7,150 matches
-
creștină, regăsite ca latențe în eposul popular românesc, în care i-a plăcut să caute „chipul nostalgic al Thraciei”. Într-un fel sau altul, toată eseistica lui B., subsumabilă filosofiei culturii, este polarizată de căutarea originilor, omologând în plan istoric nostalgia esențelor. „Ideea thracică”, figură matricială a spiritualității naționale, a „preformat” elementele frumosului românesc, imprimându-i „stilul pământului”, în timp ce ideea romană și cea bizantină, selectate prin afinitate, i-au determinat și precizat caracterele. Expresie a „sufletului colectiv”, definit prin sentiment cosmic
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
multiplicate, B. și-a adunat între copertele unui volum, în colecția revistei „Drum” (Ciudad de Mexico), poemele din deceniul 1960-1970, sub titlul A doua poartă. Cartea se înfățișează ca un adevărat poem al tristeților inevitabilei despărțiri, la senectute, a cuplului. Nostalgiile, rememorările, evocările lirice alternează astfel cu meditațiile nu de puține ori filosofarde, prozaizând demersul. În fine, în 1997, în Editura Dorul (Aalborg, Danemarca), publică volumul de povestiri Cenușa amintirilor, o interesantă proiecție a valorilor memoriale ridicate din anecdotic la nivelul
BUMBESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285947_a_287276]
-
o ipoteză sociologică. În Dii (Vidin), cetate veche de sute de ani, străjuită și erodată de apele Dunării, senzația de băltire, de pustiire și încremenire a vieții este întreruptă rar de câte „un fulger al sufletului”. Chemarea nedeslușită spre trăire, nostalgia mișcării libere duc invariabil dincolo de zidurile Cetății, în orizontul deschis al apei. Dar plecările sunt fatal imposibile, drumurile scurte, în cerc, de parcă nici nu s-ar fi petrecut. Ajunși cu timpul doar niște martori, privitori orbi („cu ochii mici, fără
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
holdelor, cu cerul sclipitor, însorit, totul amintind vibrația copleșitoare a pânzelor lui Van Gogh. Lumea e percepută de la nivelul rădăcinii vegetale, reconstituită prin mănunchiuri de senzații primare, căldură, umezeală, atingeri moi. Panismul blagian, variantă originală a regresiunii geologice expresioniste, convertește nostalgia existenței nediferențiate, molusculare, întâlnită la Gottfried Benn, în apologia vieții neschimbate, „eternizate” a satului ardelean. Dar fiori metafizici vin și aici, ca în Poemele luminii, să tulbure nepăsarea fericită a firii. Pan, bătrân și orb, retras într-o peșteră, e
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
satului românesc sub o aură mitică, întreținând ideea veșniciei lui, prin fauna sacră pe care o găzduiește, taurul neînjugat, ursul tămăduitor, licuricii cu lămpașe. Volumele La curțile dorului și Nebănuitele trepte reiau motive lirice anterioare, adăugându-le o mai intensă nostalgie în prelungita depărtare de țară, după plaiurile natale, dar și imagini cu tot mai dese note locale (Olarii, Mânzul, Veste) și cu trimiteri spre credințe străvechi. E sensibilă și o abandonare treptată a formelor prozodice libere, în favoarea celor regulate, cu
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
factură tipologică, în care preponderență capătă trăsăturile definitorii ale literaturii, personalitățile și operele reprezentând doar ilustrarea ideilor, expresiile grăitoare ale acestor idei. Spiritul românesc în evoluția sa istorică își pune astfel în evidență, după B., fondul prin excelență liric, cu nostalgia și sentimentul contemplativ al singurătății, în contrast evident cu înclinarea spre criticism și ironie mușcătoare, cu înțelepciunea umoristică și satirică de proveniență orientală a literaturii noastre, dominată de fatalism și de o experiență a neșansei. „Dacic, latin, bizantin - poate și
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
confruntăm Însă cu existența unei populației sărace, ceea ce e un scandal nu numai pentru continent, ci și pentru valorile În care cred În mod normal cei care se declară social-democrați. România nu are un Partid Comunist, dar există foarte multă nostalgie pentru comunism și pentru o anumită perioadă a acestuia. Propuneai să discutăm despre ieșirea din această situație. Putem ieși, pe de o parte, printr-un fel de hiperdemocrație - nu e termenul meu -, adică o extincție a partidelor politice și o
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
fără a le ridica la rang de mitologii contemporane, au fost reale. Toate aceste lucruri puteau fi și au fost invocate, dar ele reprezentau un capital ce nu putea să dureze la infinit. Nu se poate trăi la nesfârșit din nostalgie și cultul martiriului! Mircea Mihăieș: A existat un moment de speranță: venirea la conducere - În condiții foarte originale, de altfel - a lui Andrei Marga: acesta a intrat În partid cu doar câteva zile Înainte de a-i deveni președinte! Vladimir Tismăneanu
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
gust” e unul tragic, simbolizat semnificativ în incendiul cârciumei din Femeia de la miezul nopții. În subtextul povestirilor lui A., cuprinzând nu o dată întâmplări extraordinare, dominate de eternul eros și de un fără istov spirit petrecăreț, se deslușește și o anume nostalgie pentru o lume ale cărei tipare îi conveneau de minune, ca om și artist. SCRIERI: Antim Ivireanul și vremea lui, București, 1962; Desculțe, București, 1984; Făpturile paradisului (Desculțe vechi și noi), București, 1987; Femeia de la miezul nopții și alte povestiri
ALBALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
oare spune în fața acelui paradis pe care Vinner îi punea să-l viziteze? Unii își dădeau cu părerea, fără îndoială, temându-se că-și vor nemulțumi binefăcătorul. Alții, amintindu-și de copilăria lor sovietică de după război, se lansau, ajutați de nostalgie, în apărarea sărăciei care stimulează, pare-se, înălțarea spiritului. Iar alții, la rândul lor, cei mai ingrați și de obicei și cei mai independenți, datorită ponderii lor științifice, îndrăzneau să amintească faptul că acea oază a visului american avea un
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
for example those that are extremely suggestive for the dialogue held between the East and the West. This time numberless details and first-hand sources helped the author portray the „man” of the region as a character with multiple faces, with nostalgia, experiences, ways and works prior to himself. A good deal of things are dug up, so to say, such as: book and cultural facts given to oblivion, little investigated collections, centres of Romanian, German, and Hungarian culture completely ignored so
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
tei bătrâni, mănăstirea nu are ziduri protectoare și nici porți falnice de stejar [...] Pășind prin livada mohorâtă a mănăstirii, am ajuns în dreptul a trei cruci înfrățite, pe care scria cu litere adânci și împrospătate: Olimpiada, Fevronia și Sofia Iurașcu. Brusc, nostalgia tulburătoare din jur căpăta un nume. Ajunsesem în chiar locul copilăriei lui Mihai Eminescu” (Formula AS, nr. 691, p. 18). Preponderent incitativ, acroșul este folosit în marele reportaj. Tonul acroșului este mai dinamic și mai nervos. Scopul lui este de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
lui Cristos, poate face ca „Vechiul Testament să Înceteze a mai fi privit ca o simplă curiozitate arheologică și să devină o hrană vie pentru suflete”. Dar, Încă o dată, atenție!, nu e vorba de o Întoarcere in illo tempore, de o nostalgie paseistă. „Efortul care ni se cere”, precizează Daniélou, „este de a regăsi, dar În raport cu achizițiile științei contemporane, o interpretare capabilă să restituie Vechiului Testament caracterul său de profeție și de figură (typos).” Prin urmare, dacă vrem să insuflăm viață unei
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
realizează, adesea. În versurile ei - libere și albe, cele mai multe -, figurile de stil nu sunt numeroase, însă poeta creează metafore totale prin aceea că însăși gândirea îi este metaforică. Atrasă de ceea ce Goethe numește „fenomenul originar”, de prototipurile existenței, stăpânită de nostalgia încreatului, poeta își însușește gândirea mitică, proprie copilăriei umanității. Ea „se copilărește”, interogând cosmosul cu ingenuitate și abandonându-se la modul infantil unor reverii de natură a-i restitui sensibilitatea ingenuă din vârsta inocenței. „Am scris [...] - zice ea, într-un
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
vedere fiind preponderent feminin. Schițele și nuvelele din volumul intitulat pillatian Eternități de o clipă (1982) sunt axate pe introspecția unor stări-limită. Epicul propriu-zis se transferă într-o narațiune ce apelează mai mult la puterea de sugestie, relevând anxietăți, obsesii, nostalgii, coșmaruri, trecerea inexorabilă a timpului, spaima de boală, de bătrânețe și de moarte, spectrul singurătății, înfrângerea, descurajarea. În romanul Singurătatea pământului (1985), B. plasează acțiunea la începutul secolului XX, lăsând impresia că recurge la trimiteri spre propria-i biografie. Petru
BRAGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285855_a_287184]
-
fecund, și lui Pavel Dan, unde inedite detalii memorialistice și de istorie literară completează traseele analitice în universul operei. În versuri ce cultivă prozodia clasică - multe adunate postum în volumul Cântece de pe coline (1974) - B. rămâne la temele liricii ardelene: nostalgia satului mitic („satul cu minuni”), dezrădăcinarea, o anume încrâncenare rurală cu sugestii folclorice. Se adaugă trecerea ineluctabilă a timpului, regresia în vegetal, cu accente panteiste, regăsite și în climatul sentimental-erotic, tonalitatea grav-meditativă, supusă universului de „semne” al unei alte lumi
BRATES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285866_a_287195]
-
moderne, mânuite cu îndemânare, chiar dacă uneori într-o manieră abuziv livrescă. Roman psihologic cu substrat filosofic, ancorat în actualitatea tranziției prelungite a anilor ’90, Marii fericiți (Prorocul) (2000) este animat - pe fundalul contrastelor dintre capitala levantină și Timișoara cosmopolită, cu nostalgii central-europene - de tensiunea înfruntării unor personaje cu soluții existențiale diferite: tatăl, care a optat pentru retragerea din lume, contemplată cu detașare, dar și cu melancolie, și fiul, mânat de dorința de putere, angajat în agresivul tumult cotidian. SCRIERI: Casa Ursei
BANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
activitatea diplomatică, la Varșovia, Praga, Berna, Viena, Lisabona, Lucian Blaga și-a afirmat strălucit personalitatea, conștiința profesională. SCRIERI: G. Călinescu. Eseu despre etapele creației, București, 1970; Cezar Petrescu, București, 1972; G. Călinescu (1899-1965). Biobibliografie, București, 1975; Marin Preda, București, 1976; Nostalgia absolutului, București, 1981; Viața lui G. Călinescu, București, 1981; ed. 2, București, 1994; Nicolae Labiș, București, 1982; Lucian Blaga, București, 1986; Viața lui Ion Creangă, București, 1990; Viața lui Lucian Blaga, I-IV, București, 1995-1999; Mircea Eliade, București, 1996; Opera
BALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285594_a_286923]
-
poetului și eseistului. În condiții potrivnice, a tradus și publicat Istoria credințelor și ideilor religioase (I-III, 1981-1988), fundamentala sinteză a lui Mircea Eliade. A continuat cu Dicționar al religiilor de Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu (1993) și cu Nostalgia originilor (1994) și Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului (1997) de Mircea Eliade. Dacă în volumele anterioare (inclusiv în Madona din dud) tendința dominantă era una hermetică, demersul caracteristic acum [în volumul Euridice și umbra] este unul orfic. Poezia speculativă
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
semnelor, București, 1996; Chemarea numelui - L’appel du nom, ed. bilingvă, tr. Alain Paruit, Odile Serre, Ilie Constantin, București-Paris, 1999. Traduceri: Stavros Deligiorgis, Arhitectura narativă în „Decameronul”, București, 1979; Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, I-III, București, 1981-1988, Nostalgia originilor, București, 1994, Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului, București, 1997 (în colaborare cu Brândușa Prelipceanu); Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu, Dicționar al religiilor, București, 1993. Repere bibliografice: Felea, Dialoguri, 263-264; Călinescu, Aspecte, 302-314; Simion, Orientări, 174-183; Martin, Poeți, I
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
ca oferindu-se deja dincolo („Numele meu s-a dezlipit de mine / a trecut vadul, e dincolo / prin vântul toamnei, / prin gârla de frunze de-abia ne auzim”). Temele din volumele anterioare (trecerea, poezia vămilor, motivul „ubi sunt”, în forma nostalgiilor legate de vechiul București, măștile eului ș.a.) dobândesc aici un halou meditativ, disimulând carnalitățile de odinioară. Apar figurile neliniștitoare ale unei geografii thanatice: „toate se petrec după scenariul întrevăzut / surpriză e numai intensitatea vârtejului / găuri negre se mișcă rotund / își
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
senzația de claustrare, în piatră sau în „dugheni îngenuncheate”, așteptând umil, ca dinspre un alt orizont, transcendent, „darul pâinii”. Poetul pare astfel a celebra, și el, elanul primitiv și inocența satului, în replică la spleen și la anostul citadin, dar nostalgiile sunt reținute și oarecum „obiectivate” în tonul epic, nesentimental și în culorile, mai adesea tranșante, cu urme expresioniste în limbaj. Titlul însuși al cărții învedera afinitatea, corespondența durabilă și, deopotrivă, tensiunea, distanța în contrapunerea termenilor: pământ și soare, teluric-uranic. August
BARGAUANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
o zi vei fi pedepsită la fel cu gestul pe care-l faci”. 3Ă O fată acuză dureri violente, nemotivate și inexplicabile conștient, În sânul stâng. În cursul curei psihanalitice se descoperă faptul că aceste dureri exprimă, În mod simbolic, nostalgia pacientei după partenerul pierdut, care obișnuia să-i mângâie sânul, și regretul bolnavei de a-l fi pierdut. De regulă, durerea corporală este resimțită În anumite regiuni bine localizate ale corpului, care au fost cândva sediul plăcerii deosebit de intense, de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mea de a fi cu celălalt În prezent. Se poate spune, prin urmare, că sentimentele temporale ale persoanei În raporturile sale cu ceilalți sunt dorul, dorința și speranța, fiecare raportându-se respectiv la trecut, prezent și viitor. Dorul este Întoarcere, nostalgia trecutului, dorința este actualizarea ca Împlinire prezentă, speranța este perspectiva deschisă a Împlinirii În viitor. Existența dorului, ca trăire, dovedește În planul sufletesc interior că trăirea timpului de către mine are un caracter de circularitate. Timpul meu interior, În relația cu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
trei etape temporale ale actului de prezentificare, trebuie să mai adăugăm o a patra, reprezentată prin Întoarcere. Întoarcerea este o revenire În prezent din trecut, un act de reactualizare sau de reprezentificare. El reprezintă nevoia mea de celălalt, manifestată prin nostalgie, prin dor. Prezența, ca fapt de „a-fi-Împreună-cu-celălalt” sau de „a-fi-În”, este o experiență psihomorală pentru Persoană. Prezența, ca fapt de a fi, presupune și o anumită valorizare a individului, devenind un act ontologic. Se poate chiar afirma că existența persoanei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]