6,722 matches
-
Înainte de Crăciun. În noiembrie, Într-o seară, ieșind de la un seminar de analiză, Michel găsi un mesaj la avizierul căminului. Mesajul era formulat astfel: „Telefonează la mătușa Marie-Thérèse. URGENT.” De vreo doi ani, nu le văzuse prea des nici pe mătușa Marie-Thérèse, nici pe verișoara Brigitte. Telefonă de Îndată. Bunica suferise un nou infarct, era internată la spitalul din Meaux. Era grav, poate chiar foarte grav. Aorta era slabă, inima risca să cedeze. Michel traversă pe jos orășelul Meaux, trecu pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un text de Epicur - gânditor luminos, moderat, grec, și la drept vorbind cam agasant. Cerul era sumbru, apele Marnei veneau Învolburate și murdare. Găsi ușor complexul spitalicesc Saint-Antoine - o clădire ultramodernă, din oțel și sticlă, inaugurată cu un an Înainte. Mătușa Marie-Thérèse și verișoara Brigitte Îl așteptau pe holul de la etajul șapte; se vedea că sunt plânse. „Nu știu dacă e bine s-o vezi...”, spuse Marie-Thérèse. El nu păru s-o audă. Va trăi tot ce trebuia să trăiască. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
oameni, deplângea tendința de atomizare socială descrisă de sociologi și analiști. Ca mulți oameni, credea că menținerea unor relații familiale e de dorit, chiar și cu prețul unor mici sâcâieli. De aceea, ani de-a rândul, Își petrecuse Crăciunul cu mătușa Marie-Thérèse și cu bărbatul ei (un ins de treabă și aproape surd), care Îmbătrâneau Împreună În căsuța lor din Raincy. Unchiul continua să-i voteze pe comuniști, refuza să meargă la liturghia de Crăciun și de fiecare dată se lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ton liniștitor, însă implacabil. Mă uit pe furiș la ceas. Nouă patruzeci și cinci. Nu am timp pentru așa ceva. Chiar nu am timp. Dar ședința asta de înfrumusețare mi-a fost oferită cadou de ziua mea și i-am promis mătușii Patsy. Ca să fiu mai exactă, este cadoul ei de anul trecut. Mătușa Patsy mi-a dat voucherul asta de cadou pentru „Cea mai modernă experiență de de-stresare” acum aproape fix un an. E sora mamei mele și e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și cinci. Nu am timp pentru așa ceva. Chiar nu am timp. Dar ședința asta de înfrumusețare mi-a fost oferită cadou de ziua mea și i-am promis mătușii Patsy. Ca să fiu mai exactă, este cadoul ei de anul trecut. Mătușa Patsy mi-a dat voucherul asta de cadou pentru „Cea mai modernă experiență de de-stresare” acum aproape fix un an. E sora mamei mele și e foarte îngrijorată în legătură cu femeile de carieră. De fiecare dată când ne întâlnim mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un an fără să găsesc un moment liber. Sunt avocată la Carter Spink și în clipa asta suntem ocupați până peste cap, e curată demență. Dar o să fie mai bine. Nu trebuie decât să scap de următoarele câteva săptămâni. Oricum, mătușa Patsy mi-a trimis felicitarea de ziua mea de anul ăsta - și mi-am dat brusc seama că mai e puțin și îmi expiră voucherul. Așa că iată-mă, în ziua în care fac douăzeci și nouă de ani. Stau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
te deranjeze. I-am spus că ai nevoie de liniște absolută când lucrezi. — Am o tonă de materie de recapitulat. Melissa oftează cu un aer obosit și-și trece o mână prin păr. Nu-ți vine să crezi cât am, mătușă Trish. Am fost atât de stresată. — Nici nu știu cum poți să înveți atâta ! Trish îi înconjoară umerii cu brațul și o strânge tare. Zi, ce-ai vrea să faci acum ? Cu toții suntem la dispoziția ta. — Mi-ai putea despacheta lucrurile ? Melissa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
după care rămâne cu brațele încrucișate, de parcă ar aștepta ceva. — Ce ? zic. — Hai. Îmi arată din cap. Reverența. Poftim? Doar nu vorbește serios. Doar nu-ți închipui că am să-ți fac ție reverență ! spun, aproape râzând. — Dar îi faci mătușii mele. Și unchiului meu. Ei sunt stăpânii mei, îi răspund cu dinții încleștați. E altceva. Și crede-mă, dacă aș putea să dau timpul înapoi, nu aș mai face prostia cu reverențele. — Locuiesc și eu în casa asta. Își dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
stau ai mei, așa că se văd destul de des. În clipa În care le văd cum stau așa, una lîngă cealaltă lîngă aragaz, simt o Împunsătură În inimă, pe care o cunosc prea bine. Par mai degrabă mamă și fiică decît mătușă și nepoată. Amîndouă au părul scurt, umflat cu peria - deși al lui Kerry are șuvițe blonde ușor mai pronunțate decît al mamei -, amîndouă au bluze aprins colorate, care le pun În lumină bronzul decolteului și amîndouă rîd. Pe blatul bufetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
face să‑și amintească de dobitocul ăla de taică‑său sau de orice aspect din ceea ce numim sfera noastră a muritorilor? Eu sunt cel care Îmi imaginez că o să‑mi revăd părinții morți pe lumea cealaltă. Și frații, prietenii, verii, mătușile și unchii... Rosamund adeseori dădea din cap, a aprobare. Recunoștea că avea și ea o tendință similară. Câteodată adăuga: - Mă Întreb de multe ori cu ce se Îndeletnicesc ei acolo, pe lumea cealaltă. - Dac‑ai face un sondaj, ai constata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Bellow, chiar și capodoperele sale, propun un fel de viziune hobbesiană a lumii: un bellum omnium contra omnes, desfășurat mai ales la nivel microsocial și În special În cadru domestic. Părinții se detestă și se luptă continuu cu copiii (bunicii, mătușile și unchii sunt solitare excepții), soții se războiesc la infinit cu soțiile, prieteniile sunt puține și rare. Atlas a sesizat și documentat minuțios, poate neîndurător, toate aceste caracteristici. În romanul pe care-l discut, lipsa empatiei lui „Chick” pentru „Abe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
niște indivizi josnici și foarte activi, și îmi amintesc că cineva mi-a strecurat un exemplar din Protocoalele Bătrânilor din Sion, presupus a fi un plan secret al evreilor pentru cucerirea lumii. Și-mi mai amintesc cum râdeau unii de mătușa mea, care s-a căsătorit cu un german german și care a trebuit să scrie la Indianapolis ca să obțină dovezi că nu avea sânge evreiesc. Primarul din Indianapolis o cunoștea din liceu și de la școala de dans, așa că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
să se scoată sacii cu nisip din ferestrele Kremlinului. — S-a jucat? am întrebat. — Nu numai că s-a jucat, mă informă Wirtanen, dar continuă să fie jucată în toată Rusia, atât de către profesioniști, cât și de amatori. Pocalul este „Mătușa lui Charley“ pentru teatrul rus contemporan. Ești mai în centrul lucrurilor decât credeai, Campbell. — „Adevărul meu continuă să meargă înainte“, am murmurat eu. — Ce-ai spus? N-aș mai putea reproduce nici măcar intriga din Pocalul, am zis eu. Așadar Wirtanen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Cos’ I Love You Baby“1). Întotdeauna îi mulțumesc întâi lui Dumnezeu în textele de pe coperta albumului („U R the 1 where all love flows!“2), își întind părul, au siluete perfecte, de păpuși Barbie, și sunt probabil acompaniate de mătușile lor, cântărețe de gospel, grase și leit „fata de la meteo“. Oricum, lui Sally nu-i plăceau Circle Jerks. Un alt motiv bun care avea să-l țină la distanță cât timp urma să lucrez în subsolul teatrului; luasem cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
zise ea. Și, apropo, chiar îmi place tricoul tău. Mi-am dat seama că nu m-ai crezut adineauri. Mă uitai în jos, la tricou. Pe piept era imprimat sloganul: „Faster, Pussycat! Kill! Kill!“1. Margery îmi zâmbea ca o mătușă înțelegătoare față în față cu un reprezentant rebel al tineretului. Dacă aș fi știut cum, aș fi roșit. Speram numai ca, în cursul cercetărilor sale, să nu afle că eu chiar omorâsem pe cineva la un moment dat. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
țină de-o slujbă atâta timp. Luciani tăcu și ascultă vreme Îndelungată, apoi spuse: Nu, nu, dacă afli ceva despre el, poate că are brusc o mulțime de bani, dă-mi de știre. Da, da, unchiule, și sărut-o pe mătușa Luisa din partea mea. Urmă o serie de acele „ciao“ bisilabice fără de care venețienii păreau incapabili să pună capăt unei discuții. După ce Închise telefonul, Luciani se Întoarse spre Brunetti și spuse: — Era unchiul meu Carlo. Locuiește lângă Fondamente Nuove, puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
-mi închid ochii. M-am ridicat din pat, coborând scările spre bucătărie. Pe masă era așezată o bucată de hârtie albă. Suntem la bunica, o să ajungem înainte de ora 15,00. Nu-ți fă griji, ți-am lăsat mâncare în frigider, mătușa Maria va ajunge imediat. Cu drag, Mama și tata. Am lăsat biletul deoparte și am luat micul dejun. Câteva minute mai târziu eram în camera mea, privind anostă spre icoana ce era așezată deasupra patului meu, pe perete. Studiam cu
Un înger păzitor. In: ANTOLOGIE:poezie by Dora Maris () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_682]
-
așa se făcu, într-o zi, că rămas numai cu un codru de pâine și puțină apă, întâlni o bătrânică. Ea îi spuse: Voinice, dă-mi și mie o coajă de pâine și un strop de apă. Cu dragă inimă, mătușă! Poftim! Sper să-ți ajungă căci nu mai am nimic altceva. Mulțumesc, zise bătrâna. Cum te-aș putea ajuta și eu? Până acum n-a putut nimeni să mă ajute, dar află că eu am plecat în căutarea păsării cu
Pasărea cu pene de foc. In: ANTOLOGIE:poezie by Ioana-Diana Stanciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_689]
-
Eu nu știu, iar Victor s-ar lovi, dragul meu Victoraș... Femeia își plimbă privirea, clipind dulce. Să fi mers la doamna Ileana? Am mai fost acum o săptămână... Doamna Ileana e prea stăruitoare cu decalogul... De când eram la grădiniță, mătușa mă întreba de el; nici acum nu-l știu..., destăinui Victor. Putem foarte bine să stăm în casă și să așteptăm să se îmbuneze vremea. Nu te poți lupta cu natura! E periculos, adăugă Odette privindu-și aburul ce se
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
a răspuns mama lui Alice înțepată, o îmbunătățire reală față de ceea ce poartă Sally acum. Are părul albastru. Alice a zâmbit. Auzise că verișoara ei dezvoltase tendințe hippy. Indubitabil, era o reacție împotriva autorității demodatei ei mame. Spre disperarea împărtășită a mătușii lui Alice, Frances, recenta carieră a lui Sally înregistrase o perioadă în care făcuse pe machieuza și pe jonglerul comunitar. Spre dezgustul tatălui lui Sally, ultimul ei post fusese sponsorizat de un consiliu local cu viziuni foarte liberale. Persoana cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai simțise atât de imperios nevoia unei pauze. Dar asta era metoda de îmbunătățire a stării de spirit de care avea nevoie? — Te rog, draga mea, vino! Mama lui Alice schimbase tactica și încerca acum s-o convingă prin intermediul lingușelilor. —Mătușa Frances vrea în mod deosebit să vii. Să știi că e foarte nenorocită din cauza nunții. Pe mire îl cheamă Bo și face parte dintr-un circ anarhist. Alice și-a reprimat un zâmbet. Era așa cum bănuise. Ce-i ăla un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
impresionat nici măcar pe băiatul care distribuia corespondența la Intercorp, aici ambele arătau extrem de șic. Sincer vorbind, Alice nici nu prea avea cu cine să intre în competiție. Era clar că nuntașii nu se stresaseră prea tare. Singura concesie făcută de mătușa Frances în favoarea ocaziei festive era o pălărie oribilă cu flori roșii, care se bătea cap în cap cu nasul ei cel plin de vinișoare. Costumul pătrățos din tweed punea în lumină un corp ca ieșit direct dintr-un desen animat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pătrățos din tweed punea în lumină un corp ca ieșit direct dintr-un desen animat despre epoca edwardiană; de la niște glezne surprinzător de înguste și de suple, corpul ei căpăta, pe lung și pe lat, forma prorei unei corăbii. Expresia mătușii Frances era una posomorâtă, care voia să transmită faptul că, din punctul ei de vedere, în ziua respectivă nu era nimic de sărbătorit. Tatăl lui Sally, unchiul Tommy, arăta și mai puțin festiv. Era roșu la față, în ochi i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
asta, a explodat el înainte de a se întoarce pe călcâie și de a se îndepărta cu pași apăsați. Alice s-a pierdut printre ceilalți nuntași în întunericul înfrigurat al bisericii și s-a așezat lângă părinții ei. În față stătea mătușa Frances. Din când în când, frunzișul roșiatic i se scutura violent în clipele când emoțiile erau pe punctul s-o copleșească. Alice așteptase cu nerăbdare să-l vadă pe Bo, controversatul mire. Dar, contrar așteptărilor, acesta nu stătea în fața bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în clipele când emoțiile erau pe punctul s-o copleșească. Alice așteptase cu nerăbdare să-l vadă pe Bo, controversatul mire. Dar, contrar așteptărilor, acesta nu stătea în fața bisericii, jucându-se agitat cu verigheta. —E ridicol, a mârâit peste umăr mătușa Frances către mama lui —Alice. Mireasa e cea care ar trebui să întârzie. Privește partea pozitivă a situației, i-a șoptit mama lui Alice. Poate că s-a răzgândit. Pălăria a încetat să mai tremure. Mătușa Frances s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]