4,293 matches
-
a citit abia în 1951, și semnele de exclamare introduse în carte notează uimirea sa în fața faptului că acesta a permis ca afirmațiile sale despre măreția național-socialismului să fie reluate și în ediția a doua din 1953 a „Introducerii în metafizică” și că nu a făcut nici o precizare, că nu le-a eliminat sau comentat (după cursul de la Freiburg se zice că Celan ar fi refuzat să se lase fotografiat împreună cu Heidegger tocmai din acest motiv). Philippe Lacoue-Labarthe i-a reproșat
Paul Celan () [Corola-website/Science/298903_a_300232]
-
să convertească China, merseseră până într-acolo încât traduseseră în chineză noțiunea de "Dumnezeu" prin "t'ien" ("cer"), dar biserica i-a obligat să-i învețe pe chinezii convertiți că dumnezeul creștin este personal (în cosmologia chineză nu există o metafizică religioasă, și nici un dumnezeu personal, cum nu există nici creație a lumii (aceasta fiind eternă și în permanentă transformare), sau o lume-de-dincolo) și că credința lor ancestrală a fost anticreștină. Iezuiții au fost dintotdeauna un grup controversat, temut de unii
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
una din principalele ramuri ale filosofiei și poate fi numită știința realității morale; ea se ocupă cu cercetarea problemelor de ordin moral, încercând să livreze răspunsuri la întrebări precum: ce este binele/răul? cum trebuie să ne comportăm? În "Întemeierea metafizicii moravurilor", Immanuel Kant susține că etica se fondează în împrejurul răspunsului la întrebarea ""Was soll ich tun?"" (= ce trebuie să fac?). Când spune acestea, el pleacă de la premisa crasă că există o etică veritabilă, universal acceptată. Întrebarea eticii nu a
Etică () [Corola-website/Science/298935_a_300264]
-
puse de Platon, Aristotel este cel care a tras concluziile necesare din filozofia acestuia și a dezvoltat-o, putîndu-se cu siguranță afirma că Aristotel este întemeietorul științei politice ca știință de sine stătătoare. A întemeiat și sistematizat domenii filozofice ca Metafizica, Logica formală, Retorica, Etica. De asemenea, forma aristotelică a științelor naturale a rămas paradigmatică mai mult de un mileniu în Europa. Aristotel s-a născut la Stagira (motiv pentru care i se mai spune Stagiritul), un oraș din peninsula Chalcidica
Aristotel () [Corola-website/Science/297816_a_299145]
-
anima. Parva naturalia. Traducere și note de N. I. Ștefănescu, Șerban Mironescu și Constantin Noica, Postfață și îngrijire de ediție de Gh. Vlăduțescu, Editura Științifică, București, 1996. Aristotel, Despre suflet, traducere și note de Alexander Baumgarten, Editura Humanitas, București, 2005. Aristotel, Metafizica, traducere de Șt. Bezdechi, studiu introductiv și note de Dan Bădărău, Editura Academiei, București, 1965. Reeditare, IRI, 1996, 1999. Aristotel, Metafizica A-E, traducere din limba greacă și note de Gh. Vlăduțescu, Editura Paideia, București, 1998. Aristotel, Metafizica, traducere de
Aristotel () [Corola-website/Science/297816_a_299145]
-
Vlăduțescu, Editura Științifică, București, 1996. Aristotel, Despre suflet, traducere și note de Alexander Baumgarten, Editura Humanitas, București, 2005. Aristotel, Metafizica, traducere de Șt. Bezdechi, studiu introductiv și note de Dan Bădărău, Editura Academiei, București, 1965. Reeditare, IRI, 1996, 1999. Aristotel, Metafizica A-E, traducere din limba greacă și note de Gh. Vlăduțescu, Editura Paideia, București, 1998. Aristotel, Metafizica, traducere de Andrei Cornea, Editura Humanitas, București, 2001. Aristotel, Etica nicomahică, Editura Casa Școalelor, București, 1944. Aristotel, Etica nicomahică, traducere, studiu introductiv, comentarii
Aristotel () [Corola-website/Science/297816_a_299145]
-
2005. Aristotel, Metafizica, traducere de Șt. Bezdechi, studiu introductiv și note de Dan Bădărău, Editura Academiei, București, 1965. Reeditare, IRI, 1996, 1999. Aristotel, Metafizica A-E, traducere din limba greacă și note de Gh. Vlăduțescu, Editura Paideia, București, 1998. Aristotel, Metafizica, traducere de Andrei Cornea, Editura Humanitas, București, 2001. Aristotel, Etica nicomahică, Editura Casa Școalelor, București, 1944. Aristotel, Etica nicomahică, traducere, studiu introductiv, comentarii și index de Stella Petecel, Editura Științifică și enciclopedică, București, 1988 (ediția a II-a, IRI, 1998
Aristotel () [Corola-website/Science/297816_a_299145]
-
Schițe Pironiene". Analiza stoica a implicației permite validarea propozițiilor că "dacă pământul are aripi, el zboară". Cele două părți ale implicației sunt efectiv false, dar raționamentul este valid. Adevărul cu sensul al doilea este un tip de adevăr folosit în metafizica și teologie. Acesta consista din deducerea dintr-un ansamblu de ipoteze sau de cunoștințe dobândite prin experiență, a unei cocluzii necondiționate. Dumnezeu, ideile, inima, începutul absolut al lumii, si chiar și conștiința că fundament al cunoașterii în idealism, sunt exemple
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
certitudinea morții ineluctabile. Heidegger își pune deci întrebarea fundamentală asupra sensului existenței, căzută în uitare și trivialitate, care nu ar fi fost tratată suficient în ontologia clasică, începând de la originile sale în filosofia greacă. Este adevărat că Aristotel prezintă în ""Metafizica"" sa o sistematizare a categoriilor ființei, totuși fără a tematiza sensul existenței, care ar putea să ducă la înțelegerea diversității ontologice. Omul, în calitatea sa de ființă, are totdeauna o reprezentare asupra ideii de existență, idee care poate fi asimilată
Martin Heidegger () [Corola-website/Science/297891_a_299220]
-
să ducă la bun sfârșit "ontologia fundamentală" din "Ființă și timp", filozofia lui Heidegger va cunoaște o prefacere radicală. Ea nu va mai avea în centrul său "Dasein"-ul uman, ci va avea în vizor ființa însăși. Kant și problema metafizicii (1929) Cartea cea mai importantă, cronologic, după " Ființă și timp", este așa-numita „carte despre Kant“, care are la bază interpretarea extinsă din prelegerea intitulată „Interpretare fenomenologică a Criticii rațiunii pure“ (din anul 1925). Încă din "Ființă și timp", Heidegger
Martin Heidegger () [Corola-website/Science/297891_a_299220]
-
afirmase despre Kant că a fost „primul și singurul care a mers o bucată de drum către investigarea dimensiunii temporalității ființei“ (p. 23). Drept urmare, îl interpretează pentru a scoate la iveală un Kant „metafizician“, adică preocupat de problema dintotdeauna a metafizicii, cea ontologică. Heidegger încearcă să arate, printr-o interpretare destul de „violentă“ (și va recunoaște asta mai târziu), că facultatea imaginativă ("Einbildungskraft") este „timpul însuși“, așadar că acolo s-ar pregăti determinarea ființei umane ca "Dasein", adică pornind de la timp. De
Martin Heidegger () [Corola-website/Science/297891_a_299220]
-
degrabă un semn că proiectul filozofic din "Ființă și timp" începuse să sufere modificări, care vor deveni cu timpul din ce în ce mai radicale, până când filozofia lui Heidegger, în anii ’30, va cunoaște o spectaculoasă „răsturnare“. Temele abordate după 1950 au fost istoria metafizicii ca destin al Occidentului, esența tehnicii ca realizare a metafizicii, cu posibilitatea de a se depăși pe sine însăși, esența limbajului și funcția poeziei ca posibilitate de a ajunge la conștiință și evadarea din superficialitate. Alte opere importante ale lui
Martin Heidegger () [Corola-website/Science/297891_a_299220]
-
începuse să sufere modificări, care vor deveni cu timpul din ce în ce mai radicale, până când filozofia lui Heidegger, în anii ’30, va cunoaște o spectaculoasă „răsturnare“. Temele abordate după 1950 au fost istoria metafizicii ca destin al Occidentului, esența tehnicii ca realizare a metafizicii, cu posibilitatea de a se depăși pe sine însăși, esența limbajului și funcția poeziei ca posibilitate de a ajunge la conștiință și evadarea din superficialitate. Alte opere importante ale lui Heidegger din această perioadă au fost "Ce înseamnă a gîndi
Martin Heidegger () [Corola-website/Science/297891_a_299220]
-
Alexandru Dragomir, Walter Biemel și Octavian Vuia. Primii traducători în limba română ai scrierilor lui Martin Heidegger au fost discipolii din România ai acestuia: Walter Biemel și Alexandru Dragomir au realizat în anii '40 o versiune a conferinței "Ce este metafizica?". Traducerea n-a putut fi publicată în țară, din cauza interdicției venite din partea ocupației germane (a apărut mai târziu în exil, în revista "Caiete de dor"). Abia în anul 1979 a apărut, la editura Univers, un volum care cuprindea - sub titlul
Martin Heidegger () [Corola-website/Science/297891_a_299220]
-
1941 este doctorand al lui Martin Heidegger, înscris la "Philosophisches Seminar" (Facultatea de Filozofie) al Universității Albert-Ludwig din Freiburg. Împreună cu Walter Biemel, originar din Brașov, face prima traducere în limba română a unui text heideggerian, ""Was ist Metaphysik ?"" ("Ce este metafizica ?",). selecționați după criterii foarte stricte, privind cunoștințele de filozofie, dar și de limbi clasice, latină și greacă. În afara filozofiei, la "Philosophisches Seminar" se studiază intens istoria artei ș a literaturii europene, cu un accent special pe cultura greacă antică. Dragomir
Alexandru Dragomir () [Corola-website/Science/297895_a_299224]
-
foarte stricte, privind cunoștințele de filozofie, dar și de limbi clasice, latină și greacă. În afara filozofiei, la "Philosophisches Seminar" se studiază intens istoria artei ș a literaturii europene, cu un accent special pe cultura greacă antică. Dragomir pregătea dizertația privind metafizica lui Hegel, dar, în 1943, în preajma susținerii doctoratului, este rechemat în țară, fiind mobilizat și trimis pe front. În 1945, în existența lui Dragomir, ca în aceea a multor intelectuali români, începe o perioadă în care încearcă să-și păstreze
Alexandru Dragomir () [Corola-website/Science/297895_a_299224]
-
prost plătit (va renunța la el în 1772), pentru a spori firavele sale venituri și a răscumpăra într-un fel eșecul candidaturii pentru catedră. În 1770, Kant este în fine numit profesor titular ("professor ordinarius") la catedra de logică și metafizică cu a sa "Disertație asupra formei și principiilor lumii sensibile și ale lumii inteligibile". Este prima schiță a unei filozofii propriu-zis kantiene. În timpul primelor cursuri de iarnă va preda logică, metafizică, științele naturii și matematici, iar mai apoi cursuri de
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
profesor titular ("professor ordinarius") la catedra de logică și metafizică cu a sa "Disertație asupra formei și principiilor lumii sensibile și ale lumii inteligibile". Este prima schiță a unei filozofii propriu-zis kantiene. În timpul primelor cursuri de iarnă va preda logică, metafizică, științele naturii și matematici, iar mai apoi cursuri de geografie fizică, de etică și de mecanică. Cursurile sale atrag rapid un numeros auditoriu. Până atunci, Kant publicase intens. Va înceta să publice vreme de zece ani, timp în care își
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
denumește "noumen", care se sustrage capacității de cunoaștere. Această cercetare critică a condițiilor percepției și cunoașterii este denumită de Kant "filozofie transcendentală", filozofie care investighează premisele și limitele necesare la care este supusă cunoașterea subiectului. În alte două lucrări, "Fundamentarea metafizicii moravurilor" ("Grundlegung zur Metaphysik der Sitten", 1785) și "Critica rațiunii practice" ("Kritik der praktischen Vernunft", 1788), Kant prezintă sistemul său etic, care se bazează pe convingerea că rațiunea este cea mai înaltă instanță a moralei. Din acest punct de vedere
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
nu se bazează pe rațiune și pe legile morale; el vede în ""milă"" singura modalitate a comportamentului moral. Prin compătimire și înțelegerea suferinței lumii, omul își depășește egoismul și se identifică cu semenii săi ("Über die Grundlage der Moral", 1840). Metafizica lui Schopenhauer poartă eticheta budismului; tot astfel etica sa este impregnată de concepția budistă asupra lumii și de misticismul creștin. La apariția operelor sale, Schopenhauer nu s-a bucurat de o atenție deosebită. Mai târziu însă, mulți s-au revendicat
Arthur Schopenhauer () [Corola-website/Science/297901_a_299230]
-
asupra problemei morale a obligațiilor, unde opune dualismului kantian ideea unității rațiunii cu sensibilitatea. Apoi se înscrie la Facultatea de Teologie unde urmează cursuri despre istoria Apostolilor, a psalmilor și a Epistolelor, despre filosofia stoicului Cicero, despre istoria filozofiei, despre metafizică și teologie naturală și decide, între altele, să se înscrie la cursuri de anatomie. Timp de opt ani lucrează ca profesor particular în diverse familii din Berna și Frankfurt am Main, până în 1801, când devine docent la Universitatea din Jena
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]
-
cel preconizat de Tracy vorbește foarte mult despre amploarea transformărilor pe care le-a suferit acesta în mai puțin de două secole. Transformările au început o dată cu Napoleon, care, neputând accepta criticile venite din partea ideologilor liberali ai epocii, numește ideologia o “metafizică nebuloasă” ce încearcă să conducă lumea după alte principii decât cele statuate de tradiție. În timpul celor două secole de istorie s-au creionat două direcții majore în modul de folosire a termenului de ideologie. Prima ar fi linia raționalistă în
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
d. 478 î.Hr.) și lui Lao-țî (Laotze sau "Lao" Tzu), promovând ideea unei armonii universale și a unei morale civile ce trebuia să reflecte ordinea." Un alt filozof francez, Michel Onfray, spune referindu-se la monoteism (""Tratat de ateologie - Fizica metafizicii"", Grasset 2005, Livre de poche, p. 101, secțiunea "Ochiul negru al monoteismului"): Astfel încât atunci când oamenii își pun în cap să dea viață unui Dumnezeu unic, o fac ca imagine a lor în oglindă: violent, gelos, răzbunător, misogin, agresiv, tiranic, intolerant
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
Cambridge, dar a decis, după primul său semestru, să finalizeze studiile universitare de licență la Edinburgh. Între cadrele didactice de la Universitatea din Edinburgh se numărau unele extrem de apreciate; între profesorii din anul I se numărau , care a predat logica și metafizica, la matematică, și la filosofia naturii. Cursurile sale de la Universitatea din Edinburgh nu i se păreau foarte exigente, și, prin urmare, a putut să se ocupe cu studiile sale particulare în timpul liber de la universitate și, în special, atunci când se întorcea
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
lor "natura naturata" (natură creată), în timp ce Dumnezeu sau "substanța" este o "natura naturans" (natură creatoare). Din aceasta rezultă ideea indestructibilității lumii. Cunoașterea intuitivă a "substanței" constituie sursa iubirii spirituale a lui Dumnezeu ("amor Dei intellectualis"). Cauzalitatea iminentă este reprezentată în metafizica lui Spinoza drept natură creată prin ea însăși. Fiecare obiect sau fiecare idee depinde de existența altor obiecte sau idei, care le determină existența. Numai prin identificarea cu "substanța" sau Dumnezeu se poate obține nemurirea. Mulți din contemporanii lui Spinoza
Baruch Spinoza () [Corola-website/Science/298446_a_299775]