5,675 matches
-
din afară În patrimoniul nostru național, unele, precum bacla valele, sarailiile, cataifurile, savarinele, tortele, cozonacii, pră ji tu relele și plăcintele de tot felul, ajungeau opere desăvârșite nu numai când ieșeau din mâinile meseriașilor cu bune și cinstite tradiții de la meșterii lor mai bătrâni, dar și din mâna, mai ales din mâna gospodinelor noastre cu excelente deprinderi de la mamele și bunicile lor de-acasă. Numai cucoanele leneșe și needucate se mulțumeau cu produsele anonime, dubioase și de serie ale cofetarilor din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-mă la „darea la țintă“ sau la „Încercarea puterii“ și suindu-mă cu picioarele pe decolteul cât masa al femeii uriașe de 150 de ocale. La unul din aceste baluri ale lăutarilor, am văzut-o pe nora marelui și preamodestului meșter al arcușului românesc Grigore Dinicu, În rochia ei de lamé prinsă În șold și În pantofii ei de argint, jucând cu toți dracii ei de țigancă - și, cerc Împre jurul ei, noi și femeile noastre de mâna stângă, printre lăutarii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de ani, ascultam Îmbrățișați, prin ceața matinală a zilelor de mai, vocalizările latine ale valahilor noștri din vale, lătratul Înăbușit al câinilor, mugetul prelung al vitelor duse la pășune, trâmbițatul Încrezut al cocoșilor, vesela Întrecere a cio canului pe nicovala meșterului, toată larma virgiliană a satului românesc, cu lumea lui gureșă la treabă și cu altfel de răsunete, În umanitatea timpurilor, decât cele ale gravilor posedați din Cetate, venetici pe aceste locuri de la anul 1200 și obosiți acum de vechea lor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe după gâtul rumânului cu grija la creițarii lui scumpi, ținuți astfel la brăcinar, În șerpar sau de-a dreptul la sânul lui cel flocos - [pungu lițele acestea] sunt opera mâinilor tăbăcite de lucru și de bătrâneți ale celui din urmă meșter cojocar din Ploiești. Iar ducipalii mei de ceramică țărănească, atât de hieratici, smălțuiți În verde de aramă coclită, la fel ca și faraonoaicele mele de legendă, jumătate om, jumătate pește, la fel ca și zăvizii mei fioroși și cu fluier
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Îndemnurile mele naive, mulțumindu-se să cultura lizeze mai departe satele cu anasâna și de pe scaun, cu cărți și reviste neînțelese de mintea rumânului, tea fără și nestricată de Învățătura orașelor. Aici, În Pisc, l-am cunoscut pe Gheorghe Olarul, meșterul figurinelor de ceramică, la care am descoperit, În coșarul de nuiele din fundul ogrăzii, o „Lupa Capitolina“ cu Romulus și Remus sugând cu poftă la țâțele fiarei. Când l-am Întrebat, vă Închipuiți cu ce uimire, cum și de unde până
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
așa că voi Închide leptopul, spre a face economie până voi găsi o sursă de alimentare ca lumea. 27 noiembrie 2012 Ieri a fost o zi a surprizelor. După Liturghie, tocmai Îmi aranjasem hainele În dulap când m-am trezit cu meșterii care mi-au adus noua mobilă. Părintele Iustin a comandat special mobilierul pentru chilia mea, așa că am acum toate condițiile. Dacă se rezolvă și cu lumina, va fi excelent. Cât privește căldura, aici totul depinde doar de noi. Facem focul
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
ploaie, ci de zăpadă sau, mai degrabă, de lapoviță. Am primit botezul și la centrală, În seara aceasta aprinzând eu focul, nu doar alimentându-l, cum am procedat altădată. Și, pentru că vântoasa asta prevestete vreme rea, ajutat de fratele Gheorghiță, meșterul care se ocupă acum de reabilitarea unor chilii mai vechi, am cărat mai multe roabe cu deșeuri lemnoase, utile tocmai la pregătirea patului de jar necesar aprinderii brichetelor. Fiind lumină, mi-am făcut și rugăciunile pentru spovedanie și Împărtășanie, așa că
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
tipografică au curs... 22 decembrie 2012 Dacă ieri am reluat, pentru prima oară de când sunt În mănăstire, lucrul la dicționarele mele, azi n-am avut nicio clipă de răgaz, Întrucât a trebuit să facem curățenie generală În interiorul bisericii. Și cum meșterii au venit să monteze ușa care dă În trapeză chiar În timpul slujbei, a trebuit ca după Utrenie să ne mutăm În celălalt paraclis, construcția de piatră, dârdâind zdravăn pe tot parcursul Sfintei Liturghii. Am trăit iar emoția Sfintei Împărtășanii, nevrednicul
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
confiscate, cariere și, cum zicea tata, destine, competențe glorioase fuseseră spulberate, atâția oameni fuseseră izgoniți din casele lor, doar cu ce aveau pe ei, pierduseră agoniseala de-o viață. Dacă, totuși, atelierul nu avusese soarta altora și rămăsese în proprietatea meșterului, acest fapt egal cu un miracol domnul Toma îl datora doamnei Cameniță. Când am întrebat cine e doamna Cameniță, tata mi-a răspuns încurcat și vag că înainte de a fi doamna Cameniță, soția tovarășului Cameniță, această frumoasă femeie fusese un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
numit pantofarul personal al doamnei Cameniță. Pantofii săi o făceau fericită pe doamna Cameniță și acest lucru conta pentru tovarășul Cameniță; în plus, chiar și el purta în vremea din urmă, la îndemnul soției, pantofi pe comandă lucrați tot de meșterul Toma, ceea ce constituia un argument extrem de puternic pentru ca nimeni, absolut nimeni să nu se atingă de atelierul domnului Toma și acesta să rămână vreme de șapte ani, din ’48 până în vara lui ’55, proprietar al atelierului din strada mare. Anul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Cameniță în orașul Serenite. Tocmai fusese înscăunat prim-secretar pe regiune și era prima vizită în noua funcție. Programul cuprindea: o ședință cu factorii de răspundere din raion, dimineața (timp în care doamna Cameniță a mers la dom Toma, marele meșter pantofar, pentru a-și comanda sandale pentru sezonul de vară...), iar după-amiaza, participarea la o mare serbare pionierească, la Casa de Cultură, urmată de o chermeză tovărășească. Ziua de 8 Martie devenise o sărbătoare foarte importantă - aceasta era linia, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
așa li se mai ușura sufletul. Pe urmă, tata a mai pus la cale ceva, ceva dificil, ceva ce spera să fie cea mai de seamă realizare a lui: a desenat cu migală planurile bisericii din Satul Vechi și, împreună cu meșterii cei mai pricepuți din zonă, a desfăcut biserica bucată cu bucată, de la cruce și clopot și până la odoare și la stâlpii de lemn cioplit ai pridvorului, căutând să păstreze intact tot ce se putea păstra. Fiecare dintre săteni a primit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fie inaugurat cu mare pompă, cu fanfară și ștabi de la regiune, Căminul cultural, iar tata ținea morțiș la gândul său: biserica să fie terminată înainte, iar în zori să se tragă clopotele. De aceea nu s-a lăsat și, împreună cu meșterul clopotar, cu meșterul care făurise crucea și cu doi țigani iscusiți la cățăratul pe acoperișuri s-au suit întâi în clopotniță să monteze clopotul, iar mai apoi, sus, pe turla zidirii să fixeze crucea. Era întuneric și tabla aluneca din cauza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mare pompă, cu fanfară și ștabi de la regiune, Căminul cultural, iar tata ținea morțiș la gândul său: biserica să fie terminată înainte, iar în zori să se tragă clopotele. De aceea nu s-a lăsat și, împreună cu meșterul clopotar, cu meșterul care făurise crucea și cu doi țigani iscusiți la cățăratul pe acoperișuri s-au suit întâi în clopotniță să monteze clopotul, iar mai apoi, sus, pe turla zidirii să fixeze crucea. Era întuneric și tabla aluneca din cauza ploii: nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tabla aluneca din cauza ploii: nu era o vreme potrivită pentru ce-și propuseseră ei să facă. Și totuși au izbutit. La sfârșit, când lucrarea era încheiată și crucea strălucea dreaptă pe biserică, s-au pregătit să coboare. Întâi cei doi meșteri, după ei tata, iar la urmă țiganii. Când i-a venit rândul să se dea jos, tata a alunecat și s-a prăbușit, în strigătele de groază ale celorlalți. Trupul lui zdrobit stătea în fața bisericii, de înălțarea căreia se făcuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pe tot timpul anului, începând cu data de 4 mai, concerte camerale. Fabrica de instrumente muzicale din Reghin ar putea să introducă în producție și să lanseze pe piață în timpul ediției a XXII-a a Festivalului primele exemplare ale iscusiților meșteri după tiparul Paull Kaull pe care a cântat Enescu mulți ani după ce a abandonat vioara Guarnieri. Produsul Fabricii din Reghin să poarte numele de “Vioara Enescu”. Cunoaștem că alte neamuri își prețuiesc fără rezerve valorile, chiar cu emfază și venerație
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
converseze cu ea prietenii, cunoștințele și soții care tocmai își părăsiseră nevestele? Despre detergenți? Blocul cu nici un unghi drept Lipsa de credință e de mai multe feluri. Unii nu cred în Dumnezeu, alții în microni sau în unghiul drept. Pentru meșterii care au construit blocul meu, unghiul de optzeci și cinci, optzeci și șapte de grade era suficient de drept. Mă strecuram pe șantier și-i plăteam pe ascuns ca să niveleze pereții ori golurile în care urmau să fie montate ferestrele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ăștia, tovarășu’ - a zis inginerul cu un glas conspirativ, de om câștigat târziu, dar definitiv la o cauză înaltă -, n-ai probleme, că-s credincioși.“ Prin urmare, unghiul drept era o chestiune de credință. Dar și de mândrie profesională. Un meșter de pe șantierul blocului vecin mi s-a lăudat că la el unghiurile erau mult mai drepte ca la blocul meu. „Am oameni unul și unul!“, a zis meșterul ca și cum era dovedit că unghiul drept era și un fapt de la oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
drept era o chestiune de credință. Dar și de mândrie profesională. Un meșter de pe șantierul blocului vecin mi s-a lăudat că la el unghiurile erau mult mai drepte ca la blocul meu. „Am oameni unul și unul!“, a zis meșterul ca și cum era dovedit că unghiul drept era și un fapt de la oameni. Că absolutul, când intră pe mâna unor constructori destoinici, are grade de comparație. „La voi - m-a lămurit el - blocul n-are nici un unghi drept, dar la noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
găsești câteva.“ Și pentru că adevărul zidarului, așa cum spuneam, permitea grade de comparație, a completat: „Din ce în ce mai drepte!“. N-aveam nevoie de mai mult ca să mă obrăznicesc. Când blocul meu a fost aproape gata, am observat că ori el, ori acela al meșterului cu noroc la unghiuri din ce în ce mai drepte era oblu. Depinde din ce direcție le priveai. Ori, mai degrabă, cu ce stare sufletească. „Ce te strofoci atâta de unghiurile altora -mi-a zis inginerul -, ocupă-te de casa ta. Iubește-o, și ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
recunoscut-o. Și-a adus aminte că văzuse ceva asemănător într-o carte cu prinți. Cât despre prețul canapelei, să înnebunești, nu alta: trei mii de EURO. Domnul Bouleanu a intrat în atelier hotărât să-l strângă de gât pe meșter. „Care-i problema?“, a întrebat acesta la fel de mohorât ca în ziua în care făcuseră tranzacția. „Ce, nu cunoști zicala: văzut, plăcut, achitat și hai noroc!?“ Domnul Bouleanu nu cunoștea zicala, dar nu din cauza ei era să-l lovească apoplexia. În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
eveniment din anul 1954. Arborând bonne mine à mauvais jeu și sprijinindu-mă sufletește mai mult pe Florino, am intrat în casă și, de bine, de rău, în discuții, în jocuri de societate, în deghizări în care eu eram mare meșter, am petrecut toată noaptea. În zorii zilei am plecat, eu și Florino spre cartierul nostru, Alby și Mihai spre strada Spătarului. A doua zi seara, de Sfântul Vasile, eram invitat la o mare fiestă ce se dădea la Kindi - duce
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
obiecte ce i se înfățișau ochiului cu o mai mare claritate decât exprimat în cuvinte. N-aveau nevoie de nici o vorbărie despre viață și moarte - erau ceea ce-ți trebuie ca să trăiești și ca să mori. Tâmplarul era pentru mine un meșter atoatefăcător. În ochii mei, era cel ce făcea lumea. Mi-a devenit limpede că lumea nu-i alcătuită din ceruri călătoare și porumbiști ierboase, ci veșnic din unul și același lemn. Tâmplarul se pricepea să-și așeze lemnul în calea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
peste drum, căsuța noastră îngrămădită jur-împrejur de troiene de zăpadă ce creșteau amenințătoare. Era puțin cam ciufulită și supărată săraca din cauza acestui crivăț bădăran și impertinent care-i șifonase coafura de paie realizată cu atâta pricepere și migală de neîntrecutul meșter Tiron. Dar era căsuța noastră așa cum era; o iubeam; aici trăiam. Aici, sub acoperișul de paie zbârlite și smulse cu brutalitate de puterea crivățului, ne duceam traiul șase copii și mama lor. De aici mergeam la școală și la muncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ți-a stricat puțin toaleta dichisită, realizată cu o artă desăvârșită de inegalabilul maestro Tiron? Da, da, da. Ai dreptate. Așa e. Dar nu fi tristă, drăguțo, că la vară, după seceriș, vom apela din nou la talentul sclipitor al meșterului Tiron să-ți tragă o pieptănătură, așa, ca la Paris (dac-ai auzit cumva de el), încât, văzându-te, suratelor tale să li se ridice părul țuțurug de invidie, lovite instantaneu de icter negru. Se uita la mine fericită cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]