4,819 matches
-
Dumnezeu ungur? Să jurăm pe Dumnezeul popoarelor!”", dar a fost întrerupt de canceliștii maghiari, care au cerut "„Uniune sau moarte! Să ne unim cu Țara Ungurească, pentru că altminteri pierim!”". Tinerimea maghiară nu admite concesii. Replica primită de Poruțiu din partea scriitorului maghiar Urházy, reprezentant de seamă al generației tinere este sugestivă: „Domnia-ta ai semnat doar uniunea! Domnia-ta, concetățene Poruțiu, ești de-acum ungur!” La această manifestare a fost prezent și Avram Iancu. Jigniți de insistența cu care tinerii români își
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
a întors acasă, condusă de Avram Iancu. În munți, Iancu a început să mobilizeze românii pentru participarea la a doua Adunare Națională de la Blaj, programată pentru 3/15 mai 1848.. Moții nu au mai așteptat deciziile politice ale austriecilor sau maghiarilor, ei încetând din proprie inițiativă să se mai considere iobagi. Au refuzat să mai presteze slujbe iobăgești și să mai plătească taxele urbariale. Starea lor de spirit neconvenind autorităților maghiare, șpanul Lazar a fost trimis la 5 mai 1848 la
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
știri despre situația politică din Transilvania: guvernul Transilvaniei, întrunit în ziua de 29 mai la Cluj, decretase unirea Transilvaniei cu Ungaria, fără să se dezbată memoriul românilor care constituiau majoritatea în Transilvania (1.250.000 români față de cca 600-700.000 maghiari și 250.000 sași), precum și dizolvarea Comitetului Național Român de la Sibiu, amenințând cu pedepse aspre pe cei care ar îndrăzni să mai convoace adunări. În urma masacrului de la Mihalț, în care 12 țărani români au fost uciși de grănicerii secui și
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
apreciază în memoriile sale că între decembrie 1848 și iulie 1849, moții au ținut în șah aproximativ o treime din efectivele armatei maghiare din Transilvania (cca 10.000 soldați), a căror lipsă a fost puternic resimțită în luptele duse de maghiari împotriva rușilor și austriecilor. La 6 mai 1849, în timp ce moții duceau tratative de pace cu Ioan Dragoș, maiorul ungur Hatvani Imre a intrat prin surprindere cu trupele sale în Abrud, acesta fiind considerat de români un act de trădare din partea
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
împotriva rușilor și austriecilor. La 6 mai 1849, în timp ce moții duceau tratative de pace cu Ioan Dragoș, maiorul ungur Hatvani Imre a intrat prin surprindere cu trupele sale în Abrud, acesta fiind considerat de români un act de trădare din partea maghiarilor. A doua zi, mobilizarea românilor începuse deja, iar la 8 mai a început prima bătălie pentru Abrud, condusă de Avram Iancu, care s-a încheiat la 10 mai prin evacuarea orașului de către trupele maghiare care au supraviețuit. La 15 mai
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
și abia apoi să vadă dacă vor primi drepturile solicitate. La 14 iulie 1849 Kossuth l-a împuternicit pe revoluționarul muntean Nicolae Bălcescu să plece în Munții Apuseni pentru a-l convinge pe Avram Iancu să facă o înțelegere cu maghiarii și să treacă de partea lor, în contextul puternicei ofensive austro-ruse din Transilvania, care amenința armata maghiară cu dezintegrarea. Lui Iancu i se propunea de către Kossuth, în caz de împăcare, gradul de general în armata ungară și trecerea cu legiunea
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
direcția Aiud, dar au fost înfrânte de luptătorii tribunilor Fodor și Șerban. La 22 iulie aceste atacuri maghiare au fost repetate, dar s-au soldat din nou cu o înfrângere, venită tot din partea tribunului Fodor. La 29 iulie 1849, ministrul-președinte maghiar Szemere ține un discurs în care spune că unul din scopurile revoluției ungare este libera dezvoltare a naționalităților, adică exact motivul discordiei dintre maghiari și români în anii 1848-1849. Kossuth Lajos îl însărcinează pe revoluționarul pașoptist român Eftimie Murgu să
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
de ostilitatea colonelului austriac August, comandantul cetății Alba Iulia. La această atitudine ostilă au contribuit rapoartele false ale fostului consilier militar al Legiunii Auraria Gemina, căpitanul austriac Ivanovici, dar și faptul că austriecii aflaseră de tratative duse de Iancu cu maghiarii și oferta lui Kossuth de a trece de partea revoluției ungare. Din acest motiv, a făcut calea întoarsă la Câmpeni. La 22 august 1849, o delegație de doi moți, trimiși de Iancu la Florești, județul Cluj, au declarat armatei austriece
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
anul 1876 sub administrația Scaunului Sibiului. Aici s-au asezat primii sași din regiunea Sibiului. Conform datelor recensământului din 1930 populația Vurpărului era de 2.399 de locuitori, dintre care 1.204 români, 961 germani, 218 țigani, 9 evrei, 6 maghiari ș.a. Din punct de vedere confesional populația Vurpărului era alcătuită atunci din 950 de lutherani, 779 ortodocși, 646 greco-catolici, 9 mozaici, 8 baptiști, 4 romano-catolici și 3 reformați. La alegerile locale din anul 2008 a fost reales ca primar pentru
Vurpăr, Sibiu () [Corola-website/Science/301519_a_302848]
-
cămin și unei familii creștine (...), să-i lege mai strâns de Dumnezeu și cu poporul din care fac parte..."" . Perioada 1940-1943 s-a caracterizat printr-o „atmosferă de dușmănie a funcționarilor civili față de catolici”; calificativele injurioase adresate românilor catolici („unguri, maghiari, ceangăi, boangheni” etc.); considerarea catolicilor ca niște „străini și dușmani ai țării”; refuzul autorităților de a elibera acte de stare civilă pe motiv că „cei născuți și botezați în rit catolic nu pot fi considerați de origine etnică română”; eliberarea
Mihai Robu () [Corola-website/Science/313135_a_314464]
-
timp liber. Polonezii erau reticenți în a lupta pentru monarhul austriac. După bătălia de la Dresda, 3 000 de dezertori austrieci de naționalitate poloneză au fost luați prizonieri de Corpul al VII-lea al lui Józef Poniatowski; 30 de fiecare companie. Maghiarii se bucurau de o imensă reputație în calitate de călăreți și luptători. Românii erau scunzi, robuști, răzbunători și cruzi. Germanii și cehii erau descriși ca fiind prea grași și înceți, însă curați și educați. Teritoriile habsburge erau imense, astfel că un factor
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
în care învățământul se făcea în limba română cu cele în care se studia în limbile minoritare, iar în anul următor au fuzionat universitățile "Babeș" și "Bolyai" din Cluj, fapt ce a provocat un val de sinucideri în rândul universitarilor maghiari. Ținând cont de faptul că clasele de studiu în limbi minoritare erau înființate doar dacă se atingea un prag minim de elevi înscriși, fuzionarea școlilor a înlesnit procesul de asimilare forțată. În anii '70-'80, pentru ca învățământul în limbile minoritare
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
ceapă. Edificiul a ars în data de 8 iunie 1927. Din 1986 se află în proprietatea consiliului local Abrud. Construcția primului lacaș datează de la sfârșitul secolului al XIII- lea , fiind ridicat de catre coloniști germani din piatră în stil gotic. Regele maghiar Ștefan al V-lea- lea între anii 1270-1271 amintește despre aceasta ca fiind o biserică din piatră și prosperă. Din anul 1569 edificiul a fost ocupat de confesiunea protestantă a unitarienilor și restituit catolicilor la 1777 printr-un ordin emis de către
Biserici din Abrud () [Corola-website/Science/314714_a_316043]
-
Silvaniei, la 7 km de la Giurtelecu Șimleului. Denumirea de Giurtelecu Șimleului arată tocmai această influență. Tradițional a fost o comunitate multietnică, fiind întotdeauna vorbite diferite limbi și practicate religii diferite. Potrivit recensământului din 1715, 36 de locuitori erau români, 27 maghiari și 9 germani și conform recensământului din 1720 erau 45 români, 36 maghiari și 9 slovaci. Recensământul din 1890 arată că limba română este vorbită de 996 de locuitori, maghiară de 54 și 9 locuitori vorbeau altă limbă. Potrivit aceluiași
Giurtelecu Șimleului, Sălaj () [Corola-website/Science/314766_a_316095]
-
această influență. Tradițional a fost o comunitate multietnică, fiind întotdeauna vorbite diferite limbi și practicate religii diferite. Potrivit recensământului din 1715, 36 de locuitori erau români, 27 maghiari și 9 germani și conform recensământului din 1720 erau 45 români, 36 maghiari și 9 slovaci. Recensământul din 1890 arată că limba română este vorbită de 996 de locuitori, maghiară de 54 și 9 locuitori vorbeau altă limbă. Potrivit aceluiași recensământ, 992 au fost greco-catolici, 43 evrei, 23 Evanghelici protestanți și 1 Catolică
Giurtelecu Șimleului, Sălaj () [Corola-website/Science/314766_a_316095]
-
anti-mongolă și efortul de emancipare de sub suzeranitatea regatului ungar au înlesnit munca de unificare a voievozilor Basarab și Bogdan. La capătul acesteia, geografia politică a Europei de Sud-Est a înregistrat, alături de mai vechiul voievodat al Transilvaniei, supus și condus de maghiari, două state românești : Țara Românească și Moldova. Înainte de alipirea sa la Țara Românească, și de cucerirea sa de către Turci, Dobrogea a fost un despotat cu populație majoritar română, bulgară și greacă. Populația regiunilor istorice tradiționale a evoluat în decursul istoriei
Organizarea administrativ-teritorială a României () [Corola-website/Science/314765_a_316094]
-
au fost create, la presiunea Uniunii Europene, în anul 1998, în pripă". "[..]Problemele din Regiunea Centru sunt mult mai mari și mai numeroase. Această regiune este, de asemenea, mult prea compozită. Ea include Țara Secuilor, o zonă dominată net de maghiari, dar și una dintre cele mai puternice zone românești din punct de vedere identitar, Țara Moților." Regiunile de dezvoltare sunt folosite în special pentru coordonarea proiectelor de dezvoltare regională. Aceste regiuni de dezvoltare sunt: Criteriile folosite de Comisia Națională de
Organizarea administrativ-teritorială a României () [Corola-website/Science/314765_a_316094]
-
religioasă, călătoria lui Otto al III-lea prevedea, de asemenea, o agendă politică puternică: el a avut intenția de a reînnoi Sfântul Imperiu Roman pe baza unui concept federal numit "Renovatio Imperii Romanorum". Pe baza acestuia, ducatul polonez și cel maghiar urmau să devină așa-zisele "federati" răsăritene ale imperiului. Împăratul dorea să evalueze puterea Poloniei și să stabilească statutul său în cadrul Sfântului Imperiu Roman. Congresul de la Gniezno, la care Boleslav s-a întreținut cu oaspetele său distins, este unul dintre
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
ani localnicii care au stat cuminți și harnici la casele lor. De-a lungul Evului Mediu, a făcut parte din marele domeniu feudal care cuprindea 40 de sate cu reședința feudală în „Cetatea Gilău”. Când în Gilău s-au stabilit maghiarii, mulți localnici au migrat pe cele două lunci dinspre munte a Someșului Rece și a Someșului Cald și au sporit numărul celor ce locuiau acolo. La anul 1448, satul Someșu Rece este menționat ca sat aparținător proprietății regale din Transilvania
Biserica de lemn din Someșu Rece () [Corola-website/Science/313682_a_315011]
-
continuă a lui Eminescu a fost situația românilor din afara granițelor, și în primul rând a celor din Ardeal. De altfel, chiar primele articole publicate când era student la Viena conțineau o critică a dualismului austro-ungar care permitea dominația austriecilor și maghiarilor asupra celorlalte națiuni din Imperiul Austro-Ungar. Pentru aceste articole Eminescu a fost anchetat de către autoritățile ungare. Soluția pe care o propunea ca student era aceeași pe care o considera valabilă și peste zece ani, când era redactor la "Timpul", „o
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
politicii de maghiarizare a fost trezirea sentimentului național al românilor ardeleni: „Sigur e că siluirea deșteaptă o rezistență înzecită și că trezirea naționalităților datează din momentul încercării de a le deznaționaliza”. În plus el se mira cum puteau să creadă maghiarii că vor reuși în câțiva ani „ceea ce n-au putut face cultura bizantină sau cucerirea otomană”. Pe de altă parte, și românii erau vinovați pentru situația în care ajunseseră pentru că s-au lăsat subjugați fără să reacționeze. Altă preocupare importantă
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
1917 - decembrie 1918, după respingerea cu succes a atacului și incursiunii armatei Regatului Român în Transilvania și Banat în august-septembrie 1916. Prin rescriptul împărătesc nr. 13619, emis în 12 iulie 1917, la propunerea ministrului "Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice" (MCIP) maghiar, Albert Apponyi, s-a decretat teritoriul acestor comitate ca făcând parte din această zonă, în vederea „păzirii cetățenilor Ungariei de orice influență din afară”. Ca urmare, toate școlile românești din aceast teritoriu au fost statificate pe motivul că o parte dintre
Zona culturală maghiară () [Corola-website/Science/314155_a_315484]
-
lider politic mondial care va înșela lumea spre un război fatal. Acest scenariu se bazează pe profețiile despre Gog și Magog din Ezechiel (capitolele 38 și 39). De-a lungul timpului, Gog a fost identificat pe rând cu celții, goții, maghiarii, mongolii, turcii, rușii etc. În realitate, profeția se referea la forțe din zona Anatolia-Caucaz. Unii comentatori ai Apocalipsei cred că ea se va împlini la scară universală după mileniul judecății (Apocalipsa 20:8). După 11 septembrie, Osama bin Laden și
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
donații și fundații pentru noi posturi de profesori, pentru asigurarea salariilor, iar pentru elevi a asigurat 25 de burse. În 1887 și-a donat moșia de la Geoagiu (care valora un sfert de milion de forinți) societății EMKE, asociația culturală a maghiarilor din Ardeal. Pe această moșie, cu un teren de peste 200 de ha, a fost înființată o școală agricolă pentru elevii secui și ceangăi. În 1892 a donat două case din Orăștie tot societății EMKE, drept pentru care a fost ales
Kocsárd Kun () [Corola-website/Science/314284_a_315613]
-
au fost mutate în mormântul de stâncă din Geoagiu. Scopul vieții lui Kún Kocsárd a fost slujirea națiunii, așa cum a fost menționat la ședința de formare a societății EMKE: «Kún Kocsárd însuși este o uniune culturală, fiind cel care, pentru maghiarii din Ardeal, a făcut mai mult decât toată societatea pe timp îndelungat». Numele celebrului Kocsárd Kún, ctitor al colegiului, este înscris cu litere de aur în cultura Ardealului. La inaugurarea la 31 octombrie 1910 a clădirii impozante a liceului, în
Kocsárd Kun () [Corola-website/Science/314284_a_315613]