6,604 matches
-
invadarea Grenadei și bombardarea Libiei tocmai acel tip de acțiuni proslăvite în filme ca Rambo, Top Gun, Iron Eagle și alte povestiri cu tentă militaristă ale epocii Reagan. Filmele holywoodiene au fost, așadar, cele care au produs iconografia ce a mobilizat adeziunea oamenilor pentru programele conservatoare și militariste. Imaginile elicopterelor aterizînd în Grenada sau Panama aveau aceeași încărcătură pozitivă și stimulatoare ca și scenele de acțiune militară din filmele militariste de la Hollywood. În consecință, filmele de la Hollywood, din anii '80, au
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
contextul său socio-politic, voi încerca în continuare să ofer cîteva lecturi ale unor serii de fantezii reaganiene care au legitimat politica de agresiune militară a Administrațiilor Reagan și Bush și care oferă un set de reprezentări culturale care au fost mobilizate cu scopul de a asigura sprijinul pentru războiul dus de Bush în Irak, un eveniment la care mă voi referi și în capitolul 5. Top Gun (1986) face parte dintr-o serie de filme din anii '80 care au codificat
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
întîmpinarea numeroasei clientele masculine din rîndul armatei. O dată intrat în bar, spectatorul vede prin intermediul camerei reprezentări ale frumuseții carnale feminine și zîmbete strălucitoare, proiectînd imaginile unui paradis erotic pentru războinicii moderni ai școlii Top Gun. Cultura media produce imagini care mobilizează dorințele publicului spre un anumit mod de gîndire, de comportament și spre anumite roluri și modele care servesc menținerii și reproducerii status-quo-ului. Prezentarea piloților însoțiți de femei frumoase contribuie la investirea imaginii militarilor cu energie erotică, adresîndu-se astfel și publicului
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
filmului focaliza dorința și fantezia publicului asupra unui personaj remasculinizat apărut ca reacție împotriva feminismului (vezi Faludi, 1991 și Jeffords, 1994). Totuși, filme precum Victime ale războiului (Casualties of War) și Cîțiva oameni buni (A Few Good Men) și-au mobilizat publicul împotriva genului de eroism militar celebrat de filmele conservatoare și au atribuit o valoare pozitivă indivizilor care au dat dovadă de conștiință înfruntînd presiunea venită din partea autorității conservatoare de a face "ce se cuvine să faci". Acești indivizi cu
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
poziție împotriva războiului. O critică diagnostică interpretează filmele din punct de vedere politic, pentru a analiza luptele și pozițiile antagoniste și punctele forte ori punctele slabe ale acestora. Ea încearcă să discearnă între felul în care cultura media reușește să mobilizeze dorințe, sentimente, credințe și viziuni în cadrul unor diferite poziții individuale și felul în care toate acestea reușesc să susțină o anumită poziție politică. O critică diagnostică ne indică, astfel, modul în care textele culturii media ajută la producerea identităților politice
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
unei identități culturale independente într-o parte importantă a luptei împotriva oprimării. Însă politicile culturale îndepărtează atenția de la problematica politică și economică presantă și pot foarte bine produce o conștiință separatistă care subminează o politică de alianțe care ar putea mobiliza grupuri distincte împotriva forțelor, a practicilor și a instituțiilor de oprimare. Iată de ce aș dori să justific prezentarea mea făcută lui Lee ca brechtian; pentru că nu consider că Malcolm X joacă rolul pe care Marx l-a jucat în opera
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
publiciști inteligenți, ei sînt în mare parte holograme create de mișcări. Dacă înțelegem politica drept o poveste a Marilor lideri, acest lucru nu face decît să ne producă nostalgie și să ne inducă o atmosferă de sărbătoare, nu să ne mobilizeze și să ne îndemne la acțiune." (Reed, 1993: 19) Deși există o neconcordanță în opera lui Lee între afirmarea politicii moderne a lui Malcolm X și evocarea unui pesimism politic postmodernist, mi se pare că problema centrală în ceea ce privește politica lui
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
aceeași măsură, un eveniment politico-cultural, cît și unul de ordin militar 1. Privind retrospectiv, guvernul Bush și Pentagonul au desfășurat una dintre cele mai reușite campanii din istoria politicii moderne, în care mijloacele de presă au fost folosite pentru a mobiliza populația și a obține un real sprijin pentru război. Principalele mijloace de informare în masă, din SUA și de oriunde, au ajuns să fie un mijloc guvernamental docil de manipulare a publicului. Prin aceasta, și democrația a fost pusă în
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
materialului despre Războiul din Irak și modul în care acesta a fost receptat de către public. Acest al doilea proces va implica și cîteva ipoteze legate de întrebările: de ce Războiul din Golf s-a bucurat de atîta popularitate și cum au mobilizat administrația Bush și Pentagonul publicul pentru susținerea războiului. Exemplul meu arată cum văd eu studiul cultural drept un proiect politic, preocupat de problemele-cheie ale zilei. Dezinformarea și producția de știri Războiul împotriva Irak-ului se poate interpreta ca un material
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
o foarte reușită campanie de dezinformare, controlînd și manipulînd sursele care legitimau desfășurarea forțelor armate în Arabia Saudită, la data de 8 august 1990. În timpul primelor zile ale perioadei de criză, guvernul american a susținut în mod constant că Irak-ul mobiliza trupe la frontiera cu Arabia Saudită, amenințînd să invadeze regatul petrolului. Aceasta a fost o pură dezinformare și cercetări ulterioare au arătat că Irak-ul nu avea nici o intenție de a invada Arabia Saudită și nici nu deținea un număr mare de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
informare în masă, deseori reproducînd istorisirile de la "Hill & Knowlton" fără cea mai vagă atitudine critică. Mai mult, au apărut rapoarte după rapoarte despre armele chimice ale irakienilor, despre potențiala capacitate nucleară deținută de aceștia, precum și despre priceperea lor de a mobiliza atacuri teroriste asupra Statelor Unite și asupra aliaților istorisiri lansate și de oficialitățile administrației Bush pentru a-i denigra pe irakieni. Televiziunea difuza întîmplări despre stații radio care transmiteau muzică rock clasică cu versuri noi insultătoare la adresa lui Saddam. Au apărut tricouri
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
majoritatea țărilor din Asociația Națiunilor Unite prezente și la Congresul Statelor Unite să sprijine declarația prin care era acordată totală legitimitate acțiunii de folosire a forței armate pentru alungarea Irakului din Kuweit. Și de îndată ce a început războiul, administrația Bush a putut mobiliza repede factorii de sprijin pentru asigurarea pozițiilor sale. Cum a fost posibil acest lucru și cum pot cercetările culturale să contribuie la explicarea sprijinului acordat de majoritatea populației unei asemenea aventuri militare groaznice și primejdioase? Războiul mediatic de propagandă Cînd
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
iar în următoarele săptămîni au oferit multe emoții, răsturnări de situații, surprize și diverse comploturi puse la cale. Amenințările cu arme chimice, terorismul și sîngeroasele ofensive terestre ale irakienilor se pare că au îngrozit pe mulți telespectatori, reușind astfel să mobilizeze un real sprijin împotriva irakienilor (vezi pentru documentație discuția de mai jos). Războiul terestru, în special, a cauzat o creștere a acțiunilor dramatice, ducînd la o hotărîre rapidă și la un sfîrșit fericit al războiului (cel puțin pentru acei care
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
personificat și ilustrat viața soldaților americani și a familiilor lor, astfel creînd puternice legături între americanii rămași acasă și trupele de soldați din deșert și contribuind la o întărire a sprijinului manevrelor politico-militare ale Statelor Unite. În felul acesta, a fost mobilizat un mare număr de telespectatori care aveau să susțină fiecare mișcare a Administrației Bush și a Pentagonului, iar pe măsură ce războiul înainta destul de rapid, țara era copleșită de sentimentul victoriei, de parcă era pe cale să cîștige Cupa Super-Bowl a războaielor și astfel
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Mai mult, după atacurile irakiene asupra Israelului și a Arabiei Saudite, au apărut reportaje în care sute de oameni cumpărau măști de gaze, pentru cazul unui eventual atac chimic. Cu siguranță, o asemenea isterie a făcut ca oamenii să se mobilizeze împotriva irakienilor și să dorească ca armata irakiană să fie înfrîntă și pedepsită. Analizînd discursul despre război din perspectiva modului în care a fost prezentată imaginea războiului de media, cît și din perspectiva efectelor pe care o astfel de imagine
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
publică încă din 1969 a devenit din ce în ce mai anti-intervenționistă și că toate sondajele de opinie făcute de Rand Corporation indicau faptul că intervenția militară a SUA nu va primi sprijinul public adecvat. Totuși, în timpul Războiului din Golf, opinia publică a fost mobilizată să sprijine acțiunile intervenționiste ale lui Bush, cel puțin în parte, datorită susținerii războiului de către mass-media. Pentru început, consensul pro-război a fost mobilizat printr-o varietate de moduri prin care publicul s-a identificat cu trupele. Televiziunea prezenta imagini în
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
a SUA nu va primi sprijinul public adecvat. Totuși, în timpul Războiului din Golf, opinia publică a fost mobilizată să sprijine acțiunile intervenționiste ale lui Bush, cel puțin în parte, datorită susținerii războiului de către mass-media. Pentru început, consensul pro-război a fost mobilizat printr-o varietate de moduri prin care publicul s-a identificat cu trupele. Televiziunea prezenta imagini în direct ale trupelor prin "trimiși speciali în deșert", imagini înduioșătoare ale tinerilor americani și ale americancelor postați în "calea răului" și servindu-și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
rachetelor Patriot asupra celor Scud, bombardarea Irakului și echipamentul militar de teren au ajutat la mobilizarea sentimentelor pozitive în legătură cu acțiunea militară a SUA. Limbajul militar a dus la privirea războiului ca fiind ceva normal, campaniile propagandiste și de dezinformare au mobilizat discursul pro-război, iar imaginile negative și reportajele împotriva irakienilor au contribuit la mobilizarea urii împotriva Irakului și a lui Saddam Hussein. Sondajele de opinie efectuate în primele săptămîni de război au indicat creșterea susținerii acțiunii militare, arătînd o predilecție răspîndită
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
să o promoveze unele grupuri mai noi și în multe cazuri birocrația și chiar armata. Prin urmare partidele sunt frecvent împărțite între acelea care reprezintă în primul rând grupările tradiționale și acelea care pretind cel puțin să sprijine și să mobilizeze cererile grupurilor mai noi (deși multe partide din aceste țări se caracterizează prin ambele elemente). Această situație tensionată s-a rezolvat adesea de la sine, în special în anii '70 și '80, prin fuziunea mai mult sau mai puțin voluntară a
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de circumstanțe favorabile, în special datorită mișcărilor de independență, pentru a-și promova ideologia). Trebuie așadar examinată diversitatea configurațiilor pentru a evalua dacă, în spatele fațadei puterii, partidele au o organizare solidă și sunt într-adevăr capabile să reprezinte sau să mobilizeze populația al cărei sprijin pretind să îl aibă. Structura partidelor politice "Ponderea" partidelor depinde în mod semnificativ de organizare și structură. Un partid slab organizat nu este în nici într-un caz în stare să reușească reprezentarea sau mobilizarea, prin
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
unui partid scopurile democratice se pot lovi de existența unei structuri democratice, care va duce la creșterea numărului de cereri din partea membrilor obișnuiți, și prin urmare la un caracter mai reprezentativ. Astfel, un partid cu scopuri programatice care dorește să mobilizeze populația se poate confrunta cu dificultăți interne. Pentru a putea rezolva contradicția, partidele de stânga și în special partidele de stânga autoritare (populiste și comuniste), dar într-o anumită măsură chiar și cele social-democrate au dezvoltat o teorie a reprezentării
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Acolo unde conflictul între scopuri este mai bine determinat, partidele se bazează în general, cel puțin într-o anumită măsură, pe grupurile comunitare, încercând în același timp să creeze și asociații dependente, mai ales dacă doresc să convertească și să mobilizeze populația. Putem descrie acum relația dintre grupuri și partide în cele cinci tipuri de sisteme identificate pe parcursul capitolului 8. Partidele tradiționale conservatoare sunt dependente de grupurile comunitare largi, în principal de clientelă sau etnice (deși poate în unele cazuri și
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
el sunt și ele relativ mai puțin dependente de acesta. În general, cu cât scopurile partidelor sunt mai "progresiste", cu atât dependența de asociații este mai mare, la niveluri de legitimitate echivalente, deoarece nevoia de a converti și de a mobiliza se simte mai puternic. Tipare de conducere Liderii partidelor sunt sau pot fi în viitor lideri naționali; în mod excepțional, unii au fost și în trecut lideri naționali. Astfel, nu este deloc surprinzător faptul că există relații și adesea o
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
a întâmplat după 1960 în cazul Congresului Poporului din nordul Nigeriei în primii ani de independență. Dimpotrivă, așa numitul sistem cu un singur partid "modern" se bazează pe modelul de organizare rezumat de structura partidelor comuniste. Scopul este de a mobiliza populația spre noi scopuri prin crearea unei elite hotărâte a cărei funcție principală este de a converti, nu de a reprezenta. Acest lucru se realizează prin construirea unui partid extins pe tot cuprinsul țării și prin învestirea unei "elite" cu
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
marxiste (ca în Congo sau Benin), populiste sau autoritare inegalitare, ele erau rareori altceva decât mașinării desemnate să își ajute liderii. Nu aveau organizarea extinsă sau "cadrele" dedicate ale partidelor comuniste. Ele au fost prin urmare mai puțin capabile să mobilizeze populația decât partidele populiste din primii ani de după independență, decât PRI sau decât partidele comuniste, deși multe dintre acestea au căzut și ele, în ciuda îndelungatei lor experiențe. Dinamica sistemelor cu un singur partid Timp de mai multe decenii, forma sistemului
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]