7,995 matches
-
țel, toate ambarcațiunile rivale se îndreptau spre monstrul acela, nu numai pentru că era cel mai masiv și de aceea cel mai prețios, ci și pentru că era cel mai aproape, în vreme ce restul balenelor înaintau cu o viteză care, deocamdată, făcea cu neputință orice urmărire. între timp, ambarcațiunile noastre o luaseră înaintea celor trei ambarcațiuni germane lansate la urmă, dar ambarcațiunea lui Derick continua să aibe un avans destul de mare, deși se tot micșora văzînd cu ochii. Singurul lucru de care se temeau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
suprafață. Curînd după dispariția cadavrului, din vîrfurile catargelor vasului nostru răsună un strigăt ce ne vesti că Jungfrau își lăsa din nou la apă ambarcațiunile, deși singurul jet vizibil era cel al unei „balene înaripate“, o specie de cetaceu cu neputință de capturat din pricina extraordinarei repeziciuni cu care înoată. Totuși, jetul acestor balene este atît de asemănător cu acela al cașalotului, încît vînătorii nepricepuți le confundă adesea. în consecință, Derick și ceata lui porniră vitejește pe urmele acestui monstru inaccesibil. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fugă, cu o viteză sporită, în linie orizontală, în loc să plonjeze. O asemenea presiune neîntreruptă asupra fierului înfipt, sfîrșește inevitabil prin eliminarea lui. Trebuia neapărat să înfigem în balenă o lance sau să ne resemnăm a o pierde. Dar era cu neputință să aducem ambarcațiunea lîngă flancul balenei, căci prea alerga repede și cu furie. Ce ne ramînea de făcut? Dintre numeroasele stratageme șiretlicuri, scamatorii și alte asemenea rafinamente admirabile, la care e silit să recurgă adesea vînătorul experimentat, nici una nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
au proiectat în văzduh ambarcațiuni întregi, cu echipaje și cu vîsle cu tot, cam în același fel cum un jongler indian își azvîrle mingile în aer. Cu cît mă gîndesc mai mult la coada asta vînjoasă, cu atît îmi deplîng neputința de a o descrie cum se cuvine. Ea are adesea unele gesturi care, deși ar face cinste unei mîini omenești, rămîn pe de-a-ntregul inexplicabile. Din cînd în cînd, într-un cîrd numeros, aceste gesturi misterioase sînt atît de remarcabile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sporesc, pe măsură ce cugetul își impune pauzele solemne și o oboseală generală îi copleșește pe sătulul nostru Pașă, dragostea lui de fete e înlocuită cu dragostea de confort și de virtute: otomanul nostru pășește într-o fază a pocăinței și a neputinței, își abjură haremul și-l dizolvă și, devenind un moșneag exemplar și morocănos, cutreieră singur-singurel meridianele și paralelele, rostind rugăciuni și punîndu-i în gardă pe leviatanii cei tineri, să nu repete greșelile sale din tinerețe. Dacă vînătorii numesc acest harem
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
această grăsime în bucățele, pe care le vîră în niște butoaie mari și le aduc așa în patrie; durata scurtă a sezonului de vînătoare în acele mări glaciare, precum și violența furtunilor neprevăzute la care sînt expuse corăbiile lor, fac cu neputință orice alt procedeu. Urmarea este că, la deschiderea calelor acestor corăbii și la descărcarea în docuri a vreunuia dintre aceste cimitire de balene, se stîrnește o duhoare asemănătoare cu aceea ce se degajă dintr-un vechi cimitir dezgropat într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nimerește să te afli tu însuți pe această planetă întinsă, împreună cu mîna care te ține? Nimic altceva! Nu ești în stare să spui unde anume va fi mîine la amiază stropul de apă sau firul de nisip și totuși, în ciuda neputinței tale, cutezi să scuipi în obraz soarele! Știință! Te blestem, jucărie zadarnică! Blestemate fie și toate lucrurile ce-l fac pe om să-și ridice privirea spre acele ceruri, a căror strălucire vie îl arde, așa cum ochii mei bătrîni sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se juca astfel cu ambarcațiunea osîndită îbalena, fiind scufundată, nu putea fi atinsă cu harponul de la prova, căci prova se afla chiar în botul ei) și în vreme ce celelalte ambarcațiuni se opriseră fără voia lor, ca în așteptarea unui deznodămînt cu neputință de evitat - în clipa aceea, Ahab, scos din minți de apropierea dușmanului său de moarte, între fălcile căruia nimerise, viu și neputincios, apucă falca cu mîinile goale, încercînd nebunește să o descleșteze. Dar falca îi alunecă din mîinile ce se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
modest; și limbajul scriitorului „occidental” semăna Într-un chip straniu, halucinant aproape cu cel al scriitorilor de la noi, din anii debuturilor mele, atunci când se dezbăteau la nesfârșit problemele „situației” scriitorului față de indiferența publicului, sau dezarmarea lui față de exploatarea editorului sau neputința lui față de nepăsarea Statului, sau problema anarhiei care domnea chiar În S.S.R., etc. etc. Omul se lamenta de toți și de toate, fără Însă să-și dea seama de unde vine răul. (Ă). Cum spuneam, mi-a făcut impresia că mă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În domeniul atât de Însemnat al pedagogiei au apărut câteva lucrări importante cum sunt: Pedagogia de Carrov, Pedagogia preșcolară de Ienușina sau Opere pedagogice alese de Macarenco. (Ă). Vom stărui ceva mai mult asupra traducerilor literare (Ă). E firește cu neputință de enumerat sau chiar de cercetat pe grupe toate traducerile literare sovietice din ultimii 5 ani. (Ă). În această privință, după cum e și firesc, rolul principal l-a avut Editura Cartea Rusă. Au realizat Însă - cu lipsurile pe care le
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
2 - n.n.) este aceasta: Înfățișând caracterul nedrept al războiului fascist, autorul uită să ne arate caracterul drept al Marelui Război pentru Apărarea Patriei Socialiste, care s-a contopit cu lupta pentru eliberarea popoarelor de sub călcâiul fascist. (Ă). Așadar, lipsurile observate (neputința eroilor pozitivi de a fi adevărați revoluționari ai societății În care trăiesc, construcția defectuoasă a subiectului etc.) și explicate prin neurmărirea consecventă a creșterii În luptă a forțelor proletariatului Împotriva burgheziei, se referă nu numai la lupta pe plan național
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și idilismul pătrund mai ușor În poezie acolo unde lipsește preocuparea de a reda omul nou al vremii noastre. (Ă). În literatura noastră actuală, chipul personajului negativ e mai adânc oglindit decât al eroului pozitiv. Cauza nu este alta decât «neputința de a vedea, de a cunoaște, de a ști», despre care vorbea Gorki. De asemenea, În proza și poezia noastră Întâlnim foarte mulți bătrâni sau eroi ce se comportă ca niște bătrâni. Cu ocazia campaniei electorale, poeții noștri au făcut
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
prin părțile locului pornesc ca un singur om În căutarea bandei de chiaburi care rătăcește prin codri, urmărită de chipul și cuvintele neînvinsului activist». E ușor de văzut cum toată risipa de adjective și toată Încercarea de exprimare lirică ascunde neputința de a dovedi În termeni clari afirmația că indignarea poporului e redată cu multă vigoare. Ocolirea punctului esențial merge uneori atât de departe Încât criticul vorbește de chestiuni exterioare dacă nu chiar străine lucrurilor discutate. În articolul Progrese În nuvelistica
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de admis concepția după care se separă complet și definitiv, se sapă o prăpastie de netrecut, între lumea realităților în sine și între lumea aparențelor, făcându-se din formele noastre a priori niște cortine groase cu totul opace. Este cu neputință ca prin structura fenomenelor să nu se strecoare unele vești, deși îmbrobodite, să nu străbată până la noi unele solii estompate de la ceea ce sunt în sine lucrurile absolute.” (Op. cit., p. 159.) Și mai departe, cu referire la ideea de Dumnezeu și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ce urmează, îmi propun îndeosebi identificarea acelor orientări fundamentale ale gândirii care îl opun pe Blaga lui Kant. 3. „Luminarea este o ieșire a omului din starea de minorat a cărei vină o poartă el însuși. Starea de miorat este neputința de a se servi de mintea sa fără a fi condus de altcineva. Te faci tu însuți vinovat de această stare atunci când cauza ei nu se află într-o lipsă a inteligenței, ci în lipsa fermității și a curajului de a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
puțin autoritare, opiniile dominante, obiceiurile, datinile, moravurile și respectul necritic față de anumite autorități, proprii ambianței umane în care se naște și crește. Fără o energică sforțare și fără foarte mult curaj ieșirea din minorat, scuturarea jugului prejudecăților este, așadar, cu neputință. Rațiunea este, într-adevăr, un principiu activ, care n-ar trebui să împrumute nimic de la simpla autoritate a altuia și nici de la experiență dacă este vorba de aplicarea ei pură. Dar indolența îi obligă pe foarte mulți să calce mai
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Sursă/Dumnezeu/Tot Ceea Ce Este, un canal deja existent În interiorul corpului nostru energetic. Chiar dacă Reiki pare să vină de dincolo de noi, intrînd prin chakra creștetului, aceasta este doar o impresie cauzată de conștiința limitată asupra existenței noastre depline și de neputința de a percepe Întregul potențial al ființei noastre, Sufletul/Spiritul/Sinele Superior extinzîndu-se cu mult dincolo de limitele corpului nostru fizic. „Împuternicirea spirituală”, care are loc În timpul acordajului, constă În deschiderea unei părți a spiritului nostru, Reiki, la care Înainte nu
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
urâtul, criza, degenerescența, plictisul, oroarea, alienarea, căderea, opacitatea, revolta, frica. În raport cu ele, detectivul Marlowe e un „investigator” al nevăzutelor și nu al aparențelor nemilosului univers tentacular. Blocat la limita a două lumi - cea interioară și cea exterioară -, Marlowe își percepe neputința într-un mod ironic și tragic, în egală măsură. Deși aflat în slujba descoperirii adevărului, el constată, adeseori, că acesta e sordid, respingător, malign, agresiv și rapace. Marlowe e, de fapt, un Don Quijote fără iluzii, un însingurat care, în absența
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cu cât eroismul i se diluează (O’Brien, 1981, p. 75). Există, din acest punct de vedere, o tehnică a seducției pe care Chandler-Marlowe o explorează cu efecte miraculoase: plasarea personajului în situații dezavantajoase, surprinderea momentelor de slăbiciune, descurajare și neputință. În astfel de împrejurări, detectivul devine un alter ego al cititorului: aura eroică se stinge, personajul hard-boiled dispare și în locul lui rămâne omul fragil, măcinat de nevroze, descurajat, a cărui ultimă armă a supraviețuirii este cinismul. Logica personajului e atent
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sfârșești meditând la micile feste ale existenței alături de un filozof dezabuzat, oarecum ridicol și confuz, obsedat de valorile metafizice ale unei existențe ce și-a pierdut sensul. Marlowe nu e decât proiecția unei vârste a eșecurilor anunțate, agentul secret al neputințelor ce așteaptă, după colț, să-și pornească marșul devastator. Scrisorile lui Raymond Chandler conțin nenumărate afirmații și comentarii de natură să clarifice viziunea autorului asupra personajului. Aș spune chiar că pozițiile sunt nu doar numeroase, ci și contradictorii. De la perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de localități suburbane, cartiere, bulevarde, vizualizări microscopice ale străzilor și clădirilor), cu totul altceva decât o realitate geografică ușor de identificat și reconstituit. Există ceva stilizat, ca în desenele nouveau-art, de lume inaccesibilă și străină, de expresivitate ieșită din însăși neputința de a genera sensuri. Este acel Unreal City din marele poem al lui T.S. Eliot, „The Waste Land”, în care cadavrele încep să dea muguri. E un oraș a cărui violență provine dintr-o colcăială invizibilă de păcate vechi și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
al stilului și al calității întregii structuri. În mod straniu, acest simț al stilului pare să aibă puțin de-a face cu rafinamentul sau chiar cu umanismul. Cu alte cuvinte, ne mutăm dintr-un cerc vicios în altul, dintr-o neputință în alta și dintr-o frustrare de natură profesională într-una profund, confuz existențială. Cei care vorbesc despre „moștenirea lui Chandler” (și, implicit, a lui Hammett) amintesc o sumă de trăsături ce trimit, direct sau indirect, la ideea de stil
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
polițiști, bătut de diverși membri ai bandelor organizate în treburile cărora se amestecă, luat, literalmente, pe sus de uriașul Moose Malloy, „drogat” în clinica particulară din Santa Monica a doctorului Sonderborg, „jefuit” de banii încredințați de Lindsay Marriott, umilit de neputința de a găsi o explicație logică întâmplărilor în care a intrat. Pentru a pune capac înfrângerilor fără drept de apel, la sfârșitul romanului, Helen Grayle, demonul din spatele întâmplărilor narate, reușește - pentru o vreme - să scape. Chandler însuși s-a arătat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
lasă asupra scrisului o amprentă pe care autorul nu doar că n-a ascuns-o, dar a accentuat-o pe tot parcursul anilor de agonie ai lui Cissy. Mai puțin generoase decât în perioadele anterioare, mărturiile despre dificultățile scrierii arată neputința lui Chandler de a stabili un echilibru în raport cu misterele creației. În octombrie 1951, într-o scrisoare către agentul său literar, Carl Brandt, dezvăluie paralizia de care se simpte cuprins: Am dat de bucluc cu cartea. Am scris suficiente pagini ca
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pe aceea a scriitorului din roman: Asemenea celui al lui Roger Wade, scriitorul plin de succes, între două vârste, alcoolic și egocentric, fluxul conștiinței lui Raymond putea fi, la beție, în momentele proaste, plin de ură de sine, spaime de neputința de a scrie și ostilitate sarcastică. Wade spune: „Am o soție frumoasă care mă iubește și un editor drăguț care mă iubește, iar eu mă iubesc cel mai mult dintre toți”. Soția lui Wade se face ecoul lui Cissy atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]