4,294 matches
-
în 1543, localitatea Țichindeal ("Ziegenthal") a fost desființată oficial, deși era încă din secolul XII era o localitate medievală părăsită. Mai târziu, satul a fost repopulat. Dreptul de a strânge zeciuiala de pe Pământul Crăiesc era valabil pentru toate cele 12 obști/comune ale Saunului. Istoricul Friedrich Teutsch consideră că începutul colonizării capitulului Nocrich a avut loc înainte de anul 1200, primele localități vizate în acest sens fiind Ațâna, Chirpăr și Nocrich, urmate de Cornățel, Găinari, Hosman, Marpod, Săsăuși și Țichindeal. Câteva localități
Scaunul Nocrich () [Corola-website/Science/314493_a_315822]
-
de stanițele de origine. În unele comunități căzăcești din Rusia, aceste tipuri de așezări mai erau numite și „posiolok” (посёлок) sau „vîselki” (выселки). În timpul reformelor lui Stolîpin, președintele Consiliului de miniștri ai Rusiei, Piotr Stolîpin a încurajat țăranii să părăsească obștile sătești, să-și revendice partea lor din pământul comunitar și să-și creeze hutoare unde să se mute și pe care să le lucreze în mod individual. Un concept mai puțin radical a fost crearea proprietăților de tip „otrub” (отруб
Hutor () [Corola-website/Science/318419_a_319748]
-
revendice partea lor din pământul comunitar și să-și creeze hutoare unde să se mute și pe care să le lucreze în mod individual. Un concept mai puțin radical a fost crearea proprietăților de tip „otrub” (отруб): partea din pământul obștii sătești revendicate revenea noului proprietar, dar acesta continua să locuiască în satul de origine și era nevoit să se deplaseze zilnic până la terenurile sale pentru a le lucra. În jurul anului 1910, hutoarele și otrubele reprezentau aproximativ 10,5% din proprietățile
Hutor () [Corola-website/Science/318419_a_319748]
-
timpul, aici a fost ridicată o mănăstire de călugări. În apropierea sa, a fost descoperit un izvor cu apă tămăduitoare, ceea ce a făcut ca numărul pelerinilor să crească. În perioada celui de-al doilea război mondial, așezământul monahal a primit obște de călugărițe. După instalarea puterii sovietice în Basarabia, în 1945, mănăstirea a fost închisă, iar clădirile sale transformate în sanatoriu pentru tratarea copiilor cu diferite afecțiuni și apoi în clinică de dezalcolizare. În acea perioadă, biserica mare a fost transformată
Eschipolos, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318475_a_319804]
-
mult de 90 de ani după construcția sa, biserica de lemn, care era cunoscută sub numele de Biserica Banu ca o referință la ctitorul său, se deteriorase și devenise prea mică pentru numărul sporit al enoriașilor. Mitropolitul Iacob Stamati și obștea parohiei au finanțat construirea unei noi biserici cu hramul „Duminica Tuturor Sfinților”, planurile și construcția bisericii fiind executate de un arhitect din Transilvania, Herr Leiopold. Decorarea interioară a bisericii - pictura murală interioară, sculptura și pictura catapetesmei, au fost realizate de
Biserica Banu din Iași () [Corola-website/Science/317948_a_319277]
-
, comuna Ruginești, județul Vrancea a fost ridicată în secolul XVII. Figurează pe Lista Monumentelor Istorice din anul 2010 Cod LMI: . Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” a fost ridicată de obștea sătească încă din veacul al XVII-lea. Edificiul înfățișează planul de veche tradiție al navei dreptunghiulare cu partea de vest poligonală și absida altarului decroșată. Pereții edificiului, înălțați pe o temelie de bolovani de râu, au fost realizați din bârne
Biserica de lemn din Ruginești () [Corola-website/Science/323449_a_324778]
-
ban(i) gata lei 4 lei vechi...” De asemenea trebuie să luăm în considerație și atestarea documentară a satului Păulești, undeva între anii 1507 și a doua jumătate a anilor 1500. Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” a fost realizată de către obștea sătească. Edificiul dispune de un plan trilobat, cu absida altarului decroșată, de formă poligonală. Încăperile sunt ordonate pe axa est-vest, iar sistemul de boltire subliniază acest lucru cu mijloace specifice arhitecturii de lemn. Silueta edificiului este marcată de învelitoarea de
Biserica de lemn din Păulești () [Corola-website/Science/323445_a_324774]
-
Un incendiu devastator a izbucnit aici. Biserica și celelalte construcții au fost distruse. Toate sfintele icoane au pierit în mijlocul flăcărilor, cu excepția uneia. Icoana Sfântului Nicolae, pictată în secolul al XVII-lea, se afla în chilia starețului când nenorocirea a lovit obștea și, ca prin miracol, a scăpat nevătămată. Biserica nouă va fi ridicată în anul 1936. La câțiva ani de la incendiu, în 1934, Carol al II-lea a vizitat mănăstirea și a făcut o danie: un policandru. Tot cu ocazia construirii
Biserica de lemn din Mănăstirea Lepșa () [Corola-website/Science/323452_a_324781]
-
mai devreme de anul 1840. Cu toate acestea, tradiția locului și anumite descoperiri arheologice recente, redau cu mare certitudine faptul că mai înainte de această dată, aproximativ secolele XVI-XVII, aici a existat un mic lăcaș de cult cu viață monahală de obște, cel mai probabil un schit. Dovadă stau descoperirile din anii 1987 și 1990 când în partea de sud a cimitirului, Ghincea Cristian (paracliserul bisericii), săpând un mormânt, a descoperit aproape de aleea de acces către casa de hram, mai multe morminte
Biserica de lemn din Spulber-Vale () [Corola-website/Science/323455_a_324784]
-
acces către casa de hram, mai multe morminte, foarte vechi, cel mai probabil din secolele mai sus enumerate. De menționat este și faptul că în primii ani după construcția actualului lăcaș (1840-1860), preoții slujitori erau monahii care mai rămăseseră din obștea de altădată. La anul 1840 este construită biserica, ctitorie a credincioșilor satului de la acea vreme, din lemn și acoperită cu șindrilă pe temelie de piatră de râu. Între anii 1840-1860, așa cum aminteam, la această biserică au slujit diferiți monahi. Nu
Biserica de lemn din Spulber-Vale () [Corola-website/Science/323455_a_324784]
-
comuna Nistoresti, județul Vrancea a fost ridicată în anul 1755. Ansamblul Schitului „Valea Neagră" figurează pe Lista Monumentelor Istorice din anul 2010 cu codul . Mănăstirea Valea Neagră se află în satul omonim, comuna Nistorești, judetul Vrancea, fiind o mănăstire cu obște de maici. Schitul Valea Neagră, monument istoric național, a fost ctitorit de către părintele Maftei din satul Spinești, în anul 1755. Mănăstirea are în componența sa biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului", monument istoric, și turnul clopotniță, ambele fiind incluse pe
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
nume - „Kloster Wrantchanului” apare și consemnat pe o hartă a Moldovei datată 1790. Așa cum observăm și din documentul de mai jos schitul apare ca o ctitorie apreotului Maftei din Spinești, iar dintr-un alt document acesta are ca sprijin întreaga obște din Vrancea și un anume Asanache Panfile din Odobești. Iată primul document: „Adec eu, preot Mafteiu ot Spinești, dat-am adevărat zapis meu la mâna Gavrileștilor, anume Ioan i Toader Irimie i Dumitrașcu i Gavrilă, Io [a] na sora lor
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
Valea Neagră a fost desființată în anul 1960, in urma decretului 410/1959, biserica trecând la parohia din satul Herăstrău, ca biserică de mir. Abia peste 8 ani, în anul 1968, aici se va întoarce maica Petronia Ciornea. În continuare, obștea a crescut la cinci viețuitoare, stareță devenind maica Petronia care, datorită vârstei înaintate, cedează după anul 1993 conducerea. Biserica mănăstirii poartă hramurile „Adormirea Maicii Domnului" și „Pogorârea Sfântului Duh". Biserica este o construcție din lemn pe fundație din bolovani de
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
Vasile, moștenea o jirebie (o fâșie îngustă de pământ) de la biserică la deal, spre Bodea. Cronicile parohiei atestă ca slujitori ai acestei biserici pe următorii preoți: Ca urmare a creșterii populației, mica biserică de lemn a devenit neîncăpătoare și atunci obștea a hotărât să construiască o biserică mai mare, iar biserica veche să se desfacă și să se dăruiască comunității ortodoxe din Bucșoaia. Astfel, la 18 mai 1855, după săvârșirea unei liturghii de către parohul Teodor Ianovici, cu participarea majorității enoriașilor, vechea
Biserica de lemn din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323484_a_324813]
-
de cărți și a lucrat pe post de calfă pentru a-și întreține familia. La vârsta de aproape 20 de ani a părăsit viața laică și, după o încercare nereușită de a fi primit la Mănăstirea Neamț, a intrat în obștea schitului Brazi din Vrancea, unde a fost tuns în monahism cu numele de Alimpie de către starețul Dimitrie și a rămas timp de doi ani (1836-1837). A plecat în anul 1837 la Muntele Athos și s-a stabilit la schitul românesc
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
apoi la Moscova și Sankt Petersburg, trimițând ajutoare materiale și bănești către Prodromu. Dornic de liniște și de singurătate, s-a retras în noiembrie 1865 la Mănăstirea Valaam, aflată pe un arhipelag de pe lacul Ladoga, la granița Rusiei cu Finlanda; obștea de acolo trăia după normele atonite paisiene, impuse de ucenicii lui Paisie Velicicovschi care ajunseseră la această mănăstire. S-a stabilit la Schitul Tuturor Sfinților, unde a trăit timp de 17 ani, „arătând fapte minunate de trăire duhovnicească, în post
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
Catapeteasma este din două rânduri de icoane, având deasupra crucea cu Mântuitorul răstignit. În altar, sfinții canonici sunt grupați câte doi: Vasile și Grigore, Ioan și Nicolae, și cei doi arhidiaconi, Ștefan și Laurențiu. La proscomidiar există un Pomelnic de obște, destul de șters însă, pentru a se mai distinge numele ctitorilor. Piciorul mesei din altar seamănă cu o piatră de moară.
Biserica de lemn din Negoiești () [Corola-website/Science/319939_a_321268]
-
introdus de pct. 4 al art. I din ORDINUL nr. 809 din 16 mai 2016 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 375 din 16 mai 2016. Articolul 7 (1) Formele asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, pășunilor și fânețelor, obști de moșneni în devălmășie, obști răzeșești nedivizate, composesorate, obști de cumpărare, păduri grănicerești, păduri urbariale, cooperative, alte comunități și forme asociative cu diferite denumiri, menționate în Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor
ORDIN nr. 619 din 6 aprilie 2015(*actualizat*) pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate, condiţiilor specifice şi a modului de implementare a schemelor de plăţi prevăzute la art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, precum şi a condiţiilor specifice de implementare pentru măsurile compensatorii de dezvoltare rurală aplicabile pe terenurile agricole, prevăzute în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/271906_a_273235]
-
art. I din ORDINUL nr. 809 din 16 mai 2016 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 375 din 16 mai 2016. Articolul 7 (1) Formele asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, pășunilor și fânețelor, obști de moșneni în devălmășie, obști răzeșești nedivizate, composesorate, obști de cumpărare, păduri grănicerești, păduri urbariale, cooperative, alte comunități și forme asociative cu diferite denumiri, menționate în Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii
ORDIN nr. 619 din 6 aprilie 2015(*actualizat*) pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate, condiţiilor specifice şi a modului de implementare a schemelor de plăţi prevăzute la art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, precum şi a condiţiilor specifice de implementare pentru măsurile compensatorii de dezvoltare rurală aplicabile pe terenurile agricole, prevăzute în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/271906_a_273235]
-
nr. 809 din 16 mai 2016 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 375 din 16 mai 2016. Articolul 7 (1) Formele asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, pășunilor și fânețelor, obști de moșneni în devălmășie, obști răzeșești nedivizate, composesorate, obști de cumpărare, păduri grănicerești, păduri urbariale, cooperative, alte comunități și forme asociative cu diferite denumiri, menționate în Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18
ORDIN nr. 619 din 6 aprilie 2015(*actualizat*) pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate, condiţiilor specifice şi a modului de implementare a schemelor de plăţi prevăzute la art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, precum şi a condiţiilor specifice de implementare pentru măsurile compensatorii de dezvoltare rurală aplicabile pe terenurile agricole, prevăzute în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/271906_a_273235]
-
forma ei ortodoxă, asemănător cu alte culte religioase - creștine, musulmane etc., nu permite căsătorii cu practicanții altor culte, decât prin convertirea partenerilor de cuplu - în cazul acesta, la iudaism. Din cauza căsătoriilor în interiorul comunității, ca și în cazul altor etnii și obști religioase, în colectivitățile evreiești au apărut uneori și unele boli ereditare foarte rare care se manifestă aproape numai la evrei și care au fost mai bine depistate și studiate datorită contribuției medicilor si cercetătorilor evrei Evreii căsătoriți cu străini erau
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
scris în ambele limbi, idiș și ebraică. În limba ladino au fost create multe cântece religioase, de dragoste, proverbe și zicători, rugăciuni și basme, s-au publicat și unele cărți cu caracter enciclopedic sau de literatură romanțată. În țări cu obști evreiești numeroase s-a dezvoltat de asemeni ziaristica evreiască, în special în limbile idiș, ebraică și ladino, dar și în limbile locale. În București au apărut circa 170 de periodice evreiești, în diferite limbi. În Țara Israel (Palestina), în anul
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
iar de acolo în Crimeea. Karaiții sunt recunoscuți ca evrei, dar în timpul celui de al doilea război mondial, când naziștii au făcut cercetări cu privire la statutul lor religios, au existat rabini care au declarat, ca să-i salveze de la moarte , că membrii obștii karaite nu erau evrei autentici. Totuși, unii karaiți nu au vrut să-și renege originea și au mers la moarte împreună cu restul evreilor. După război, unii ideologi comuniști s-au folosit de aceste declarații în scop propagandistic, pentru a nega
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
cele dintre riturile creștine catolic, ortodox și protestante sau dintre riturile sunit și șiit ale musulmanilor. Ritul evreilor sefarzi și cel al evreilor orientali este foarte asemănător - amândouă fiind de obicei reunite sub denumirea de sefarzi în sens larg. Alte obști evreiești sunt relativ mici și au istorie si particularități deosebite: karaim (evreii caraiți); evreii etiopieni supranumiți "Beta Israel" și porecliți "„falași”" de către ceilalți etiopieni; evreii din Cochin etc. Cea mai mică și în acelaș timp străveche sectă evreiască - oficial nerecunoscută
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
limitate precum și evenimente naturale sau istorice au determinat treceri repetate spre zonele spre zonele învecinate mai prielnice: Moldova, Ardeal, Sătmar sau Polonia ajungând până în Moravia. Până în perioada medievală locuitorii Țării Maramureșului au fost români, urmașii dacilor romanizați. Organizarea satelor în obști a supraviețuit până târziu, cu folosirea în devălmășie a pădurior, apelor și pășunilor până în secolul XIX, dar cu atribuirea terenurior de șes din lunca râurilor anumitor familii, la început în regim temporar. În timp, aceste suprafețe fertile, destul de puține în
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]