5,147 matches
-
dintre comandanții amintiți, în funcție de disponibilitate. Iar din aceștia, au comandat efectiv fie Bessières, fie Mortier, ceilalți fiind folosiți în calitate de comandanți de corp de armată. Garda a mai fost comandată și de Mareșalul Lefebvre sau chiar de generalul Drouot, atunci când niciun mareșal nu a fost disponibil.
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
s-a hotărât anexarea de către URSS a Basarabiei, uitându-se spre harta Moldovei cu cetățile lui Ștefan cel Mare de pe malul Nistrului: Cetatea Hotin, Cetatea Soroca, Cetatea Orhei, Cetatea Tighina, Cetatea Albă și Cetatea Chilia. În centrul hărții, este reprezentat mareșalul Ion Antonescu ordonând trecerea Prutului în 1941 și soldații care au eliberat Basarabia și care au fost măcelăriți dincolo de Prut în localitatea Țiganca, față în față cu localitatea Murgeni, dincoace de Prut.
Mănăstirea Sfinții Împărați Constantin și Elena de pe Movila lui Burcel () [Corola-website/Science/312803_a_314132]
-
nu a existat nici o intenție a regalității să se opună fascismului. Pe 25 iulie 1943, când războiul impotriva Germaniei se transforma în rău, Vittorio Emmanuelle al-III-lea în acord cu părțile fasciste a retras mandatul lui Mussolini, arestându-l, adoptând guvernul Mareșalului Pietro Badoglio. Noul guvern a contactat aliații pentru a ajunge la un armistițiu. La anunțul armistițiului Cassible, pe 8 septembrie 1943 Italia a căzut in haos. Vittorio Emmanuelle al -lll-lea, curtea și guvernul au fugit la Roma pentru a ajunge
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
spre nord a fost încetinită treptat de relieful dificil (o succesiune de râuri repezi, care separau înălțimi poziționate în unghi drept față de direcția de înaintare), care favoriza organizarea defensivei germane. La începutul lunii octombrie, Adolf Hitler a fost convins de mareșalul Kesselring, comandantul trupelor din Italia, că frontul din peninsulă trebuie stabilizat cât mai departe cu putință de granițele Reichului. Această sarcină era ușurată de relieful Italiei centrale, care favoriza defensiva, iar oprirea avansării aliaților îi împiedica să cucerească aeroporturile peninsulei
Campania din Italia (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/312011_a_313340]
-
mai departe cu putință de granițele Reichului. Această sarcină era ușurată de relieful Italiei centrale, care favoriza defensiva, iar oprirea avansării aliaților îi împiedica să cucerească aeroporturile peninsulei, de pe care se puteau lansa raiduri de bombardament împotriva Germaniei. În plus, mareșalul Kesselring l-a convins pe Hitler că Italia reprezenta pentru Aliați o rampă importantă de lansare a unei debarcări în Balcani, unde se aflau câteva dintre sursele vitale ale Reichului pentru mai multe materii prime: petrol, bauxită și cupru.. Kesselring
Campania din Italia (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/312011_a_313340]
-
În ajutorul lor au sosit un corp de armată format din voluntari belgieni, 5.SS-Freiwilligen-Sturmbrigade "Wallonien" și 6.SS-Freiwilligen-Sturmbrigade "Langemarck". Cele două brigade "Langemarck" au luat poziții de luptă alături de Divizia de voluntari SS "Nordland". Forțele Frontului Leningrad conduse de mareșalul Leonid Govorov împotriva forțelor SS "Langemarck" și "Norge", pe care le depășeau numeric cu mult. Dealurile au rămas în mâinile SS-iștilor, care au respins forțele sovietice după lupte foarte sângeroase. În sprijinul apărării au fost trimiși Brigada de tancuri
Bătălia de pe linia Tannenberg () [Corola-website/Science/312031_a_313360]
-
-ului. În ciuda faptului că marea majoritate a comandanților militari germani s-au supus ordinului de capitulare dat de OKW, au existat și excepții. Cea mai importantă forță care a refuzat să capituleze a fost Grupul de Armate Centru de sub comanda mareșalului Ferdinand Schörner, care fusese promovat Comandant Suprem al Forțelor Armate (OKH) pe 30 aprilie prin testamentul lui Adolf Hitler. La fel ca și în cazul altor instituții din Germania Nazistă, controlul armatei era împărțită între OKW și OKH. Până în 1945
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
că Germania trebuia să capituleze doar în fața împuternicitului comandantului suprem al Armatei Roșii și a insistat ca actul de la Rheims să fie considerat doar unul preliminar, ceremonia finală urmând să fie semnată la Berlin, unde se afla cartierul general al mareșalului Gheorghi Jukov. Al doilea act al capitulării a fost semant la scurtă vreme după ora 0:00 a zilei de 8 mai. într-o suburbie a Berlinului. Ceremonia semnării a avut loc într-o vila din Karlshorst, unde se află
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
o suburbie a Berlinului. Ceremonia semnării a avut loc într-o vila din Karlshorst, unde se află în zilele noastre Muzeul Rus de război. Reprezentanții URSS, Regatului Unit, Franței și SUA au sosit la scurtă vreme după miezul nopții. După ce mareșalul Jukov a deschis ceremonia, reprezentanții germani au semant Actul final al capitulării necondiționate a Germaniei, care a intrat în acțiune la ora 23:01 ora Europei Centrale. Reprezantanți: Uniunea Sovietică nu a fost de acord cu participarea reprezentantului Poloniei la
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
o zonă pe care Italia o considera ca sfera sa exclusivă de influență. Trei zile mai târziu, Il Duce a convocat o ședință la Roma a factorilor responsabili pentru a discuta asupra atacului împotriva Greciei. Numai șeful Marelui Stat Major, mareșalul Pietro Badoglio, a ridicat obiecțiuni împotriva atacului, declarând că armata are nevoie de cel puțin 20 de divizii apte de luptă care să fie folosite la atac, dar comandantul trupelor italiene din Albania, generalul locotenent Sebastiano Visconti Prasca, a afirmat
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
General (1998-1999). La data de 1 decembrie 1999, a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea) , fiind numit în funcția de comandant de corp de armată (1999-2000). Devine apoi locțiitor al comandantului Comandamentului 2 Operațional Întrunit "Mareșal Alexandru Averescu" (2000-2001) și șef al Direcției Operații (J3) din SMG (2001-2004). În această perioadă a fost înaintat la gradul de general-maior (cu două stele) la 5 iulie 2002 . Începând din anul 2003, el a coordonat mai multe misiuni românești
Sorin Ioan () [Corola-website/Science/311489_a_312818]
-
drepturile și libertățile lor naționale, având ca centru orașul Bolgrad. În 1858 a fost construit un liceu bulgăresc (Gimnaziul din Bolgrad), fiind de altfel primul liceu bulgăresc (în Bulgaria, aflată sub jugul otoman, înființarea unei asemenea instituții nu era posibilă). Mareșalul și omul politic Alexandru Averescu (1859 - 1938) provenea din această regiune. El s-a născut în satul Babele (azi Oziornoie) de pe malul lacului Ialpug, clasele primare urmîndu-le la Ismail. Localitatea Alexandru Ioan Cuza din Republica Moldova (raionul Cahul) poartă denumirea domnitorului
Cahul, Bolgrad și Ismail () [Corola-website/Science/311501_a_312830]
-
asediu, care să conducă asaltul împotriva apărătorilor porțiunii franceze a Zidului Atlanticului. Depășirea rapidă a obstacolelor și lucrărilor defensive germane era de maximă importanță în condițiile în care terenul din imediata apropiere a plajelor permitea concentrarea facilă a blindatelor germane. Mareșalul Alan Brooke a hotărât să creeze aceste unități speciale de tancuri. Sarcina proiectării și realizării acestor vehicule noi de luptă cât și a pregătirii echipajelor a fost dată expertului în blindate Percy Hobart, cel al cărui nume avea să fie
Hobart's Funnies () [Corola-website/Science/311514_a_312843]
-
(sau Palatul Copiilor) este o clădire istorică din municipiul Vaslui. Clădirea care a purtat la început numele voievodului Constantin Mavrocordat a fost construită între anii 1883 si 1892 de către Gheorghe Mavrocordat, iar în perioada interbelică a fost cumpărată de mareșalul Constantin Prezan. În anul 1930, clădirea a fost donată armatei, iar după Revoluția din 1989, Ministerul Apărării Naționale a donat edificiul Ministerului Învățământului. Istoria Casei Mavrocordat (Palatul Mavrocordat) începe în anul 1883, când Gheorghe Mavrocordat, descendent a șapte generații pe
Casa Mavrocordat () [Corola-website/Science/311582_a_312911]
-
vânzându-l în cele din urmă pe 1.500.000 lei. La 27 mai 1935 în imobilul cumpărat a avut loc inaugurarea Cercului Militar «Constantin Prezan» al ofițerilor din garnizoana Vaslui. Cumpărarea s-a făcut la insistența și cu sprijinul mareșalului Constantin Prezan, cel care și-a amenajat acolo și o cameră pentru locuit. Incepând cu 1 decembrie 1956, în fosta , ulterior Cercul Militar, a funcționat și funcționează Palatul Copiilor (Clubul Elevilor), aparținând de Ministerul Educației și Cercetării. La început au
Casa Mavrocordat () [Corola-website/Science/311582_a_312911]
-
odredi Jugoslavije"; sârbocroată: "Narodno-oslobodilačka armija i partizanski odredi Jugoslavije/ Народно-ослободилачка армија и партизански одреди Југославије" și macedoneană: Народно-ослободителна војска и партизански одреди на Југославија/Narodno osloboditelna vojska i partizanski odredi na Jugoslavija") - și s-a aflat sub comanda directă a mareșalului Tito și a Politburoului Partidului Comunist Iugoslav. Forțele de ocupație au adoptat o politică atât de dură față de populația locală, inclusiv prin represaliile îndreptate împotriva populație civile, ca răspuns la uciderea în luptă a sloldaților Axei, încât partizanii nu numai
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
al Fascismului, la inițiativa președintelui, Dino Grandi, a votat o moțiune de neîncredere împotriva lui Mussolini. A doua zi, regele Victor Emmanuel l-a demis pe Mussolini din funcția de premier și a ordonat arestarea lui. Noul guvern, sub conducerea mareșalului Pietro Badoglio, a început negocieri secrete cu puterile aliate și a făcut preparative pentru capitularea necondiționată a Italiei. Negocierile purtate de Badoglio nu priveau doar capitularea armatei italiene și părăsirea Axei, dar prevedeau și întoarcerea armelor împotriva fostului aliat, Germania
Republica Socială Italiană () [Corola-website/Science/311654_a_312983]
-
Germanii au preferat să implice aceste unități în special în lupta împotriva partizanilor. Pe 16 octombrie 1943, a fost semanat Protocolul de la Rastenburg de către Germania Nazistă și RSI, protocol care permitea italienilor recrutarea unor unități militare de mărimea diviziilor. Astfel, mareșalul Rodolfo Graziani a reușit să mobilizeze patru divizii cu aproximativ 52.000 de soldați. În iulie 1944, prima divizie a RSI a terminat stagiul de pregătire și a fost trimisă pe front. Recrutarea de soldați era o sarcină dificilă pentru
Republica Socială Italiană () [Corola-website/Science/311654_a_312983]
-
ale Liniei Gotice. De parte Aliaților se aflau patru grupuri de voluntari din fosta armată italiană. Acești voluntari erau antrenați și echipați de britanici. De partea Axei luptau patru divizii ale RSI. Trei dintre cele patru divizii, aflate sub comanda mareșalului Graziani, apărau flancul vestic al liniei defensive și luptau direct cu forțele franceze. Cea de-a patra divizie italiană era atașată Armatei a 14-a germană în sectorul Munților Apenini. Pe 26 decembrie 1944, mai multe unități italiene ale RSI
Republica Socială Italiană () [Corola-website/Science/311654_a_312983]
-
Operațiunea Furtuna de Iarnă - o ofensivă comună germano-italiană dusă în Munții Apenini, încheiată cu succese limitate. În februarie 1945, americanii au atacat fără succes unitățile de infanteirie italiană (bersaglieri) ai Diviziei I „Italia”. Pe 29 aprilie, ministrul apărării al RSI, mareșalul Graziani, a fost prezent la ceremonia de la Caserta, în timpul căreia generalul german Heinrich von Vietinghoff a semnat capitularea tuturor forțelor Axei din Italia. Pe actul de capitulare nu a fost găsit necesar să fie prezentă și semnătura mareșalului italian. Capitularea
Republica Socială Italiană () [Corola-website/Science/311654_a_312983]
-
al RSI, mareșalul Graziani, a fost prezent la ceremonia de la Caserta, în timpul căreia generalul german Heinrich von Vietinghoff a semnat capitularea tuturor forțelor Axei din Italia. Pe actul de capitulare nu a fost găsit necesar să fie prezentă și semnătura mareșalului italian. Capitularea trebuia să fie valabilă începând cu ziua de 2 mai. Graziani a ordonat forțelor sale să depună armele pe 1 mai. Forțele Aeriene Naționale Republicane ("Aeronautica Nazionale Repubblicana", ANR) a fost forța aeriană a Armatei Naționale Republicane a
Republica Socială Italiană () [Corola-website/Science/311654_a_312983]
-
scăpa de ocupația rusească. A fost membru al societății literare „Junimea”, prieten cu mai mulți oameni de cultură basarabeni și din Vechiul Regat, filantrop, poreclit „filozoful din Chișcăreni” (unde avea o moșie și unde adunase o bibliotecă rară). A fost mareșal al ținutului Bălți. A părăsit Basarabia, nemulțumit de ruși. A decedat la Paris. S-a născut la 19 mai 1839, în satul Ciutulești, ținutul Soroca. A studiat la Colegiul "Richelieu" din Odessa, apoi și la Paris, acordînd prioritate culturii franceze
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
cu aptitudini muzicale, a învățat să cânte la clavecin și să interpreteze arii din opere. Prezentată la Versailles la vârsta de șaisprezece ani, se lasă cucerită de plăcerile și extravaganțele vieții de la curtea regală. Cu marchizul de Guébriant și cu mareșalul de Richelieu are primele aventuri amoroase. Pe 12 iunie 1725 este căsătorită cu Florent Claude, marchiz du Châtelet (sau du Chastellet, în ortografia epocii), guvernator regal al localității Semur-en-Auxois. Aici îl întâlnește pe matematicianul de Mézières, care îi trezește pasiunea
Émilie du Châtelet () [Corola-website/Science/311010_a_312339]
-
(n. 11 martie 1886 - d. 2 decembrie 1941); (nume purtat în război "Śmigły, Tarłowski, Adam Zawisza") a fost mareșal al Poloniei, om politic, pictor și poet. După o serie de succese obținute ca și comandat de armată în timpul Războiului Sovieto-Polonez, Rydz i-a urmat în funcția de Inspector General al Forțelor Armate mareșalului polonez Józef Piłsudski, la moartea acestuia
Edward Rydz-Śmigły () [Corola-website/Science/311027_a_312356]
-
Śmigły, Tarłowski, Adam Zawisza") a fost mareșal al Poloniei, om politic, pictor și poet. După o serie de succese obținute ca și comandat de armată în timpul Războiului Sovieto-Polonez, Rydz i-a urmat în funcția de Inspector General al Forțelor Armate mareșalului polonez Józef Piłsudski, la moartea acestuia în 1935. Rydz-Śmigły a fost unul dintre principalii comandanți militari polonezi din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind în activitate în timpul Invaziei Poloniei, eveniment care a marcat începutul celui de-al doilea
Edward Rydz-Śmigły () [Corola-website/Science/311027_a_312356]