KorAP: Find »[drukola/base=nemurire & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...163 164 165 ...188 >

4,685 matches

Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808

divină, în ciuda hieros gamos-ului cu anumite zeițe, nu ajungeau să îndeplinească transmutarea condiției umane, în cele din urmă, ei rămâneau muritori. Nu era uitat faptul că însuși fabulosul rege al Urukului, Ghilgameș, a eșuat în tentativa sa de a cuceri nemurirea. 23. Ghilgameș în căutarea nemuririi Epopeea lui Ghilgameș este, desigur, cea mai celebră și mai populară creație babiloniană. Eroul, Ghilgameș, regele Urukului, era deja celebru în epoca arhaică, și au fost regăsite și câteva episoade din versiunea sumeriană a vieții

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
anumite zeițe, nu ajungeau să îndeplinească transmutarea condiției umane, în cele din urmă, ei rămâneau muritori. Nu era uitat faptul că însuși fabulosul rege al Urukului, Ghilgameș, a eșuat în tentativa sa de a cuceri nemurirea. 23. Ghilgameș în căutarea nemuririi Epopeea lui Ghilgameș este, desigur, cea mai celebră și mai populară creație babiloniană. Eroul, Ghilgameș, regele Urukului, era deja celebru în epoca arhaică, și au fost regăsite și câteva episoade din versiunea sumeriană a vieții sale legendare. Dar, în ciuda acestor

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
episoade din versiunea sumeriană a vieții sale legendare. Dar, în ciuda acestor antecedente, Epopeea lui Ghilgameș este opera geniului semitic; a fost compusă în limba akkadiană, pornindu-se de la diverse episoade izolate. Este una din cele mai emoționante legende despre căutarea nemuririi sau, mai exact, despre insuccesul final al unei întreprinderi care părea să aibă toate șansele de reușită. Această saga, care debutează cu excesele erotice ale unui erou dublat de un tiran, dezvăluie, în ultimă instanță, inaptitudinea virtuților pur "eroice" de

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
n-am să mai fiu, precum Enkidu?" (tab. IX, col. I, r. 4)45. El este terorizat de ideea morții. Aventurile eroice nu-J mai pot alina. De acum înainte, singurul său țel este să scape de destinul oamenilor, să câștige nemurirea. El știe că renumitul Utnapiștim, scăpat din potop, trăiește încă, și se hotărăște să meargă în căutarea lui. Călătoria sa abundă în încercări de tip inițiatic. El sosește la muntele Mașu și găsește poarta prin care Soarele trecea zilnic. Poarta

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
noaptea."46. Dar Ghilgameș persistă în hotărârea sa și atunci Siduri îl îndreaptă spre Urșanabi, corăbierul lui Utnapiștim, care se afla în vecinătate. Ei traversează Apele morții și ajung pe malul unde trăia Utnapiștim. Ghilgameș îl întreabă cum a dobândit nemurirea. El află cu acest prilej legenda potopului și hotărârea zeilor de a-1 face pe Utnapiștim și pe soția lui "rude" ale zeilor, așezându-i la "gurile fluviilor". Dar, îl întreabă Utnapiștim pe Ghilgameș, "pentru tine cine va chema pe

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
și șapte nopți" (XI, 199). E vorba, desigur, de cea mai dură probă inițiatică; a învinge somnul, a rămâne "treaz" echivalează cu o transmutare a condiției umane 47. Trebuie să înțelegem că Utnapiștim, știind că zeii nu-i vor dărui nemurirea, îi sugerează lui Ghilgameș să o cucerească prin intermediul unei inițieri? Eroul trecuse deja prin unele "încercări": călătoria prin tunel, "ispitirea" Sidurei, traversarea Apelor morții. Erau într-o anume măsură încercări de tip eroic. De data aceasta este vorba de o

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
de ordin "spiritual", căci numai o forță excepțională de concentrare poate să-1 facă pe un om capabil să rămână "treaz" șase zile și șapte nopți. Dar Ghilgameș adoarme îndată și Utnapiștim exclamă sarcastic: "Priviți-1 pe omul cel tare care caută nemurirea: somnul, ca un vânt puternic, a năvălit asupra-i!" (203-204). El doarme șase zile și șapte nopți fără întrerupere, și când Utnapiștim îl trezește, Ghilgameș îl mustră că 1-a trezit după ce abia a ațipit. Cedează însă în fața evidenței și

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
S-a văzut în Epopeea lui Ghilgameș o ilustrare dramatică a condiției umane, definită prin inevitabilitatea morții. Totuși, prima capodoperă a literaturii universale lasă, de asemenea, să se înțeleagă că, fără ajutorul zeilor, unele ființe ar fi susceptibile să obțină nemurirea, cu condiția să iasă victorioase din anumite probe inițiatice. Văzută din această perspectivă, legenda lui Ghilgameș ar fi, mai degrabă, povestea dramatizată a unei inițieri ratate. 24. Destinul și zeii Din nefericire, nu cunoaștem contextul rituai al inițierii rnesopotamiene, presupunând

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
inițiatice. Văzută din această perspectivă, legenda lui Ghilgameș ar fi, mai degrabă, povestea dramatizată a unei inițieri ratate. 24. Destinul și zeii Din nefericire, nu cunoaștem contextul rituai al inițierii rnesopotamiene, presupunând că ar fi existat. Semnificația inițiatică a căutării nemuririi se lasă descifrată în structura specifică a încercărilor suferite de Ghilgameș. Romanele arthuriene prezintă o situație analogică: simbolurile și motivele inițiatice abundă, dar este imposibil de hotărât dacă ele sunt solidare cu un scenariu ritual, reprezintă amintiri ale mitologiei celtice

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
nu o cunoaștem. S-a insistat, pe bună dreptate, asupra faptuiui că gândirea religioasă akkadiană pune accentul pe om. În ultimă instanță, legenda lui Ghilgameș devine exemplară: ea proclamă precaritatea condiției umane, imposibilitatea - chiar pentru un erou - de a cuceri nemurirea. Omul a fost creat muritor, și el a fost creat exclusiv pentru a-i sluji pe zei. Această antropologie pesimistă fusese deja formulată în Enuma elis. O regăsim în alte texte religioase importante. Dialogul între stăpân și sclav" pare produsul

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
cea veche" (RV, IX, 86,44). Saâapatha Brahmana îi identifică cu Vrtra (III, 4, 3,13 etc.). Se afirmă că zeii Aditia erau inițial Șerpi. Lepădându-se de pielea lor cea veche - ceea ce vrea să" însemne că și-au câștigat nemurirea ("au învins Moartea") - ei au devenit Zei, Deva (Pancavimsa Br., XXV, 15,4). În fine, Sat. Br. (XIII, 4, 3, 9) declară că "știința Șerpilor (sarpavidyă) este Veda"^Q. În alți termeni, doctrina divină este în chip paradoxal identificată cu

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
lumina cu ătman și cu semen virile. Datorită riturilor și ascezelor urmărind sporirea "căldurii interioare", Agni este solidar. - Deși mai mult indirect - și cu valorizarea religioasă a "căldurii ascetice" (tapas) și a practicilor Yoga. L 70. Zeul Soma și băutura "nemuririi" Cu cele 120 de imnuri ce-i sunt consacrate, Soma apare ca fiind al treilea zeu din Panteonul vedic, în Rig Veda, o carte întreagă, a IX-a, este dedicată lui Soma pavamăna, soma "pe cale 17 Datorită rolului său în

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
concepție panindiană, și ea este reluată de buddhism. Lepădându-și numele de familie, novicele devenea un "fiu al lui Buddha" (sakyaputto). Cf. exemplele în M. Eliade, Naissances mystiques, pp. 114 sq.; J. Gonda, Change and continuity, pp. 447 sq. întru nemurire, este dată de formula săvitrl (II, 148). De-a lungul întregii perioade de învățătură pe lângă preceptor, elevul (brahmacărin) trebuie să urmeze anumite reguli: să cerșească hrană pentru stăpânul sau și pentru el însuși, să urmeze regula castității etc. Riturile solemne

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
din Ape și din Pământ. Dar nu toți zeii erau nemuritori. Rig Veda precizează că ei au primit acest dar de la Savitri (IV, 54,2) sau de la Agni (VI, 7,4) sau bând soma (IX, 106,8). Indra a dobândit nemurirea prin asceză, tapas (X, 167, 1), și Atharva Veda declară că toți ceilalți zei au câștigat-o în același mod (XI, 5,19; IV, 11,6). După Brahmana, zeii au ajuns nemuritori săvârșind anumite sacrificii. Oamenii coboară tot din perechea

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
altarul este Prăjăpati și, în același timp, sacrifiantul devine acest altar. Prin forța magică a ritului, sacrifiantul își construiește un trup nou, se urcă la Cer, unde se naște a doua oară (Sat. Br., VII, 3, l, 12) și obține "nemurirea" (ibid., X, 2, 6, 8). Acest lucru înseamnă că, după moarte, el va reveni la viață, la "ne-moarte", la o modalitate de a exista care transcende Timpul. Ceea ce e important - și acesta este și scopul ritului - este de a

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Acest lucru vrea să spună că, prin activitatea rituală, funcțiile psiho-fiziologice ale sacrificatorului sunt strânse laolaltă și unificate; suma lor constituie ătman (Aitareya Br., U, 40,1-7); grație acestui ătman al său, sacrificatorul devine "nemuritor". Zeii înșiși și-au câștigat nemurirea prin sacrificiu, câștigând brahman (Sat. Br., XI, 2,3,6). Prin urmare, brahman și ătman sunt implicit identificați, încă din epoca Brahmanelor 20. Lucru confirmat de o altă serie de identificări: Prâjăpati, precum și altarul focului, sunt asimilați Rig Vedei: silabele

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
era, și el, conceput ca un personaj la scară cosmică. Inițiat, înveșmântat într-o piele de antilopă neagră, cu barbă lungă, brahmacarin-ul străbate din. Oceanul răsăritean în Oceanul septentrional și "creează lumile"; el este elogiat ca "un embrion în matricea nemuririi"; înveșmântat în haină roșie, el practică tapas-ul (Ath. Veda, XL, 5, 6-7). Cum se întâmplă deseori în India, "reprezentantul" său pe pământ, brahmacarin-u] terestru (al cărui legământ principal e castitatea), se împreuna ritualic cu prostituata. 29 Vrătya purtau un turban

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
au importanță pentru un adevărat rși. Idealul lui este admirabil formulat în rugăciunea transmisă de cea mai veche Upanișadă, Brhadâranyaka (I, 3, 28): "De la ne-fâință (asaf) condu-mă spre ființă (sat), de la întuneric du-mă spre lumină, de la moarte spre nemurire!" Criza spirituală care izbucnește în Upanișade pare să fi fost provocată de meditația asupra "puterilor" sacrificiului. Am văzut că, așa cum Prăjăpati era restaurat și își recâștigă "persoana" sa (ătmari) prin puterea sacrificiului, tot astfel sacrifiantul, prin actele sale rituale (karmari

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
până la lumile lui Brahman, unde vor trăi îndelung și nu se vor mai reîntoarce. Modificată, această teorie va fi reluată de diferitele școli devoționale. Dar după alte interpretări, unirea după moartea lui ătman cu Ființa universală (Brahman) constituie întrucâtva o "nemurire impersonală"; Șinele" se contopește cu sursa sa originară, Brahman. Este important să precizăm că meditațiile asupra identității ătman-Brahman constituie un "exercițiu spiritual", și nu un lanț de "raționamente". Sesizarea Sinelui propriu se însoțește de experimentarea "luminii interioare" (antah-jyotih), și lumina

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
de experimentarea "luminii interioare" (antah-jyotih), și lumina este imaginea prin excelență atât lui ătman cât și a lui Brahman. Este vorba, desigur, de o tradiție veche, deoarece, din timpurile vedice, Soarele sau Lumina sunt considerate epifanii ale Ființei, ale Spiritului, nemuririi și procrcației. După Rig Veda (I, 115, 1), Soarele este Viața sau ătman - Șinele - oricărui lucru 38. Cei care au băut soma devin nemuritori, ajung la Lumină și îi află pe zei (RV, VIII, 48, 3). Or, Chandogya Up. (III

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Marel Sine (mahăn ătmă), Spiritul manifestat în materie, urmat pe planuri progresiv descendente de alte forme de conștiință, de organele de simț etc. După Svetăsvatăra Up. (V, 1), în nepieri torul și infinitul Brahman se află, ascunse, cunoașterea (care asigură nemurirea) și ignoranța asimilată morții. Acest nou sistem de omologii implică o reinterpretare a vechii analogii dintre macrocosm și microcosm. De astă dată se pune problema pentru rsi, să înțeleagă "situația sa existențială", meditând asupra structurii paradoxale a lui Brahman. Reflecția

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
său (când îi amenință cu armele pe zeii Helios și Okeanos). Dar Herakles este eroul perfect, "eroul-zeu" cum îl numește Pindar (Nemeienele, 3, 22). Într-adevăr, el este unicul erou care nu are nici mormânt, nici rămășițe umane; el câștigă nemurirea prin acea sinuci-dere-apoteoză pe rugul înflăcărat, el este înfiat de Hera și devine zeu, așezându-se printre celelalte divinități, în Olymp. S-ar putea spune că Herakles și-a dobândit condiția divină în urma unui șir de confruntări inițiatice din care

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
mythe de l'eternel retour, cap. I. 49 Chiar Herakles; vezi sursele la A. Brelich, pp. 235 sq. Olympienii și eroii (cf. § 23) și de anumiți eroi greci, care în pofida hybris-ului lor nemăsurat au eșuat în eforturile lor către "nemurire". Figuri comparabile eroilor greci se reîntâlnesc și în alte religii. Dar numai în Grecia structura religioasă a eroului și-a găsit o expresie atât de perfectă; numai în Grecia eroii s-au bucurat de un prestigiu religios atât de mare

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
ținea pe Demophon, ca de obicei, în flăcări, a scos un țipăt. "Oameni neștiutori și smintiți, care nu vă cunoașteți nici norocul, nici nefericirea!" (v. 256, după traducerea lui J. Hubert) strigă atunci Demeter. Demophon nu va mai putea obține nemurirea. Atunci zeița se revelă în toată splendoarea sa, într-o lumină orbitoare. Ea cere să i se ridice "un mare templu cu un altar dedesubt", în care ea însăși îi va învăța riturile pe oameni (v. 271 sq.). Apoi părăsește

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
prin regăsirea celor două zeițe cât și ca urmare a eșecului de imortalizare a lui Demophon. Povestea lui Demophon se poate compara cu vechile mituri relatând tragica eroare care, într-un anumit moment al "istoriei" primordiale, a anulat posibilitatea dobândirii nemuririi de către om. Dar, în acest caz, nu e vorba de greșeala, sau de "păcatul" unui strămoș mitic pierzând, pentru el și pentru urmașii lui, condiția sa inițială de nemuritor. Demophon nu era un personaj primordial; el era ultimul născut al

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]