5,372 matches
-
Vasile Conta. Acuzele de cosmopolitism vor fi dublate, în cazurile lui Maiorescu și Carp, de eternul stigmat al filosemitismului. Ceea ce oponenții nu le pot ierta este această plasare a criticismului sub semnul ideii de umanitate și toleranță. În locul unei religii naționaliste ce preferă să organizeze ura și să mobilizeze resentimente, junimismul așază o raportare echilibrată, care se situează, încă o dată, pe acea cale de mijloc la care aspiră moderația europeană. Contra școalei Bărnuțiu, textul din 1868, este un text în egală
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
societăți. „Barbaria“ nu este o abstracțiune, ci este numele acestei încercări deliberate de a refonda cetatea pe cărămizile urii. Încă o dată, este de re marcat profetismul conservator à rebours. În paginile lui Maiorescu de la 1868 se poate citi viitorul patimilor naționaliste împotriva cărora se ridică E. Lovinescu decenii mai târziu. În orice masă de popor, și cu atât mai mult în masa unui popor încă incult, există pe lângă însușirile cele bune și un instinct primitiv, teluric, brutal, pe care toți oamenii
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
I. Bogdan, Gh. Georgescu-Buzău, V. Cheresteșiu, N. Camariano, N. Simache, P.P. Panaitescu, alături de M. Roller, P. Constantinescu-Iași, N. Popescu-Doreanu, Barbu Câmpina, Barbu Lăzăreanu, Gh. Micle, Stanciu Stoian, D. Corbea, A. Râmniceanu, ș.a. O puternică influență dinspre stânga suferă și istoricii „naționaliști” transilvăneni Ioan Lupaș, David Prodan, Silviu Dragomir, Ioan Moga, Ștefan Pascu (care, de altfel, se încadrează politic în PSD, apoi în PCR). în volumul său Răscoalele țărănești din Transilvania. I. Epoca voievodatului (1947), Ștefan Pascu îmbina specializarea cu exagerarea, după cum
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
1957, pentru conducerea PMR, interesele lagărului prevalau, cel puțin la nivel declarativ, în fața intereselor naționale, iar caracteristicile generale ale socialismului erau considerate mai importante decât „specificul național”. Sintagma „comunism național” a fost pusă la zid, fiind catalogată ca o lozincă naționalistă burgheză, revizionistă, în contrast cu „slujirea intereselor internaționale” - “îndatorirea de căpetenie” a oamenilor muncii: „Cât privește așa-zisul comunism național - va arăta Dej -, această noțiune a fost pusă în circulație de propaganda burgheză și definește o poziție corespunzătoare intereselor de clasă ale
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
X-lea, când un legendar țăran, pe nume Piast, va fonda statul polon. Expansiunea spre vest, respectiv spre spațiul german, a fost legitimată prin acest mijloc, în timp ce expansiunea spre est a fost susținută de amintirea Poloniei jagellone. Afirmarea acestor teze naționaliste a fost indusă de imixtiuni din afară, astfel că pretențiile sovietice au împins spre jagellonism, în timp ce cele germane spre piastism. Cazul Cehoslovaciei. Modelul politic pentru statul cehoslovac a fost statul medieval Boemia. Ca și în alte state central-europene, și în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
imixtiuni din afară, astfel că pretențiile sovietice au împins spre jagellonism, în timp ce cele germane spre piastism. Cazul Cehoslovaciei. Modelul politic pentru statul cehoslovac a fost statul medieval Boemia. Ca și în alte state central-europene, și în Cehoslovacia au existat curente naționaliste care doreau refacerea vechii unități a statului boemian, bineînțeles pe seama statelor vecine. însă aici naționalismul a cunoscut și alte aspecte, respectiv identitatea perfectă dintre cehi și slovaci. Astfel, a fost inventată o nouă limbă, cehoslovaca, fără a se ține seamă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
internă nu au reușit să ducă o politică proprie. Antagonismele dintre cele două popoare slave s-au manifestat prin pretențiile asupra Bosniei și Herțegovinei. Criteriul lingvistic nu a fost relevant, întrucât limba sârbă și cea croată nu diferă mult. Teza naționalistă adoptată, pentru a întreține disputa, a fost cea a dreptului istoric, astfel, croații ajungând să solicite nu numai teritorii în Bosnia și Herțegovina, ci și teritorii în Slovenia și Austria. Kolarz oferă o explicație acestei controverse, studiind recensămintele religioase, din
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
obțină mai ușor demnități în Imperiul Otoman, ceea ce a favorizat extinderea zonei locuite spre nord și est, în dauna sârbilor, care au fost determinați să se refugieze. Astfel s-au creat, în perioada interbelică, noi focare de conflict, cu bază naționalistă. Cazul Greciei. în opinia lui Kolarz, naționaliștii greci au fost cei mai aroganți, extinzând pretențiile lor teritoriale, în Europa, asupra unor state întregi, cum ar fi România, Bulgaria sau Albania. Prezența bazei culturale grecești, destul de subțiri în opinia autorului, a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ceea ce a favorizat extinderea zonei locuite spre nord și est, în dauna sârbilor, care au fost determinați să se refugieze. Astfel s-au creat, în perioada interbelică, noi focare de conflict, cu bază naționalistă. Cazul Greciei. în opinia lui Kolarz, naționaliștii greci au fost cei mai aroganți, extinzând pretențiile lor teritoriale, în Europa, asupra unor state întregi, cum ar fi România, Bulgaria sau Albania. Prezența bazei culturale grecești, destul de subțiri în opinia autorului, a creat bază de doctrină pentru naționalismul lor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Europa Occidentală. în opinia sa, fondarea unor State Unite ale Europei, care să țină cont de particularitățile locale, prin constituirea unor regiuni speciale multilingve, ar detensiona situația. Mai propune adoptarea unei limbi comune, după părerea sa engleza, care să spargă barierele naționaliste între germani și cehi, polonezi și ruși sau români și unguri. în final, vorbește despre naționalism în Europa Centrală și de Est și ca o problemă de cultură, atâta timp cât alte „națiuni mici”, cum sunt cele scandinave, nu-și revendică reciproc
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ai PSD (PDSR) și-au afirmat deschis simpatia pentru dictatorul român, printre care Adrian Păunescu și Sergiu Nicolaescu (și exemplele ar putea continua), primul - trâmbițat poet de curte, iar al doilea - un inginer obscur, devenit celebru prin filmele cu tentă naționalistă, fabricate în slujba regimului Ceaușescu. Deci actuala condamnare a mareșalului și a crimelor comise în timpul dictaturii sale nu are un scop sincer, ci este utilizată ca propagandă politică pentru a câștiga încrederea puterilor occidentale, precum și pentru a acoperi recrudescența antisemitismului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în timpul războiului sau modul în care au fost uciși. Capitolul al doilea, semnat de Dalia Ofer, se ocupă de emigrația și imigrația evreilor și de efectul asupra situației lor în România. După o trecere în revistă a partidelor și mișcărilor naționaliste și/sau extremiste din perioada interbelică, studiul se apleacă asupra emigrației evreiești, subliniind că „posibilitățile de emigrare legală se reduceau în vreme ce presiunea exercitată asupra evreilor creștea” (p. 54). Politica statului român privind emigrația s-a schimbat în funcție de conjunctura internațională, astfel încât
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
drept «salvator al evreilor» face parte din campania politică a naționaliștilor împotriva Ungariei și a ungurilor” (p. 80), prin acuzele unilaterale aduce regimului hortyst. în încheiere, Braham revine cu o analiză foarte lucidă, subliniind că reabilitarea mareșalului reflectă concepția ideologilor naționaliști - „o Românie Mare omogenă din punct de vedere etnic, simultan național-creștină, antiliberală, antidemocratică și antimonarhică” (p. 84). A doua parte a volumului - „Campania împotriva evreilor” - se deschide cu studiul lui Radu Florian, fost profesor de filosofie și științe politice la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și titlul, își concentrează atenția asupra istoricilor naționaliști români, a scrierilor acestora. Mulți cercetători, racolați de secția de propagandă a PCR, au început (în anii ’70-’80) transmiterea unui mesaj identic, ticluit cu strășnicie și iscusit argumentat, ce însemna propaganda naționalistă utilizând numele lui Ion Antonescu. Tentativa de reabilitare, abil deghizată în interior, dar catastrofală în exterior, a fost susținută printre alții de I.C. Drăgan (fost membru al Mișcării Legionare, devenit susținător al regimului comunist), Mircea Mușat (devenit după ’90 vicepreședinte
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Sinod, în frunte cu patriarhul Justinian, consimțea să-l pensioneze în mod arbitrar, la comandă politică, pe încă tânărul prelat Nicolae Popovici, episcop al Oradei (vezi Arhiva Serviciului Român de Informații, fond D, dosar 2488, ff. 119-120), suspectat de atitudini „naționaliste” și „proamericane”. Potrivit memorialistei, pe Dumitru Stăniloae îl lega o prietenie trainică de episcopul Nicolae Popovici, „un caracter integru și de mare curaj, pe care mai târziu unii și alții l-au ponegrit pe nedrept” (p. 40). „De la început - susține
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și ai schimbării liderului de la București. Deci trebuiau analizați. S-ar fi impus un studiu al importanței pe care poziția de apărător al independenței față de Moscova, exprimată de Ceaușescu, l-a promovat în fruntea PCR în ce măsură a contat sprijinul „grupării naționaliste” a lui Maurer în preluarea puterii de către Ceaușescu? Peste aceste aspecte, esențiale pentru cursul politicii externe românești, profesorul Retegan trece cu mare ușurință. Capitolul II are două subcapitole: „Consfătuirea de la Budapesta” și „De la Sofia la Dresda”. în aprilie 1968, delegația
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
literatura Iugoslaviei socialiste. îndeosebi, acest studiu, care demonstrează cum istoria iugoslavă începea să se destrame încă din anii ’70 din cauza perspectivelor naționale contradictorii, este exemplar. Temele patriotice, suprasolicitate emoțional, și prin povestiri în stil De Amicis, au condus la frenezia naționalistă ai cărei martori, nedumeriți sau îndurerați, am fost. Față de primul grup, este un progres indiscutabil. Studiile propriu-zis comparative sunt puține și, desigur, autorii lor nu s-au format în contextul românesc care nu le e încă prielnic. Cititorii volumului vor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
natură, sensibilitatea pentru viața locală și evoluțiile regionale sau lipsesc, sau sunt radical marginalizate, considerate prea parohiale față de integritatea istoriei românilor în general. Termenul de integritate nu este întâmplător, ci indică o continuitate substanțială cu mentalitatea interbelică și cu ideologia naționalistă a acelui timp. Scandalul încercării de reabilitare a lui Antonescu, în care Gheorghe Buzatu este printre personajele principale, ține doar de partea cea mai vizibilă a unei afinități politice arareori declarate. Faptul că personajele populist naționaliste interbelice sunt citate extensiv
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
interbelică și cu ideologia naționalistă a acelui timp. Scandalul încercării de reabilitare a lui Antonescu, în care Gheorghe Buzatu este printre personajele principale, ține doar de partea cea mai vizibilă a unei afinități politice arareori declarate. Faptul că personajele populist naționaliste interbelice sunt citate extensiv și cel mai adesea favorabil în detrimentul celorlalte nu este tocmai întâmplător. Personajele „preferate” ale istoriei românilor rămân tocmai cele care se află în genealogia ideii de naționalism integrant, a ideologiei naționale și a proiectului totalitar de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
că în România „naționalismul avea să fie folosit după 1989 atât de partide democratice, cât și de cele nedemocratice, fie ele socialiste sau extremiste de dreapta. în istoria CDR ș...ț partidele vor încerca să-și câștige legitimitatea jucând cartea naționalistă în raport cu UDMR” (p. 107). Fără îndoială că atractivitatea de care s-a bucurat naționalismul în România postdecembristă nu poate fi explicată fără a ține seama de modelul național-comunist autohton. Autorii alocă un spațiu important discuției despre legitimitate, trecând în revistă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Cum funcționează democrația..., ed. cit., pp. 98 și urm. A se compara această abordare cu aceea a lui Dahrendorf expusă mai sus. 85 Varshney, „Ethnic Conflict”, art.cit., pp. 391-392, arată că `n cadrul organizațiilor civice se manifestă un element naționalist care ar putea juca un rol negativ `n acest domeniu: „Ceea ce contează [...] nu e dacă viața etnică sau capitalul social există, ci dacă legăturile sociale și civile trec de granițele grupurilor etnice. Cu alte cuvinte, `ncrederea bazată pe rețelele interetnice
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
PCR-Cancelarie”, dos. 160/1945, ff. 2-3. Cei din rezistență aveau o ipoteză `n legătură cu arestarea agenților germani: fuseseră denunțați fie de un chelner comunist care `i suspecta, fie de un ucrainean agent dublu, care se recomanda adept al mișcării naționaliste ucrainene, dar `n fapt era `n slujba sovieticilor (ibidem). Ibidem, fond „Ministerul de Interne-Diverse”, dos. 23/1944, f. 6. Ibidem, dos. 1/1945, f. 42. Ibidem, dos. 23/1944, f. 17. Ibidem, fond „Inspectoratul General al Jandarmeriei”, dos. 42/1945
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
importanță deosebită acestui serviciu, dovadă că l-a desprins din NKVD și l-a trecut `n subordinea sa directă. La sf`rșitul războiului, SMERȘ se ocupa cu v`narea celor suspectați de colaborare cu inamicul și cu lupta `mpotriva opoziției naționaliste (Christopher Andrew, Oleg Gordievski, KGB. Istoria secretă a operațiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov, traducere din limba engleză de Doina Mihalcea-Știucă, Editura All, București, 1994, pp. 242-243). „Protocolul interogatoriului arestatului Andreas Schmidt din 22 martie a.c.” [1945], adresat către
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
care l-a Însoțit. Atunci s-a anunțat În mod oficial și s-a scris În presă că de acum Încolo, contrar celor petrecute pe timpul regimului legionar, alungarea evreilor se va face „nu cu cadavre, ci cu Înfăptuiri de spirit naționalist constructiv”, și că mijloacele legale aflate la dispoziția noului stat totalitar și acționarea aparatului de guvernământ nu mai cer „intervenția brutală În scopul de a rezolva problema evreiască”. Antonescu XE "Antonescu, Ion" a subliniat de câteva ori În discursurile sale
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
cu entuziasm pe evreu drept o ființă ridicolă și demnă de dispreț, cum apărea În piesele scrise de cei mai buni autori români, cei care au participat la defilările Mișcării legionare și adunările ei populare, funcționari de stat și avocați naționaliști care i-au alungat pe colegii lor evrei din Barou Încă Înainte ca acest fapt să se fi petrecut În celelalte orașe ale României, preoții care au incitat prin predicile lor și de sărbători Împotriva evreilor, muncitorii antisemiți din marile
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]