5,936 matches
-
s-ar putea ca Lazaro...să-mi fi tras clapa... Un amic, cu care făceam lungi plimbări prin grădina botanică din Havana, mi-a povestit o pățanie hazoasă pe care a trăit-o un coleg al său. Eram convins, după mature deducții, că pățania a tră it-o chiar el, așa cum am prezentat-o în povestirea "Umor latino-american" (p. 481). Hazul era umbrit de amintirile mele despre infernalele toalete publice de pe la noi, în anii cînd eram multilateral dezvoltați. Îl amintesc în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Haldan păstrase doar cîteva seturi de tacî muri, farfurii și ceșcuțe pentru cafea. Mai păstrase și un capot superb și o eleganță deosebită în conversații și comportament. Deși aveam doar 12 ani, doamna Haldan mă trata ca pe un om matur și cultivat. Domnul Simirad, vă servesc cu o cafea? Sărut mîna, nu... Eu nu... Vă rog! Îmi era jenă de faptul că eram desculț și praful crea dubii asupra frecvenței spălării picioarelor. M-a uimit fragilitatea ceșcuțelor și gustul cafelei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ghiceau dorințele și ghemotocul uman, chiar dacă zîmbea mai tot timpul, avea imprimată o îndelungă suferință, o amară experiență. Îl vedeam peste tot, umbla pe străzi cu un singur scop, să-și cîștige hrana, și făcea orice, cu aerul unui om matur și amabil. L-am cunoscut în piața Bastilia, din Oran. Aveam două plase grele, tocmai terminasem cumpărăturile, cînd îl aud: Laissez-moi porter, monsieur. Mă uit la el cum apucă cu mînuța una din sacoșe, o las și-l văd cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
citate: „«Vechi» (old ) este un cuvânt el însuși foarte vechi, derivat, probabil, dintr-o rădăcină indo-europeană care înseamnă «a hrăni». Dacă mergem pe urma cuvântului în gotică, norvegiană veche și engleză veche, descoperim că ceva «vechi» e ceva bine nutrit, matur, copt. Lumea e, pentru noi, hrănitoare, atunci când îi simțim vechimea. Sufletul omenesc nu se alege cu mare lucru din lumea nouă a ultimelor descoperiri, sau din frumusețile futuristice ale inovației permanente, căci toate astea nu oferă nimic statornic. [...] Nu acele
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ori pe an. Altele sunt, din punctul meu de vedere, tipurile de comportament cu adevărat reprobabile. Cel dintâi e ireligiozitatea totală, purtată cu panaș, alergică la orice mențiune a sacrului, mereu dispusă să polemizeze, să batjocorească, să stigmatizeze. Tineri sau maturi, „ateii militanți“ sunt programatic „deștepți“, „moderni“, „cu picioarele pe pă mânt“. Nu se lasă prostiți de babe demodate și intelectuali reacționari. Știu cum stă treaba, pentru că n-au întrebări, iar când le au, ele nu sunt decât pretextul unor ră
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
peste precaritățile tehnice ale organizării, cu difuzoare șubrede, efecte de microfonie, fire răzlețe ale stației de amplificare etc.) Nu poți să nu te gândești că toate acestea sunt, între altele, și efectul unei secularizări neinteligente, propagandistice, incapabile să-și evalueze matur efectele. Se vorbește cu atâta incult parapon despre religie, încât nu e de mirare că tot ce ține de sfera ei amenință să sucombe în barbarie comportamentală și ignoranță. E drept, nici slujitorii Bisericii nu par pregătiți să reacționeze adecvat
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
voce tare, mai ales poezie, și, până târziu, am simțit nevoia să-mi verific propriile texte testându-le, cu voce tare, sonoritatea. Lecturile formative nu încap, toate, în perioada tinereții studioase. Poți avea revelații decisive toată viața. Eram un om matur când am citit Chesterton și C.S. Lewis și mă simt profund îndatorat modului lor de a vorbi despre creștinism. Nu trebuie să-ți fie rușine că n-ai citit la timp cărți esențiale, că n-ai citit „tot“ ce trebuie
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cu această mentalitate de anchetator e a deveni imun la orice formă de bucurie și a te abona, conștiincios, la hepatită cronică. Nu se poate frecventa nici un teritoriu al culturii, cu deprinderi polițienești. În ce mă privește, cred că lectura matură și fertilă este lectura dictată de un orizont de interogativitate propriu. Ai o întrebare anumită, ai o preocupare dominantă și citești pentru a căuta repere, provocări ajutătoare, soluții. Citești în plasa unei problematici antecedente. O asemenea lectură orientată are cel
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
atâta de cruntă. Natura are nevoie de noi desigur: de aceea ne-a și creat. Doar că trebuie să fim cuminți, așa cum Își dorește orice mamă. Dar ați văzut „babă frumoasă și copii cuminți“? Nu, dar cu vremea, copiii ajung maturi: Înțelepți sau Încă mai obraznici. Om fi În acest stadiu, al maturității? Adică unii Înțelepți În relația lor cu restul lumii, alții - Încă mulți -, delincvenți. Și care, din nefericire, nu sunt Încă pedepsiți. Nici o grijă, vom fi, și Încă cu toții
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
apei leneșe ci negentropia obârșiei râului. Și se izbește, zadarnic, de baraj, În căutarea locului unde Natura Îi cere să-și depună icrele. Barajul e un fel de diodă, care ar permite trecerea vreunui alevin la vale, Întru devenirea lui matură, dar nu lasă adultul să odrăslească acel alevin... Vorbeam de iaz? Nici asta nu e lacul În cale lenevesc acum: umplere și golire, repetate zi de zi, c’așa cere turbina, au creat o „țară a nimănui“ jurîmprejur, barem un
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
totul este. Cine să vadă, eventual să-l aducă pe drumul bun - poate ar trebui puse aici ghilimele? Mama, care nu-și vedea capul de grijile casei și ale muncii? Tata, de devreme plecat la altă casă? Un, de acum matur care, după ce a fabricat lizină și Îngrășăminte complexe, a ajuns, cam pe ocolite, la prima iubire, firească românului, agronomia, dar pentru a cerceta, În venerația lui definitorie pentru plantă. Da, planta, căci pe frunza ei trăim și noi, și restul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
considerație la scara unei vieți de om, a unor vremuri triste, care a făcut să curgă multe lacrimi de durere și nemângâiere pe bujorii din obrajii fetelor și copiilor satului. Și să sape brazde adânci pe chipurile femeilor și bărbaților maturi, care n au mai avut de ce să aștepte întoarcerea din lupte a dragilor lor, chemați să dea obolul jertfei supreme pe câmpuri de bătaie, pentru ca țara să se păstreze demnă și intactă. Dar a satului poveste înainte tot mai este
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Rubens în „Lupta cu leul”, pictorul spaniol Ribera înfățșează lupta lui Heracle cu centaurul. O altă operă cu aceeași temă a fost realizată de pictorul Silvestre. Arată apoi că la Ermitaj în Leningrad se găsește o statuie a lui Heracle matur, iar la Belvedere în Roma se află un tors care-l reprezintă pe Heracle în repaos, din a cărui ținută se degajă un simțământ de liniște și pace, simțământ născut din conștiința puterii fără seamăn. Se crede că Heracle este
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
senina sa minune; noi ne îngroșăm, iar glasul ni se ruginește, dar el face să se audă totdeauna clinchetul lui limpede de clopoțel 31. Din motive diferite, clopoțelul, de care vorbea atât de frumos și Esenin, dispare încet-încet până când omul matur consideră că acesta nici n-ar mai exista; pur și simplu, îl uită și se topește în lumea obișnuită făcându-și punte spre o tot mai gravă acomodare existențială comună în aparență și tocită continuu în esență. Or, dacă el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
un clapon și un purcel,/ Cu codița ca un sfredel și cu fuse-n loc de labă/ Cum i se ședea mai bine purcelușului de treabă 100. Și dacă prin joc, măcar și din instinct, copiii îi imită pe oamenii maturi Ce idee ne facem la opt ani despre o bătălie; imaginația e atunci fantastică iar imaginile pe care le trasează sunt imense. Nici o experiență rece nu vine să-i reducă contururile 101, precum spunea Stendhal, este greu de surprins atmosfera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ce sboară/ De-asupra valurilor,/ Trece peste nemărginirea timpului:/ În ramurile gândului, / În sfintele lunci,/ Unde pasări ca el/ Se-ntrec în cântări 102. Comunicarea este absolută, iar imaginația copilului, virgină prin definiție, își croiește lumi nebănuite de nici o minte matură; poate că și de aceea mamele își înțeleg mai bine copiii, nu numai pentru că sunt făptură din făptura lor, dar și pentru că sensibilitatea lor aduce adesea cu cea a micului imaginativ curat ca lacrima. Era în continuare vremea când făceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
îi citea Creangă Amintirile sale, la bojdeuca din mahalaua ieșeană a Țicăului. Eu? Mai este inima-mi/ Din copilărie?104 Nu-i va rămâne în gândul maturității decât amintirea vie, amestecată cu cenușa de peste viață, depusă, vrând-nevrând, pe retina ochiului matur, iar din oftatul acesta, versul, singurul care îi mai leagă pe cei doi prin fire atât de fine, de curate și de strălucitoare, încât nimeni n-a știut să le deslușească până acum misterul. Miracolul urzelii acestor fire, când mii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se poate arăta 109. Elementele laitmotivice ale operei eminesciene sunt adunate toate în unul și același spațiu al copilăriei ipoteștene: luna, lacul, codrul și buciumul (cornul) sunând. Ele se imprimă în spiritul copilului și rămân până în ceasul ultim al omului matur, iar dacă, prin absurd, ar fi putut fi detectate la vreun miraculos aparat, s-ar fi descoperit cât de adânc protejate stau urzelile acestora, încât este de mirare cum de n-au devenit și ele mature. Dar, într-un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ceasul ultim al omului matur, iar dacă, prin absurd, ar fi putut fi detectate la vreun miraculos aparat, s-ar fi descoperit cât de adânc protejate stau urzelile acestora, încât este de mirare cum de n-au devenit și ele mature. Dar, într-un fel, au devenit. Într-un singur fel: acela al operei, în ochiul pădurii, Trece lebăda pe ape,/ Între trestii să se culce 110; deasupra, luna pe cer trece și ea sfântă și clară 111; veșnic, codrul este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Hyperion, în apa jumătate vie, jumătate moartă a melancoliei: Și apa unde-au fost căzut/ În cercuri se rotește,/ Și din adânc necunoscut/ Un mândru tânăr crește 138. Se pot distinge însă din întreaga sa operă venele groase ale omului matur Eminescu, dar și vinișoarele albăstrii, abia perceptibile ale copilăriei. Nervurile accentuate de mai târziu își găsesc originea în ultimele și se cade ca în primul rând ele să fie reliefate, căci sfântă după expresia barbiană e doar nunta, începutul 139
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se pară anii ca clipe/ Clipe dulci se par ca veacuri 133. Numai că ecuația codru-copil, plămădită intim, după ani își rupe inevitabil vraja. Ruptura e profundă, iar faptul că timpul acela devine ireversibil este plătit scump de conștiința omului matur: Astăzi chiar de m-aș întoarce/ A-nțelege n-o mai pot.../ Unde ești, copilărie,/ Cu pădurea ta cu tot ?134 Regretul că nimic nu se mai poate întoarce produce un memento sentimental și trainic al stării la care poetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cel mai plăcut, de acela de a-ți recapitula viața scurtă or lungă, cu durerile și bucuriile trecute, cari amândouă sunt pentru inima omenească de o iernatecă voluptate. Și, în fiecare din aceste tablouri, îți vezi capul, ici tânăr, colo matur, colo bătrân, mai mulți oameni și totuși unul și același. Dar el nu vedea numai capul lui, ci încă unul, acela al unei copile. Doi ochi mari căprii se uitau cu timida și rușinoasa lor blândețe la el și gâtul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
aveam de gând să termin ultima chestiune și să solicit acel bilet suplimentar pentru... nota maximă. Șase ani, domnule profesor... De ce? Am avut unele probleme cu părinții; și între timp m-am însurat și... Măi, Popescule, tu ești oleacă mai matur, mai așezat. Care dintre colegii din grupă ar fi putut să-mi schimbe haina? Stau și mă gândesc. Îmi scotocesc baierile minții, în vreme ce toți ceilalți colegi aflați în sală s-au oprit din lucru și ascultă. Cineva, dintre cei ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
doar că părul ei era de un castaniu mai Închis, și era mai Înaltă cu aproape două palme decât el. Blugii Îi jucau pe niște buci cât pumnul, iar șoldurile Înguste Îi desăvârșeau o conformație cumva virilă. O arăta mai matură decât Viorel figura aia asiatică, cu ochii trași spre tâmple. Luase un știulete de porumb din cei risipiți prin iarbă și răsucea după degete mătasea crudă, ca pe un smoc de păr. — E bun de fiert? Devenise deja familiară, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ele nu au fost insamantate. Articolul 5 Producătorilor care cultiva: bumbac, în pentru samanta, în pentru fuior, canepa pentru samanta, canepa pentru fuior, tutun, sfecla de zahăr, cicoare, orez, răpită de primăvară, răpită de toamnă, ricin, hamei, soia, sorg de maturi, ardei-boia, muștar, mac, coriandru, chimion, anason dulce, mentă și alte plante medicinale, pe bază de contracte încheiate conform Hotărîrilor Consiliului de Miniștrii cu privire la regimul contractărilor, li se scade la calcularea cotelor, din suprafața arabila, suprafețele cultivate cu aceste plante. La
DECRET nr. 58 din 15 martie 1952 pentru colectarea produselor agricole vegetale pe anul 1952. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127425_a_128754]