4,723 matches
-
Ar trebui să murmur fericit simțind lumina apăsîndu-mi pleoapele: cît de frumoase sînt toate În jurul meu! Dar În loc să mă mîngîie, lumina mă strînge de gît ca o gheară albă, aducîndu-mi aminte că Îmbătrîitesc și voi muri. În schimb, zeița mea mută nu mă Întreabă nimic și nu-mi amintește nimic. Ea doar mă duce de mînă În poiana aceea străvezie din mijlocul pădurii. Totuși, știu că nu e cu putință să ieși din timp. Dar a nu-l simți? Totul e
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de o daltă de artist, expresia feței o trăda că era tristă, iar ochii îi deveneau din ce în ce mai largi, semănând mai mult cu o amenințare. Privea cu interes maxim lucrurile care se perindau înaintea ochilor. Deodată simți în ea o întrebare mută; parcă cineva o întreba: ,, Ei bine, ai de gând să stai mult timp acolo, să te zgâiești afară?”. În clipa următoare, dădu zăvorul la o parte și lăsă geamul de pe culoarul trenului să cadă cu viteză. Gândul că în curând
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
privind trecătorii care intrau și ieșeau din incinta gării. Necunoscând limba 135 acelui stat încerca cum știa ea mai bine să afle câteva informații necesare, dar spre surprinderea ei, nimeni nu o lua în seamă. Cu privirea aproape înlăcrimată, rămase mută de răceala trecătorilor și îi venea să țipe în disperarea în care se afla. Era singură fără să aibă vreun sprijin, vreun braț puternic, vreo cunoștință care să o ajute. Uneori îți trebuie să trăiești mulți ani pentru a înțelege
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
captivi ca și telespectatorii) o parabolă zen și, în același timp, o comedie de moravuri, eventual la fel de pilduitoare, nu face decât să demonstreze că, într-adevăr, less is more. ̨ n toate cazurile, ingenuitatea ingenioasă a filmului lui Porumboiu comedie mută în care personajele vorbesc cu inserturi sonore locvace și ventriloce, ca un karaoke după nimic deconstruiește Revoluția (și, implicit, Televiziunea) cu ceva din verva calmă a Videogramelor... lui Ujică & Farocki, postulând astfel poate încă un interval, unul în care întrebarea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Există un moment emoționant când Aristița, o fostă divă a teatrului (jucată empatic de Ioana Bulcă), ia în stăpânire cadrul și-și recită lunga tiradă în ploaie ; scena are acea grandilocvență și elocvență comic înduioșătoare pe care le asociem melodramelor mute. Dacă Restul e tăcere ar fi reușit să păstreze acest ton (comic cu grație, patetic cu eleganță) pe tot parcursul filmului, am fi avut poate o capodoperă ; așa, nu este decât un film bine ”servit” tehnic, ce arată bine, dar
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
care-o lasă cu mult păr sus și deloc jos adică invers decât în anii 40), dar este chinuită cu replici pe care nimeni nu le-ar rosti decât cu pistolul contractului la tâmplă. (Ca să compenseze, în anii 70 e mută și încape într-o cutie.) Numai cu două-trei gloanțe însă nu poți ciurui spectatorul timp de aproape două ore, în care personajele mai mult vorbesc, acțiunea mai mult stă, iar când se mișcă, e și mai rău ; e semnificativ că
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Fred MacMurray (plus Hedda Hopper, într-un rol mai mititel. Dar cine mai știe de Hedda Hopper, convertită ulterior într-una dintre cele mai ascuțite limbi de la Hollywood ?). Film alb/negru, firește. Dacă era și mut deși, dacă era și mut, și cu Hepburn, ar fi fost mare păcat , era deja preistorie... Și am dintr-odată o imagine de tip Istoria Lumii, văzând acest final de film ; poate că, într adevăr, ar trebui să frecventăm filmele vechi ca și cum am privi desfășurându
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
propus acest lucru) această istorie Am putea reîmpărți preistoria, istoria antică, Evul Mediu ș.a.m.d. în funcție de vârstele Cinematografului (care, în ceva mai mult de 100 de ani, va fi recuperat întregul parcurs al omenirii). Așadar, preistoria ar corespunde epocii mute ; antichitatea filmului de până la Neorealism ; Evul Mediu modernității (sună comic, nu ?) ; modernitatea anilor 70-80, iar istoria contemporană cinemaului din anii 90 încoace. Cei care ar dori să aibă acces la toate aceste epoci n-ar trebui decât să introducă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pers. I, sg: țiu, reviu; - redarea prin diftongul ia a sunetului e sau a diftongului ea: îngenunchiarea, auziam, vorbiam, mărturisia ș. a. - grafia veche, antebelică, pentru cuvinte ca: livresci, noui etc. - forme vechi de plural: lacrămi, patemi ș. a. - scrierea cu u (mut) la finalul unor cuvinte: dibaciu; - omiterea grafică a diftongului ie: eftin, femee, trăesc, băețandri, șueră, vuet, bae, greere, creerul etc. - cazurile de hipercorectitudine lingvistică: duminecă, împiedecă ș. a. - formele incorecte, dar caracteristice vremii: jicnim, gungurit, evazie, afecție, să aibi, scoborai, creindu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de inconștiență, abrutizată de durere; pe urmă Maria, Mișu Michail, Pauline, până la șapte și jumătate. Am ieșit cu Maria să cumpăr hârtia asta de scrisori, prea albastră, și m-am întors. Casa, prea tăcută, m-a întâmpinat ca un reproș mut. Greoi și umflat, Mișu Michail, instalat la birou, scria o scrisoare ca să-mi explice ce trebuie să fac ca să redobândesc Crușețul . Poftă nebună să-l rog s-o ia din loc cât mai repede. Mă afundam și mă reafundam într
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
făcut gafa pe care deja am menționat-o, cotcodăcind ca o găină - își scoate pașaport ca să vină să se îngrijească, are ceva la șira spinării, săraca -, cealaltă îmi vorbea de „Mircică“ spunând că i-a scris două cărți poștale cu „Muți scump, Muți iubit, kilogramul de porto cale costă 100 de franci“. Nu erau indiferente, erau normale, dar eu, îmi dau seama, sunt - din cauza vârstei poate - anormală, stupidă... Însă dacă sunt pregătită să ajung la un moment când co respondența dintre
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai amintești ocolul pe care-l făceam ca să putem ieși pe poarta cea mare? Mă opresc aici. Și astăzi? Singură în casă. Toată lumea e ple cată. Nici un zgomot. În jurul meu, doar prezența amicală a cărților. Raf turile cotropite de soarele mut; prezența lui dulce îmi creează un cadru aurit. Iar eu? Biet motan încălțat, cu ciuboțele albe fără nici o putere magică. Dimpotrivă. Pun în pământ un picior de plumb care mă țintuiește locului. Celălalt, stângul, singurul care arată uman, cu ciorap
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
abia auzită. — Cum poți să nu știi unde te măriți? Citește din nou faxul și văd cum îi pică încet-încet fisa. — Iisuse. Ridică privirea spre mine. Mama ta îți organizează nunta în Anglia, așa-i? Îl fixez cu o disperare mută. E chiar mai rău decât atunci când a aflat Suze. Ea mă știe dintotdeauna. Știe cât sunt de tâmpită câteodată și mă iartă întotdeauna. Dar Michael... Înghit în sec. El m-a tratat mereu cu respect. Mi-a spus odată că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
carte în vârful unei piramide aflate în echilibru precar. Trebuie să o pun exact la fix, nici un milimetru mai încolo. — Ce-i zice să facem nunta în... Oxshott? — Oxshott. Perfect. Luke închide ochii și se lasă pe banchetă, epuizat. Sunt mută de uimire. Totul s-a aranjat cum nu se poate mai bine. Miracolul e complet. În timp ce mașina străbate Fifth Avenue, mă uit pe geam și observ, pentru prima oară după foarte mult timp, lumea de afară. Pentru prima oară, observ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ființa lui. Nu poate să o reteze pur și simplu din viața lui și să meargă mai departe. Are nevoie măcar de șansa minimă a unei reconcilieri. Oricât de dureroasă ar fi aceasta. Închid ochii și-mi lansez o rugăciune mută către toți zeii din ceruri. Ajutați-mă să iasă bine. Vă rog. Și, poate, după asta vom putea trage linie cu toții și ne vom putea vedea de viețile noastre. — Rockefeller Center, spune taximetristul, oprind, iar eu îi zâmbesc lui Luke
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
zeamă clocotită care sar de pe aripile cocoșului și cad pe fețele evreilor nu le mai produc acestora pistrui (probabil că pedeapsa a părut prea blândă), ci provoacă orbirea lor - sancțiune tipică aplicată evreilor necredincioși (vezi capitolul „Evreul orb, surd și mut”). Legenda etiologică a cunoscut numeroase variante, versificate sau nu. În unele dintre ele, peștele ia locul cocoșului <endnote id="(491, p. 154)"/>. În altele, Îl dublează : „păstrăvul a dat din coadă și i-a stropit [pe jidani] ; și cocoșul a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
bancherul Leopold Goldstein al lui Liviu Rebreanu. O părere vehiculată nu doar de scriitorași de duzină, precum un oarecare A. Kălimănescu, În 1865 („educația și natura evreului Îl fac așa Încât inima lui nu bate decât la sunetul aurului, restul este mut pentru el” ; <endnote id="cf. 417, p. 12"/>), dar și de somități culturale de talia lui B.P. Hasdeu : „Oricum să fie, el [= ovreiul] este cămătar mai Întâi și mai presus de toate”. Orice ar face, el este „judan usurier”. Hasdeu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și lenea. Polonii ne-au binecuvântat cu divorțul și [cu] acest furnicar de evrei, din stratul de jos, pe cari i-ați văzut mișunând În ulițele noastre : iacă năravurile noastre” <endnote id="(109, p. 47)"/>. 5. Evreul orb, surd și mut „Cine are urechi de auzit, să audă” - cu aceste cuvinte Își Încheie Isus unele dintre pilde (vezi, de exemplu, Marcu 4, 9 și 23). Sigur că, din perspectivă creștină, unul dintre cei care „nu are urechi de auzit” Învățăturile lui
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
voi. Atunce să vor deșchide ochii orbilor, și urechile surzilor vor auzi, și deșchisă va grăi limba muților” <endnote id=" (96, p. 185)"/>. De asemenea, nu este Întâmplător faptul că taumaturgul Isus tămăduiește mai ales orbi (mai rar, surzi și muți) (Matei 9, 30 și 20, 34 ; Marcu 7, 35 și 8, 23 ; Luca 18, 43 ; Ioan 9, 7 etc.), care - În urma acestei experiențe - devin primii evrei creștini. Semnificația metaforei este evidentă. Trecerea de la necredință la credință sau convertirea de la „o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sănătate deplină <endnote id="(22, p. 339)"/>. De asemenea, În unele zone rurale din România, când se credea că un om este obiectul unei vrăji, al unui „fapt”, care Îl lasă „de ochi chior”, „de urechi surd” și „de gură mut”, cea invocată magic era invariabil Maica Domnului. Doar cu ajutorul ei avea eficiență „descântecul de desfacere” incantat de vrăjitoare, care putea să-l „des-chiorască de ochi”, să-l „dezasurzească de urechi” și să-l „dez-amuțească de gură” pe bolnav <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ca „Aceste vinuri să fie În sticle sau butoeșe mici, bine Îngrijite”. La urmă, Îndemnuri patriotice: „Am comptat În tot deauna pre patriotismul concetățenilor noștri și suntem Încredințați că nu veți Întâmpina dificultăți”. Pentru ministrul de Război Scenă din filmul mut „Independența României” (1912) regizat de Grigore Brezeanu semnase un anume Fălcoianu. Au dat proprietarii de vii din Huși vin pentru brava noastră armată ce-și vărsa sângele pe câmpiile și dealurile Bulgariei? Veți afla imediat. Pe 9 august 1877, Prefectura
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Necula a avut mult de furcă atunci când a citit câteva texte ce urmau a fi publicate În numărul 1802/13 decembrie 1973 al cotidianului „Vremea nouă”, ce vizaseră noua cumetrie româno-americană. c.v. Am realizat, da’ n-am făcut! Împuternicitul rămăsese mut de uimire, cel mai probabil, la citirea cu atenție a unui material jurnalistic intitulat de către autor „Planurile de măsuri trebuie Însoțite de acțiuni concrete pentru realizarea exemplară a sarcinilor”. Uimirea evocată aici rezultase În urma unei supărătoare distonanțe. Iată chestiunea: „În
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ruși. Rușii vorbesc rusa. E un film realist.) Femeia țipă extrem de fals. (Nu e un film realist.) Rușii intenționează s-o batjocorească, dar șoimaru o salvează la timp. Violul împiedicat în ultimul moment e una dintre situațiile fundamentale ale filmului mut, dar acolo poți să împărtășești bucuria cineastului de a descoperi și testa resursele cinemaului, pe cînd aici nu poți decît să încerci să împărtășești bucuria golanilor care s-or fi aflat în sală (la 13.050.000 de spectatori, trebuie
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
trag șuturi în fund (cu un efect sonor haios) ; încasează tarte în cap (cu un efect sonor haios). Tarte în cap ! Asta spune totul : tarta în cap e ideea unui neofit despre pîinea cea de toate zilele a maeștrilor comediei mute. (în realitate, Buster Keaton, de exemplu, n-a aruncat și n-a încasat o singură tartă în toată perioada lui de glorie.) Cît despre caricaturile de gangsteri americani, singurul argument care poate fi adus în favoarea lor este că nici portretele
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cu atîta grație și o celebrezi atît de personal, întorcîndu-te la începuturile cinematografiei romînești. Chiar, cîte forme de spectacol cuprinde Restul e tăcere ? Există trei bucăți din Hamlet una recitată cabotin la o înmormîntare, alta prezentată ca o versiune cinematografică mută și filmată de fapt tot de tine, alta montată pe bune la sfîrșit. Există un fragment de comedie burlescă primitivă, care rimează cu elementele de burlesc primitiv din filmul tău, care la rîndul lor pregătesc burlescul înalt al reconstituirii bătăliei
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]