, unde mama copiilor, moartă, fusese înlocuită printr-o cocotă celebră prin frumusețea și viața ei în cercul suveranilor în trecere prin Paris. Dimitrie Sturdza fusese nedreptățit în împărțirea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
sensuri diferite. * Omul de la cocostârc a învățat să bată toaca. * De frica vânătorilor, cerbul și-a pus coarne și s-a travestit în copac. * De frica vrăbiilor, ciorile umblă în cârduri. * Privighetorile sunt fete care nu au vrut să se mărite. * Pasărea de gripă aviară piere. * Albina nu atacă decât în legitimă apărare. * Țânțarul atacă numai în picaj. * Au și mincinoșii o limită: nu pot face din armăsar țânțar. * Partea cea mai frumoasă a vieții, omul și-o petrece prin somn
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
cărți și cu gândul cine știe unde. După un an, într-adevăr, am revenit, dar ce folos că am găsit casa doctorului Diaconovici întunecoasă și tristă ca un al doilea iad. Numai erau ochii cei albaștri ademenitori care să o înveselească. Se măritase zâna visurilor mele cu un alt medic și se instalase într-un târg de provinție din Germania. Este știut că la 16 ani suferințele morale de așa natură par mult mai sfâșietoare decât mai târziu, dar și mângăierea își face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]