5,469 matches
-
tine, fiule!" 30. Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima pentru fratele său, și simțea nevoie să plîngă; a intrat degrabă într-o odaie, și a plîns acolo. 31. După ce s-a spălat pe față, a ieșit din odaie și, silindu-se să se stăpînească, a zis: "Aduceți de mîncare!" 32. Au adus de mîncare lui Iosif deoparte, și fraților lui de o parte; Egiptenilor, care mîncau cu el, le-au adus de asemenea mîncare de o parte; căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
absolvire a facultății. Mi le-a arătat de zeci de ori, insistând asupra mediilor din fiecare clasă, asupra numelui învățătoarei și ale profesorilor, asupra anilor de absolvire... După câteva ore de bătut câmpii, se-ntorcea abia ținîndu-se pe picioare în odaia lui și acolo înjura, trăgea șuturi în mobilă sau plângea în hohote, și asta noapte de noapte, tot timpul cât am stat acolo. Niciodată nu s-a dus nicăieri și nici n-a venit cineva pe la el. Dar pe-atunci
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Simțeam aerul ca pe un curent de apă rece, cu vițe și vinișoare transparente, licărind. Puteam să înțeleg acum. Am ajuns la casa inginerului, am trecut printre macii aceia vineți, cu tulpini ca date cu var, și am intrat în odaia mea goală. M-am culcat și am visat prima dată unul dintre visele mele "adevărate". Existam, și am continuat să exist încă exact douăzeci de ani, pentru că la 36, de asemenea într-un singur moment (despre asta o să povestesc însă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
era pentru mine (și avea să rămînă) doar ceea ce percepeam în acele vise limpezi și ciudate, în care uneori mă ridicam în aer la cel mai înalt rând de ferestre ale câte unei clădiri semețe și izolate, privind înăuntru în odăi cu dactilografe verzui. Terminam școala generală la 28, lângă Circul de Stat, și încă nu fusesem în centrul orașului. întreaga mea lume rămăsese aceea a mamei mele, care, femeie simplă venită de la țară, își stabilise precis zona de acțiune între
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
trezit urlând în întuneric, am umblat prin casa labirintică, lovindu-mă de mobile, parcă ore în șir, până am văzut lumina gemulețului de la baie. Am deschis ușa (clanța îmi venea deasupra creștetului capului) și, în lumina galbenă ca urina, în odaia strâmtă și nesfârșit de înaltă, cu pereți de culoarea cadavrelor, am văzut-o pe mama spălând rufe în chiuvetă, în miez de noapte. Udă fleașcă, înfășurată în spumă și-n duhoarea săpunului de rufe verzui, cu sânii goi și părul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Udă fleașcă, înfășurată în spumă și-n duhoarea săpunului de rufe verzui, cu sânii goi și părul ud încîlcit peste spatele lung și slab, cu omoplații ascuțiți, era ca o statuie de o mărime neomenească, umplând cu totul 18 singura odaie luminată din univers. Da, Bucureștiul meu o avea în centru pe mama. Abia terminând cu ambițiile primelor mele proze, peste nucleul ăsta primitiv s-a suprapus alt oraș, cel emoțional, pentru ca abia în facultate, așa cum peste teleencefal s-a suprapus
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
am fost odată acolo), iar noaptea vedeam mai clar locuri pe care le uitasem de mult, locuințele unde stătusem până la doi ani, apoi până la patru, la cinci... Totul desfigurat de emoție, de la panică la extaz... O lumină verzuie, cadaverică, înfășură odăile imposibil de înalte. Ușile erau toate ca niște răni stacojii, din care mustea uneori sângele. Aerul era fumuriu, de amurg. Umblam prin decorul ăsta gigantic, puneam mânuța pe tapete cu floricele, mă opream terifiat în fața țigăncii care apărea în ușă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ochi care contează. Da, a trecut prea multă vreme. M-am născut, incredibil, în anii '50, în secolul trecut din mileniul trecut. Am trăit aproape patru ani într-o mahala mizeră din anii '50, laolaltă cu părinții mei, într-o odaie săpată parcă sub pământ, cu ciment pe jos, cu o mașină de gătit, cu un fier de călcat cu cărbuni, cu un pat de scânduri care-ntr-o noapte s-a prăbușit cu noi trei. Fratele meu a murit de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
făcea zgomot și ai mei au primit reclamații. Tata era acum redactor la un ziar pentru agricultură. Ne-am putut muta așadar "la vilă", tot în Floreasca. Vila Iu' pește: era tot un bloc, doar că avea acoperiș de olane. Odăile - le-am văzut de curând prin fereastra actualului locatar, căci de data asta stăteam la parter - erau la fel de meschine. Mai mult: exista o singură sobă de teracotă pentru amândouă camerele, încastrată în peretele dintre ele. Am trăit și acolo doi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
tapetul de hârtie 39 mucegăit și m-a oprit în fața ușii stacojii, cea de care se leagă într-un fel tot ce am scris vreodată, pentru că tot ce am scris a fost ca să pot ajunge acolo. Am deschis ușa. Pereții odăii cu ciment pe jos, unde văzusem lumina zilei, erau de paiantă. Pe jos era doar un preș de zdrențe, bălțat. Pe mașina de gătit stătea un fier de călcat cu cărbuni. Iar pe pat stătea mama, cu aerul ei modest
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
casa. Țiganul zăcea pe capră ca un sac de cartofi, iar țiganca aduna sticle de pe maidan în poala șorțului. M-am întors pe Nada Florilor dezolat de parcă aș fi pierdut șansa vieții mele. îmi făcusem planul nebunesc să cumpăr acea odaie și să vin să stau, măcar din când în când, acolo. E singura casă pe care mi-am dorit-o vreodată. Cum ar fi arătat nopțile dormite acolo, în farmecul intens al odăii albite de lună? Și nu m-aș
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
îmi făcusem planul nebunesc să cumpăr acea odaie și să vin să stau, măcar din când în când, acolo. E singura casă pe care mi-am dorit-o vreodată. Cum ar fi arătat nopțile dormite acolo, în farmecul intens al odăii albite de lună? Și nu m-aș fi trezit oare în vreo dimineață în mirosul oalelor fierbând pe mașina de gătit și, aler-gînd afară, n-aș fi găsit, apărută încă o dată pe pământ, curtea aceea din centrul lumii, cu bătrânul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
un WC pentru femei. Aruncam doar priviri timide, destul ca să văd păpușile, hidoase ca niște avortoni, îngrămădite, strâmbe, căzute unele-n brațele altora, pe rafturile vopsite de asemenea în stacojiu. Noi ne îndreptam spre tejgheaua de pe o latură a primei odăi, dincolo de care, pe rafturi, erau tot felul de obiecte jalnice (dar extrem de atrăgătoare pentru mine): pistoale cu apă din plastic de culoarea vomei, mingi descentrate, roșii cu buline albe, un fel de cărucioare de tablă pictată trase de căluți tot
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și a vicleniei. Meterezele-i depășesc norii, iar pe frontispicii sânt semnele Diavolului. Intru pe coridoare de piatră. Uși secrete se deschid, trape cedează. în cuști de fier - muritori 255 sfârtecați, trași în țeapă, răstigniți pe ziduri însîngerate. Fiecare nouă odaie e înțesată cu demoni. Sânt doar o Armă care carbonizează. Și viclenie. Acum caut cheile. Cea de opal, cea de turcoaz și cea de malachită. Sângerez din sute de răni, dar nu mi-e frică și nu mă pot opri
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ca școlărițele. Se surprinse și Zaraza lăcrimând și nu-și amintea s-o mai fi făcut vreodată. Cântărețul mai zise două cântece vechi și se retrase. Țiganca stătu jumătate de ceas ca pe ace și ieși după el. Intră în odaia improvizată a artiștilor, unde dădu peste îmblînzitoarea de șerpi despuiată pe jumătate, gâdilată de dresorul de porumbei și râzând vulgar. Cristian Vasile era la o circiumă din preajmă. Nu mânca niciodată în localul unde cânta. îl găsi la circiumă, stând
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
era pentru ei mai mult decât o prostituată căreia-i luau bună parte din agoniseală. Smulgîndu-și perii de disperare în fața rivalului său prodigios, Zavaidoc încercă mai întîi să-l învingă cu mijloace nobile. Pierdu nopți întregi la pianul hodorogit din odaia unde locuia, la "Gavrilescu", încercînd să mai facă vreun cântec de succes. Pradă unei dezolante lipse de inspirație, fură o melodie de la Sinatra și fu prins. Când mai ieșea pe scenă, avea acum parte mai mult de cotcodăceli și fluierături
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de malachită sculptată, pipăise zeci de urne frumos aliniate ca să dea de cea a dragei, a neuitatei Zaraza. O strânsese la piept și-și apăsase buzele pe argila ei rece. Ajuns acasă, cântărețul așeză urna pe un gheridon din colțul odăii și, chiar din dimineața următoare, începu sinistrul ritual pe care i-l inspirase fără-ndoială sminteala. Mi-e greu până și să pun pe hârtie cuvintele care descriu faptul de nedescris, dar am s-o fac totuși cât se poate
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
o mare cu apele de culoarea vinului, ce scălda țărmul unei insule lungi locuită de un popor iute și harnic, cu pielea albă și cu mintea înclinată spre negoț. Acolo era obiceiul de a se clădi palate largi cu multe odăi în care te puteai lesne rătăci. În marea cea albastră, din miazăziua ei, intrau, prin câteva guri desfăcute în unghi, apele unui râu nemaipomenit, Hapi, socotit zeu, căci numai el hrănea tot poporul roșu care umplea țărișoarele împrăștiate în lungul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aceea. Este întîia oară că mă auzi vorbind astfel, fiule, dar ție îți pot mărturisi că nu mai știu nici eu ce să cred... De-ar fi fost numai steaua... Slujitorul intră cu câteva opaițe aprinse și le așeză în odaie. Auta luă două și porni după preot, pe o scăriță care ducea spre acoperiș. Scărița era din lemn greu, fiert în smoală, și lucrată cu meșteșug, fiind răsucită și îngustîndu-se din ce în ce mai mult, ca unele scoici. Lui Auta îi bătea inima
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
era nici acolo. Atunci Marele Preot se lăsă greoi într-un jilț și rezemîndu-și bărbia în piept stătu așa, mut și nemișcat, până când răcoarea nopții îl făcu pe Auta să-l ia de braț și să-l aducă încet în odaia de culcare. În noaptea aceea Auta nu-l părăsi. Nu putu să adoarmă nici unul dintre ei, dar noaptea trecu fără ca vreunul să deschidă gura. Numai când fereastra de la răsărit începu să se lumineze, bătrânul ațipi, iar Auta se duse în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aceea Auta nu-l părăsi. Nu putu să adoarmă nici unul dintre ei, dar noaptea trecu fără ca vreunul să deschidă gura. Numai când fereastra de la răsărit începu să se lumineze, bătrânul ațipi, iar Auta se duse în patul său dintr-o odaie de sus, istovit mai mult de gânduri decât de nesomn. CAPITOLUL XIII Atlantida era apărată din două margini de patru lanțuri de munți. Spre miazănoapte, de unde ar fi putut veni s-o cotropească în vremea iernii vântul țărilor reci, uriașa
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
luate măsuri în fața cărora slujbașul singur nu mai avea nici pricepere, nici tărie. CAPITOLUL XIV Trecuseră cincisprezece zile de la sosirea corăbiilor în Marele Oraș. Auta era în sala cu cărți din palatul de pe Piscul Sfânt. Bătrânul încă nu coborâse din odaia de dormit. Sclavul său citea în acest timp o cronică foarte veche în care se vorbea despre începuturile neamului atlant. Nimeni în țară dintre cei vii nu mai cunoștea această cronică, afară de Marele Preot. Acum, bătrânul socotise că o poate
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și-i spuse sclavului, nedîndu-i timp să i se închine, că numaidecât va veni strălucitorul Tefnaht. Când să-l întrebe de Marele Preot, Auta văzu că nici tânărul nu mai era: se strecurase nezărit. Străinii ședeau în jilțuri și priveau odaia în tăcere. Când intră Tefnaht, Auta tresări și vru să cadă în genunchi, dar fiul Zeului Puterii îl opri cu un gest aspru și-i porunci în șoaptă să se așeze și el într-un jilț. Mirat, Auta se așeză
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ești inteligent cu adevărat? Atunci ia-l și mută-l. Gazda se temu că și-a jignit oaspetele. Ca să lase timp să-i treacă eventuala ofensă, ieși să aducă alte cafele. Oaspetele văzu abia acum că lumina cea mare din odaie venea de fapt de-afară, de la soare. Se sculă și stinse lampa. Apoi se opri la geam, contemplând forfota dimineții însorite. Peste drum se puneau ultimele plăci de marmură și de tuf pe fațada unei case bucureștene înalte. Auzi ușa
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
bătrânei doamne, iar în fața Ramonei făcu o plecăciune ușoară, abia schițând un zâmbet. în casă era o atmosferă de sărbătoare. Pe unul din pereți, sub o icoană mare, ardea o micuță candelă cu tămâie, care împrăștia un miros plăcut în odaie. După puțin timp Ramona îi invită pe cei trei în casa cea mare, ea considerând că este bine să-și lase mama liberă pentru a-și putea primi rudele și vecinii ce urmau să vină la colindat. Bătrâna doamnă, într-
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]