6,924 matches
-
rămânea astfel înconjurat numai de semne din ochi, clătinături din cap și tăceri suspecte. Madam Ioanide însăși, care avea privirea francă și consolantă în cele mai atroce situații, evita convorbirea, în intenția lăudabilă de a respecta liniștea arhitectului. O altă mizerie se adăugă deodată, pricinuind iui Ioanide o indispoziție mai profundă. Casa în care locuia îi fusese cedată de proprietar pentru câțiva ani, termenul împlinindu-se în primăvară, deși posesorul, având alte imobile, nu se arăta grăbit să intre în casă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
derivă din greutatea accesului. Era singura profesie conferind un soi de nobleță cu trepte după abolirea boieriilor. Treptele se numeau: conferențiar, agregat și profesor (zis și profesor plin, prin analogie cu ministeriatul plin, față de subsecretariatul de stat). Gonzalv nu ignora mizeriile incalculabile strâns legate de această ierarhie, însă ar fi răbdat totul pentru a pătrunde în ea. Din punct de vedere strict social, condiția de extrauniversitar era preferabilă aceleia de conferențiar sau agregat. Gulimănescu, el însuși profesor, se arăta foarte prevenitor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe vizitator, recidivă: - Repet: meriți să fii chiar agregat! Atât de mult ținea Conțescu la calitatea lui de profesor plin. Newton și Laplace n-ar fi inspirat geografului nostru o stimă mai mare fără titlurile cuvenite. Gonzalv cunoștea toate aceste mizerii și ce-l așteaptă dacă ar fi conferențiar pe lângă Conțescu. Însă când vreunul emitea părerea că ierarhia în învățămînt e absurdă și că nu se pot admite profesori buni și profesori mai puțin buni, Gonzalv protesta. Dorea inegalitatea, fiindcă visa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe lângă Conțescu. Însă când vreunul emitea părerea că ierarhia în învățămînt e absurdă și că nu se pot admite profesori buni și profesori mai puțin buni, Gonzalv protesta. Dorea inegalitatea, fiindcă visa să facă la timpul său cu voluptate mici mizerii conferențiarilor. Atracția universității consta, pentru el, mai ales în ceea ce-l plictisea acum, în manoperele din consiliu, în plăcerea de a amâna un candidat luni de zile și ani, în a-l ține în anticameră și a-l amăgi cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
asemenea apărea dificil și riscant. În cazul unei închideri a graniței, nu avea cu ce să le întrețină în străinătate. Pomponescu, trăind de ani de zile în confort și bunăstare, ca parlamentar și ministru aproape fără întrerupere, se speria de mizeriile vieții nomade. N-ar fi putut trăi într-o cameră mobilată oarecare și n-ar fi suportat regimul de pensiune. Prin urmare, hotărî să rămână mai departe pe loc, deocamdată în concediu de la catedră până la o nouă întorsătură a lucrurilor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din a cărui lipsă nu putuse lucra în cursul dimineții. Madam Ioanide începu să mănânce, Ioanide la fel, cu stări de spirit deosebite, cel din urmă curios să vadă când i se va raporta despre tuș. G. Călinescu - Este o mizerie, zise madam Ioanide. Nu mai poți găsinimic decât cu prețuri fantastice. Nu se află mirodenii. Trebuie să rogi pe Saferian să-ți dea. Ioanide nu zise nimic, întrebarea ce-i mocnea în gând fiind: "Ce-ai făcut cu tușul meu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
trebuie să locuiască înturnuri? . - Domnule Ioanide, îl lua Sultana mai diplomatic, dar totatît de ferm, vrem noi să te plasăm într-un palat. . - Se schimbă chestiunea. Din păcate, nu am cu ce sî-l fac. . - Ești ridicol cu ideile astea de mizerie, Ioanide! se indignaElvira. Butoiescu, constructorul tău, un om simplu, are două case, un arhitect de talia ta își construiește ce vrea. . - Butoiescu strânge cărămizi, grinzi, piatră, își face dinadunătură. . - Cu atât mai mult tu! . - Madam Ioanide, eu sunt artist, nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
așa de negre, totuși Pomponescu le văzu astfel. Gândul de a fi întreținut de femei îi era intolerabil. l se înfipsese în creier ideea, mai ales în urma retragerii din partea negustorului a propunerii de a construi cinematograful, că va cădea în mizerie. Era sigur că nimeni nu-i va da nici o comandă și că va ajunge la mari umilințe. Crescut toată viața în belșug și biruind fără efort, Pomponescu n-avea curaj să înfrunte viața, și de altfel instinctul îi spunea că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că mai târziu le-ar fi domesticit și sfărâmat. Acum însă avea sentimentul că jucase rău și vedea totul apocaliptic, încît suficiența mamei sale i se păru lui însuși grotescă. Se întreba ce ar deveni ea în caz de revoluție, mizerie, incapabilă cum era de o cât de mică filozofie a vieții. Hangerlioaica, așa măreață și inflexibilă în sinea ei, știa să se mlădieze, să negocieze, ar fi fost în stare să vândă zarzavat în piață, constituindu-și o ceată de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
este de a cânta în fața unei săli care te înțelege. Fără public, un cântăreț nu există. Renumele e vorbă goală. O dată ce te-ai dat jos de pe scenă, nu-ți mai dă nimeni nici o importanță. - Aceasta este, zise Pomponescu, o mică mizerie a acestorarte. În schimb, ele dau satisfacții violente și imediate, pe care nu le obțin ceilalți artiști. Cine oare s-a oprit vreodată în fața unui monument arhitectural să aplaude? Nici cele mai ilustre capodopere de sculptură nu sunt ovaționate. Aci
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe terenul de cercetări, iar examenele le vor da la toamnă. Celula morală a lui Conțescu era, cum se constată, foarte rezistentă. Totuși, orice-ar fi spus Smărăndache, sistemul nervos nu e de sine stătător și nu poate să biruie mizeria fiziologică. Într-o zi Conțescu începu să strănute. Ai casei îi urară noroc, adevărul este că umbla o gripă destul de gravă, din cauza temperaturii prea ridicate și oscilante. Vizitatorii care se perindau prin camera sa îi aduseseră microbul. Conțescu începu să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acesta va muri și deschidea mereu Universul, mirat că nu vede anunțul mortuar și articolul necrologic. Își redactă un memoriu sumar și un brouillon pentru o eventuală cerere de suplinire a catedrei. Decizia lui era, spre a se evita orice mizerii, să ceară scoaterea la concurs a catedrei. Peste câteva zile trecu pe la Gaittany, unde erau întruniți toți membrii grupului. Nu-l întrebă nimeni ce mai face Conțescu, ci ivirea sa fu semnalată doar printr-un ironic: . - Iată-l și pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nuanță erotică. Conțescu aprobă și el din cap. După plecarea lui Gonzalv, Erminia își permise o opinie: . - De ce nu-l ajuți pe domnul Gonzalv Ionescu să intre laUniversitate? Pare un om foarte bun și instruit. Viața lui a ajuns o mizerie. Nu-și mai vede de casă, de copii. - Vom face negreșit, șopti Conțescu. . - Eu n-aș fi de părere nici să-l îndemnăm să dea divorț.Nevastă-sa e o femeie tare de treabă. Ar fi păcat. Parcă ce nevoie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
l-au privit unilateral, remarcănd fie măreția, fie nenorocirea sa. Ființa mizerabilă, incapabil de adevăr absolute omul se superiorizează prin rapoarte conștiința la infinitatea oarbă a Universului. Concluzia lui Pascal este legată de necesitatea recunoașterii măreției condiției umane, deoarece partajul mizeriei și grandorii constitutiv naturii umane are ca unic remediu credința. Immanuel Kant reflect în operele sale variate teoria cunoașterii, concepția politică, estetică. Sistemul său etic care se bazează pe convingerea că rațiunea este cea mai înaltă instanță a moralei. Din
Valoarea supremă a omului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Laura Alexandra Mutulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2293]
-
de acasă? * Cum se organizează și care este originea bandelor de cartier sau a grupurilor de vagabonzi? * De ce s-au înmulțit cerșetorii în lumea urbană? * Cum se explică abandonul familial? Dar abandonul matern? * De ce șomerul preferă un ajutor fînanciar de mizerie în locul unei vieți active sau al unei oferte provizorii de muncă? * De ce delincvenții nu-și abandonează comportamentul anomic după suportarea unor pedepse sociale? Asistentul social trebuie să identifice cauzele și să formuleze cele mai argumentate răspunsuri la asemenea întrebări, alcătuind
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
lăsat în voia sorții, nimeni nu-l întreabă nimic și în general este neglijat etc. Copiii care fug din centrele de plasament sau din alte instituții de protecție sunt, ipotetic vorbind, neîngrijiți și nesupravegheați; ei reacționează astfel la condițiile de mizerie în care trăiesc și la degradarea materială și umană a unor astfel de unități sociale etc.; Cerșetorul din colțul străzii a constatat, probabil, că se poate trăi mai bine, practicând această "meserie". Relațiile dintre client și asistentul social sunt cel
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
raport între această proprietate de drepturi de vânătoare și de pescuit și plantațiile care, indiferent de amplasarea lor, aparțin în întregime, fără restricție, celui care le-a defrișat. Astfel, foamea și lipsa pământului cele două cauze ale stagnării și ale mizeriei maselor rurale din Asia și din America Latină nu există în această regiune, și aceasta tocmai datorită dispersiei extreme a populației. Să fie acesta un element favorabil dezvoltării? În aparență, da. Dezvoltarea economică, prin urmare ridicarea nivelului de trai al acestor
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
imaginează un aranjament de corzi și greutăți care scurtează munca la jumătate. Deci obține aceeași satisfacție, economisește un franc și concediază un lucrător. El concediază un lucrător; este ceea ce se vede. Și, nevăzând decât acest lucru, se zice: Iată cum mizeria urmează civilizației; iată cum libertatea este fatală egalității. Spiritul uman a făcut o cucerire și imediat un lucrător a căzut pe vecie în prăpastia pauperității. Se poate totuși ca Jacques Bonhomme să continue să-i angajeze pe cei doi lucrători
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să îl înțeleg niciodată, căci mi se pare că nimic nu este mai dureros decât perceperea a două tendințe opuse în umanitate. Ce se întâmplă? Ea ajunge la degradare printr-o extremitate ca și prin cealaltă! Economă, ea cade în mizerie; risipitoare, ea se adâncește în decăderea morală! Din fericire, maximele vulgare pun într-o lumină proastă Economisirea și Luxul, neținând cont decât de aceste consecințe imediate care se văd și nu de efectele ulterioare care nu se văd. Să încercăm
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
dator. În orice caz, el nu mai face obiectul bucuriei furnizorilor săi, nu se mai numără printre promotorii artei și industriei, nu mai este bun la nimic pentru lucrători, nici atât cât rasa sa de cai, pe care o lasă în mizerie. La capătul acelorași zece ani, nu numai că Ariste continuă să-și lanseze veniturile în circulație, dar lansează an de an venituri tot mai mari. El contribuie la creșterea capitalului național, adică a fondurilor ce alimentează salariile, și cum de
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și mai rău prin libertățile pe care ni le iau decât prin resursele de care ne privează. Este oare nevoie să arăt că ordinea va fi rezultatul infailibil al unui astfel de regim? De unde ar putea veni dezordinea? Nu din mizerie; ea ar fi probabil necunoscută în țară, cel puțin într-o stare cronică; și, apoi, ea ține de suferințe accidentale și trecătoare, nimeni nu ar sugera să se ceară socoteală statului, guvernului, legii. Astăzi, când s-a admis în principiu
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
s-a admis în principiu că statul este instituit pentru a distribui bogăția la toată lumea, este firesc să îi cerem să țină cont de acest angajament. Pentru a se ține de acest angajament, statul înmulțește taxele și creează mai multă mizerie decât vindecă. Noi exigențe din partea publicului, noi taxe din partea statului și nu putem merge decât din revoluție în revoluție. Dar dacă ar fi bine înțeles că statul nu trebuie să ia muncitorilor decât ceea ce este indispensabil pentru a-i proteja
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
sa va împlini minunăția; și spolierea legală va încerca mult și bine să împrumute numele de fraternitate, figura sa, formulele și însemnele sale; ea va fi întotdeauna doar un principiu al discordiei, al confuziei, al pretențiilor injuste, al spaimei, al mizeriei, al inerției și al urii. Ni se face o gravă obiecție. Ni se spune: este desigur adevărat că libertatea, egalitatea în fața legii înseamnă justiție. Dar justiția exactă rămâne neutră între bogat și sărac, între cel puternic și cel slab, între
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Sub influența ignoranței și a cutumei, ziua de muncă a oamenilor noștri de la țară va rămâne mult timp la un franc, în timp ce prețul de vânzare al tuturor obiectelor de consum din jurul lor va fi ridicat. Aceștia vor cădea într-o mizerie îngrozitoare fără a putea să îi discearnă cauza. În sfârșit, domnule, pentru că doriți să închei, vă rog, la sfârșit, să vă concentrați atenția asupra acestui punct esențial. Odată ce falsa monedă, orice formă ar lua ea, va fi pusă în circulație
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și chiar să speculeze asupra acestora. Dar micii vânzători, oamenii de la țară, lucrătorii înfruntă întreg șocul. Bogatul nu este mai bogat, săracul devine mai sărac. Expedientele de acest fel au deci ca efect să crească distanța care separă opulența de mizerie, să paralizeze tendințele sociale care apropie fără încetare oamenii de același nivel și clasele care suferă au nevoie apoi de secole pentru a recâștiga terenul pe care l-au pierdut în marșul către egalitatea condițiilor. Adio, domnule; vă părăsesc pentru
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]