6,339 matches
-
mai fost frică de profa de mate, era foarte frumoasă și așa, neasortată. „Îi recunoști imediat pe cei din Est“, îmi spune M. la Berlin în 2002. „Cum?“ „Du-te în metrou. Să vezi cum sunt îmbrăcați.“ Mă duc în metrou și dau de „asortate“, de femeile alea îngrijite, cu haine cuminți. Dar mai văd ceva: citesc cărți bune. Ce mișto ar fi fost să fim băieți! Cu câteva tricouri și o pereche de blugi, cu o pereche de ghete și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
se stresează! Dar asta nu înseamnă că trebuie să le iei pantofii! — Toată lumea se stresează. Dar nu toată lumea face cadou bancnote de o sută de dolari la străini. — Pe bune? Îl privesc îngrijorată. A făcut așa ceva? — L-am văzut la metrou. Era un tip cu păr lung și cu ghitară... Luke s-a dus glonț la el și i-a dat un purcoi de bani. Tipul nici măcar nu cerșea. De fapt, a părut chiar jignit. — O, Doamne... Știi ce cred eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ERNK. Responsabilul direct pentru colectarea fondurilor era una și aceeași persoană cu delegatul pentru probleme de propagandă al PKK, si, în același timp, director al ziarului kurzilor din România, "Vocea Mesopotamiei". Ziar care se distribuia nestingherit, gratis, la gurile de metrou din București. Raportul OGD specifică faptul că acesta era un om de afaceri prosper, care urmase cursuri de literatură engleză la Oxford. Circa 90% dintre kurzii din România făceau parte din organizații care aparțineau ERNK și cotizau, în acest cadru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
cu apa, n-ați văzut că erau turnurile alea de apă, că altfel n-aveam de unde? Băgând conductele de irigații, trăgeau apă din lac, din Pantelimon, și aveam apă în cazarmă. Într-o zi m-am dus la stația de metrou "Muncii", unde fusese o fabrică de ciment care se demola și care avea niște geamuri mari, frumoase. Și mă învârt eu într-o zi, îmbrăcat în militar, pe acolo. Pe atunci era o cinste să fii militar, lumea te respecta
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
noapte cruntă" în Piață. 22 decembrie S. B.: Suntem pe 22 decembrie 1989. O zi plină. Colonelul Costache este menționat în agenda lui Voinea 21, prescurtat, legat de anumite informații pe care i le transmitea. De pildă, că gurile de metrou erau preluate de GP (gărzi patriotice). La 10.30, pe 22 decembrie, este trecut că în Pantelimon, Muncii, Socului, Cățelu grupuri imense de la 23 August scandează. M. M.: Da. Erau informațiile pe care eu i le dădeam, iar el le
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
strângere de inimă, vreun simț al pericolului? M. M.: Da, grija să nu se întâmple ceva rău cu oamenii Regimentului și cu populația. Atunci am dat cele mai fistichii ordine din viața mea. Ducându-ne, am trecut peste stații de metrou, n-am mai ținut seama de zguduieli, se putea întâmpla o nenorocire, mai știi? Treci cu tancurile în coloană, unul după altul... S. B.: Până la urmă ați trecut pe podul de la Lebăda. N-a fost problemă? M. M.: Nimic, nu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
a fost aprecierea din partea celor cu care am lucrat. S. B.: Atunci se putea să obțineți ceva, mai ales pentru că făceați parte dintre cei care-au luptat. Dar ați fost acuzat de faptul că ați devenit revoluționar prin cei de la Metrou. M. M.: Stați să vă spun! Cei de la Asociația Revoluționarilor de la Metrou, prin '94, când eram la Cultură, au venit la mine: Domnule, știm c-ați fost la Revoluție". "Bun, și care e problema?" "Să vă facem revoluționar". "Faceți-mă
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
se putea să obțineți ceva, mai ales pentru că făceați parte dintre cei care-au luptat. Dar ați fost acuzat de faptul că ați devenit revoluționar prin cei de la Metrou. M. M.: Stați să vă spun! Cei de la Asociația Revoluționarilor de la Metrou, prin '94, când eram la Cultură, au venit la mine: Domnule, știm c-ați fost la Revoluție". "Bun, și care e problema?" "Să vă facem revoluționar". "Faceți-mă!" "Păi, dați-ne cutare documente" "Eu nu vă dau nimic. Dacă voi
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
maximă, cu un tren personal curat, cu aer condiționat, cu afișarea electronică a orei, a temperaturii și a stației următoare. După patruzeci de minute am coborât în subteranul din Plasa Gracia și deși aveam posibilitatea să ne mutăm într-un metrou pentru a parcurge mai repede distanța, am preferat sa ieșim la suprafață în fața casei (Batlo), a lui Gaudi, pe care am admirat-o. Străzile Barcelonei sunt prietenoase, casele vesele și totul este umbrit pretutindeni de platanii care-și schimbă permanent
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
I. Înaintăm ca spre o prăpastie. Depindem de un computer, de un orar. Ne oprim un moment și ne uităm derutați. Vulnerabilitate. Depindem de el. Retragere lașă. Nu mai vine metroul și nu vrem să rămânem noaptea închiși în tunel. Metrou II - dimineața cu cafeaua. Am citit că este un mort în metrou. Suntem încărcați cu vestea asta și revenim acolo unde am fost lași. Sâmbătă 9 octombrie 1999 Prima scenă - fascinație. Urmărim scena cu mama și nu știm rezultatul scenei
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
orar. Ne oprim un moment și ne uităm derutați. Vulnerabilitate. Depindem de el. Retragere lașă. Nu mai vine metroul și nu vrem să rămânem noaptea închiși în tunel. Metrou II - dimineața cu cafeaua. Am citit că este un mort în metrou. Suntem încărcați cu vestea asta și revenim acolo unde am fost lași. Sâmbătă 9 octombrie 1999 Prima scenă - fascinație. Urmărim scena cu mama și nu știm rezultatul scenei până nu citim în jurnal (ziar). A apărut în oraș un criminal
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
sau leneșă pentru a lua o atitudine. Trebuie să avem un scenariu al mișcării în momentul în care intrăm (metroul; umbrele). Transformarea noastră la intensitatea noastră. Nu trebuie să numărăm când facem pașii, indiferent care. În mod special la primul metrou, eu (Mama) trebuie să am grijă. Mișcarea pe scenă este complementară cu sunetul. Mișcarea fără sunet nu are sens (sunetul poate fi și în interior). Atitudinea fratelui la interogatoriu. Cursivitatea textului (eu). Trebuie lucrat pentru RITM. Scena cu doamna Trebuie
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
prieteni. Spune o melodie sud-americana " amor con amor se paga" dragostea se plătește cu dragoste. Așa a fost! Azi, după transformări radicale, apartamentul nostru, inițial de confort 1 ceaușist, arată "de 5 stele", e la doi pași de stația de metrou și are în jur tot "confortul": mall, poștă, piață, 5 bănci, parc, ștrand și... cimitir! Când stăteam la comun, veneam din centru acasă cu mașina 42, cu "burduf", veșnic aglomerată, care, înainte de stația mea, ocolea cimitirul. Trecând într-o seară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Și aceste "lucruri bune" se străduiau cei de la Oficiul pentru turism să ni le facă știute! O observație finală la cele de mai sus: întors în "Micul Paris", buzunarele mele aveau să fie mai des "consultate" într-o lună în metrou, autobuz, tramvai sau pe stradă decât în toți anii petrecuți la Rio! Cu birocrația consulară cotidiană, cu vizitele și întâlnirile, cu acțiunile și deplasările, cu problemele administrative și de personal (plecaseră consilierul comercial și alte două familii și veniseră "înlocuitorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
luat câțiva ani ca să Înțeleg nu doar că aceasta este capitala emigranților de oriunde, dar și că nu există nici un loc În lume unde contrastele să fie mai puternice. Violența și bunătatea, ura și mila coexistă pe aceeași platformă de metrou. Când lucrez, mi-e drag New York-ul mai mult decât oricare alt oraș. Mă simt acasă și energia metropolei mă ajută să creez, Îmi dă vitalitate. În anul sosirii mele, noua mișcare, proaspăt numită off-off Broadway, se remarca prin spiritul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fără să se supere, cum îi întoarcem spatele și ne îndreptăm spre casa din care ea lipsește de atâta vreme, să vadă toate acestea și să se mulțumească cu atât, că ne-a văzut, că poate să ne vadă... * În metrou, întorcându-mă într-o după-amiază de la redacție (de la fosta, vechea redacție) observ, destul de aproape de mine, o tânără fată, elevă în clasa a X-a sau poate chiar a IX-a. E minunată! Conversează, de la o anumită distanță, cu o colegă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
întorceam, pe la orele 14-14,30, acasă, după ce avusesem norocul să mă găsesc în piața din fața fostului Comitet Central și să prind, ca martor ocular și umil participant la ceea ce se petrecea atunci acolo, momentul istoric al fugii dictatorului. Ieșisem din metrou la stația Sălăjan (azi Nicolae Grigorescu), undeva, în una din zonele periferice ale Capitalei și, neavând răbdare să aștept tramvaiul, o pornisem năprasnic pe jos, pe Șulea, în direcția Ozana, și tocmai acest segment al drumului întoarcerii „victorioase” mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
E insuportabil! Nu pot să văd un câine al nimănui pe stradă, muiat de ploaie, căutând ceva, orice, ceva de mâncare, ghemuit iarna, afară, într-un loc adăpostit, pune te rog ghilimele... Anul trecut, de Crăciun, într-un vagon de metrou m-a îngrozit, pur și simplu, mieluțul aproape leșinat de oboseală, de nemâncare, de sete, - care spânzura pe umărul unui țigănuș cerșetor. Mă știi cum sunt, și, totuși, la prima stație, era cât pe ce să cobor după țigănuș și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care mai ales mă place (mi se întâmplă și mie câteodată să am succes la femei, precizează cu prefăcută modestie V.M.) mă simt imediat „îndatorat”, „obligat” față de ea; în așa măsură încât, dacă se întâmplă să trebuiască să cobor - din metrou, autobuz, tramvai - înaintea ei o fac oarecum cu sentimentul că o „trădez”, o „abandonez”, în orice caz că mă comport incorect. Doar între noi se înfiripase ceva... E drept, firul acestei „relații” este subțire, subțire de tot; vorba poetului: există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de unde vin în mine asemenea impulsuri provocatoare... Am fost întrebată dacă voi mai continua să scriu jurnale în viitor, la care am răspuns simplu: nu știu. Ingrid a cântat pasionat, deși Boni mi-a spus că era prea încordată. În metrou, la întoarcere, Boni a vrut să mă conducă acasă, dar privirea plină de dispreț a lui Ingrid m-a făcut să le mulțumesc și să mă întorc singură. Inger Johansson m-a sunat să-mi spună că se ține un
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de toți. Toată lumea vrea să danseze sau să cânte muzica proprie. Și asta mă umple de entuziasm - nu numai scriitorii vor să fie autentici exprimând idei și sentimente, ci și cei care lucrează, de exemplu, în spitale, în bănci, în metrouri, toți au instinctul autentic de a face totul pentru a nu „prostitua” limba de comunicare, și astfel, bănuiesc, a proteja limba maternă care stă la baza învățării altei limbi- nu prin dicționare, ci pe viu, cum se face la aceste
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
taximetristul bucureștean. Tu, ieșeanule, să taci, să fii prudent, să nu îndrăznești să-i spui că taxiurile la Iași funcționează bine pentru că nu se știe ce ți se poate întâmpla. Varianta a doua. Dacă ești provincial, să te urci în metrou. Este imposibil să înțelegi limba în care se anunță stațiile care urmează. Dacă nu ai urechea exersată, dacă nu ești inginer specialist în descifrarea rebusului care indică, pe tablouri, mai complicate decât schema unui aparat electronic, direcțiile, legăturile și ramificațiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
concurență serioasă cărții, dai nu o concurență necinstită, pentru că oferă, într-un mod mai comod și mai atrăgător, o temă în fața căreia cartea clasică nu rezistă. Cartea pe limba ei piere. Acțiunea " Visul interzis" Nu știu de ce am coborât din metrou la Piața Crângași. Nu aveam nici o treabă la Crângași; nu aveam, în general, nici o treabă; într-o zi atât de încărcată de o căldură exotică, tropicală, nefirească, ar fi fost mai cuminte să fi rămas la hotel unde era liniște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
criza de autoritate în România. Cred că cea mai gravă criză privește autoritatea rațională. Vocile cele mai nemediatizate, mai palide, mai timide, mai călâi ca influiență sunt cele ale experților. În 14 ianuarie am sesizat cu plăcere că lumea din metrou și cea din Piața Sudului se mai detensionase, chiar făcea glume despre ziua următoare (asta după ce începuse migrația în afara orașelor expuse „cutremurului Hâncu” și după ce corturile erau deja instalate pe ogoarele din sud). Motivul detensionării? Cumva argumentele specialiștilor de la institutele
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
asezonată cu reclame, niscai clădiri de sticlă imitație Manhattan, magazine de mare firmă, puburi, restaurante chinezești, cafenele-Internet. E bine să renunți să-i inviți la tine acasă, dacă nu locuiești în vitrină. Alminteri se trezesc că intră în gura de metrou de la Universitate, făcând slalom între vitrine occidentale și pizzerii de lux și ies într-un maidan înconjurat de un munte de gunoaie printre care se simte un miros de mititei. Îi înveți să se strecoare dibaci printre tarabe cu detergenți
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]