7,232 matches
-
meu sculptate sunt buzele tale... Mă răzvrătesc, rup orizontu’-n linii frânte Și-n vârf de stea agăț chemările-ancestrale. împlinire Mână în mână, îmbrățișați pășim în vis, Ne reclădim într-o poveste de iubire, Cu aripi de lumină zburăm în paradis, Troiene-nghețate? Sunt doar în amintire. Pe trupul meu flămând renasc palmele tale, Văpăi de dor atâta vreme surghiunite, Dragostea-și cerne peste noi albe petale, Buze arzând șoptesc tăceri indefinite. Nici ieri, nici mâine nu există în iubire, Pe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și iubitor; De tine mi-este inima flămândă, De glasul tău, poem liniștitor. Plângând cu noaptea, simt că ești cu mine. Te mbrățișez și-ți spun : „Ce groaznic vis! ...” Cu blânde mângâieri mi-alini suspine Și ne-nălțăm vibrând spre paradis. Iubite ... Te rog, iubite, prinde-mă de mână Să ne-nălțăm pe sfere de lumini; în necuprins iubirea-ți să-mi rămână Și-n irizări de soare să m-alini. Cu jarul din priviri dogorâtoare Să pârguim și fructele pe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în cerul gurii Raza primului pistrui Pe care chiar Creatorul Vrut-a să-l sărute-ntâi. Florile simțind cum raza Le mângâie pe petale, Au dat drumu' la parfumu' Vrăjilor sentimentale. Omul și-a luat Femeia Și-au plecat prin Paradis Până ce-au ajuns la pomul Cel cu Rodul interzis. Pacea era... nedescrisă; Șarpele era în pom Distribuit ca să joace Rolul perfidului om. Eva a-nțeles mesajul, Cum stătea șarpele-n pom; Pantonima e limbaj, Dincolo de idiOM! Adam privea când la
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
minte haină, Mințind-o că-n țara cu mulți portocali Va fi o frumoasă regină. Plecase de-acasă cu crezul c-ar fi Stăpână-ntr-o țară de vis, Cu râuri de lapte și aur pe drum, Frumos și etern paradis. Pământuri întinse cu pomi încărcați, Ce-așteapt’a culege din roadă, Pe drumuri aleargă frumoase mașini ...și câini cu covrigii în coadă. în gură-și îndeasă batista strigând, Ca urletul stins să n-audă, Falangele-s frânte de dorul cuprins Și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Izvorul ce-l bei din căuș, Copiii, la școală, voioși se-ntrec Și fac dintr-un dâmb derdeluș. La toate Maria visează cu jind, Dar visul rămâne doar vis Și gândul îi zboară la casa cu flori, Etern și frumos paradis. Poeți contemporani Eu nu strivesc corola de minuni a lumii Un vers profund dintr-un poem sublim Metaforă sau rimă alb-ar spune unii Sau o poveste de amor ... un anonim. S-au scris de mult și-or dăinui pe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
măslin dulce. Desigur, mă pricep eu însămi la astfel de lucruri. împăratul Hsien Feng mi-a spus de multe ori că el se transformă în somn într-o bucată de pânză și e purtat de vântul de sud direct în paradis. Majestatea Sa nu dorește nici o ceremonie de adio. Este hotărârea sa ca noi toate să fim văduve. Nuharoo stă dreaptă precum un pin. Clipește din ochi și hotărăște să o ignore pe doamna Yun. Își ia ceșcuța de ceai, ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mai este și, oricât ne-am apropia noi unii de alții, nu vom putea deloc umple golul pe care el îl lasă... UN CETĂȚEAN CARE SCRIE Din literatura americană am aflat că alături de grădini încărcate de fructe ca într-un paradis pot muri de inaniție oameni care n-au voie să le culeagă și să fie plătiți pentru asta fiindcă proprietarii nu sânt interesați de o cantitate așa de mare de fructe pe piață, care ar strica un anumit echilibru al
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
apucat de scris, asta nu e așa greu, sau dacă totul e imaginat, aha, va să zică scorneli. Eu însă am complicat puțin lucrurile, dîndu-le următorul răspuns: adevărate sânt sentimentele, ficțiuni sânt împrejurările. Se spune de obicei că există o nostalgie a paradisului pierdut, care este copilăria. în realitate copilăria este locul de refugiu al problemelor insolubile. Omul matur sau chiar foarte tânăr descoperă, de pildă, condiția sa, că mai devreme sau mai târziu, fericit sau nu, bun sau rău, el trebuie să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Oricît de înțelepți, bărbații fac greșeli. Coana Sofica o știa, de aceea ocolise cu perseverență împotrivirile lui Goilav. Îi impusese să-i ceară mîna, procedînd cu atîta iscusință încît, atunci cînd ea și-a dat consimțămîntul, pictorul se crezu în paradis. Chiar azi, la gîndul că ar fi fost refuzat, bătrînului îi bătea inima. - Nu pictez femei, îmi mărturisi Goilav după ce am rămas singuri. Nu au expresie. Fața lor e lipsită de musculatură. Din cauza cărnii, pe chipul unui bărbat stă scrisă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de trestie. Marea Întindere nu aparținea nimănui și, din pricina vânatului și a peștelui care aproape că le săreau În tigăi, oamenii erau priviți - nu fără temei - ca niște neiubitori de muncă și lasă-mă să te las, cheflii și neisprăviți. Paradisul În care trăiau, poate, Încă de la Facerea lumii, s-a curmat brusc, În câteva amărâte de luni. Dunărea a fost Îndiguită pentru a i se ține apele În frâu, iar lacurile, lăcușoarele, jăpșile, mlaștinile au fost scurse, secate, nivelate; pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zboară în zare. Multe animale sunt în starea lor naturală, iar altele sunt redate în chip fantastic. Se văd și două figuri omenești, Adam și Eva, destul de stângaci redate. Un copil se joacă, iar altul suflă dintr-o trâmbiță. În mijlocul paradisului imaginat ca o grădină este o apă în care se văd mai mulți pești. În ea se scaldă o sirenă. Prin mulțimea figurilor, naturalețea mișcărilor, frumusețea peisajului, scena se impune ca una din cele mai interesante. Sub panoul cu facerea
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
alt Iane... Păi dacă este un Iane cântăreț, de ce n-ar fi și un Iane „neguțitoriu”, părinte? Uite că l-ai ghicit. Și eu care credeam... Apoi cum să nu-l țin minte pe „Iane neguțitoriul, feciorul Alexii, ginerile lui Paradis? Nu-i el cel care primește la 15 martie 1670 (7178) întăritură de la Gheorghe Duca voievod pentru o casă ce se află „aici în tîrgu în Iași, pre Ulița Strîmbă a Chervăsăriei”, cumpărată de la „Gașpar franțojul ceasornicaru și cu fămeia
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Știa el ce știa Vlădescu, atunci când spunea că românul în veci nu piere, fiindcă în vremuri în care statul îl jupoaie, “fiecare român se descurcă pe cont propriu”. În timpul acesta, îmbuibații regimului cu conturi grase, prin Elveția, Cipru, sau alte paradisuri fiscale, mimează solidaritatea și nu uită să se plângă, cot la cot cu cei fiscalizați la sânge, de lăcomia statului. Dacă România ar fi fost nu o țară, ci o companie producătoare de ochelari pentru elefanți, sau de sutiene pentru
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în care și-a privit copilăria, adolescența, viața în cele mai adânci simțiri. Privește și acum. Își trece o mână tremurândă peste chip. Mâna sau chipul sunt înscrise cu dâre aspre de care nu scapă nici o rătăcitoare pe acest înșelător paradis. E oglinda. Sau poate doar cartea amintirilor își pâlpâie filele sale peste față, ca o adiere ușoară, într-o zi tristă de prier. Crede că nu va regreta nimic, nici nopțile de mai inundate de parfumul valerian al liliacului, nici
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
veneau prietenii să ți se alăture ca într-un altar sacru, iar tu să-i umbrești cu veșnicia. Să te simți stăpâna unor ținuturi, oamenii să recunoască satul ca pe o moșie a bătrânilor plecați. Să oferi și altora din paradisul ce a fost cândva numai al vostru, și într-o clipă de durere să pierzi totul, să ții mîinile răsfirate și să simți cum sufletul ți se scurge printre degete. Ai simțit vreodată cum ți se scurge sufletul și bucăți
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
o pasăre de pradă. El era decorul sumbru al copilăriei mele. Oare își mai amintește cineva de el? Priveam luna. Își trăsese un văl cenușiu peste față arătându-se solidară cu suferința mea. După mulți ani, m-am întors în paradisul copilăriei mele să-mi plâng plecații, prea mulți și prea devreme. Satul mirosea a pustiu și a moarte... Aud ecouri... glasuri cristaline de copii. Refac drumul spre iaz. Apa mă privea nepăsătoare ca pe o străină... O, biet chip sluțit
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Randall. Îl iubeam. Îl iubeam de când aveam optsprezece ani. — Da, am răspuns și următorul lucru de care îmi amintesc a fost că m-am trezit cu un inel uriaș pe deget. Capitolul șaptesprezecetc "Capitolul Șaptesprezece" Dincoace de paradistc "Dincoace de paradis" — Lunea neagră, a zis David, intrând în birou, cu un exemplar din New York Post ascuns sub haină. Vivian e pe picior de război. A concediat deja un asistent și a făcut doi publiciști să plângă. și nu e încă nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
adică, amindoi, cu intenții diferite, de aceeași perioadă. Dar eu să fiu și plătit, ce zici? — Nu... nu înțeleg ce urmărești... — Ce urmăresc? Să mă enervez, asta urmăresc! Să găsesc o scamatorie... O joacă, un hobby, cum zic ăia din paradisul capitalist. Să nu mă mai plictisesc! Tragedie mai mare ca plictiseala, nici moartea nu este. Bătrânul scenarist din cer asteapta să-l amuzăm, nu-i așa... d-aia ne-a creat. Pot deveni colaboratorul marii dumitale opere? Fac arborele genealogic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că au mâncare și mașini și anticoncepționale. Dar nu sunt mai fericiți, să știi! Vai de capul fericirii lor, crede-mă! La noi e decență, să știi. Decență, dom’le, o calitate inestimabilă! Nu, nu spun că la noi e paradis, știu de ce zâmbești. Dar e decență, stimată colegă. Decență! Ce nu se poate, nu se poate. Viața e scurtă. Uite, mai duduim vreo zece ani și fâs, ne-am dus. Irina îl privea, captivată. Îl privea cu ochi mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
revine tâmpenia. Te plictisești, știu eu. La tine asta e boala: plictiseala. Ce vrei, ce-oi fi vrând, dom’le? Să revezi fosilele alea? Neant, dom’le! Cenușă, pământ, morminte. Cei care au supraviețuit sunt cu un picior dincolo, în paradis. Uită-te la mine. Râde nenea Marga, râd amândoi. Tolea face un semn în spate, spre măsuța cu rotile. — Citește scrisoarea. Să vezi că nu-i doar plictiseală și distracție, deși nici astea nu-s de neglijat, deloc, deloc. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care i s-a tras nenorocirea. Euforie! Euforie, cu tendință spre calambur, așa numeau boala tâmpiții ăia de doctori și chiar asta era. Continuă veselie, totală amnezie. Un circuit special, destul să-l atingă bisturiul că începem să fim în paradis, ca omul viitorului... Cutreiera toată ziua străzile, vorbea cu toată lumea, intra oriunde, cinematografe, magazine, stații de pompieri, băi publice, frizerii, oriunde. Cunoscut de toți, o vedetă, ce mai! Fără precauții sau emoții sau sentimente, uita, într-o clipă, unde fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
loc nici pentru o muscă. Așteptăm altul, așteptăm, până ni se albesc ochii în cap. Tramvaiul vine, călătorul izbutește să se agațe de scara lunecoasă. La prima stație avansează o treaptă, viitorul e aproape, o treaptă, încă o treaptă, iată paradisul, te afli deja în fața ușii, simți umărul și cotul și genunchiul și gâfâiala vecinului, asta da, conectare, cot la cot, umăr la umăr. Buun, coborâm la Mihai Bravul, schimbăm traseul. De data asta, tramvaiul apare după numai o oră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
viitorului e interzisă.“ S-a ridicat de pe locul supliciului. Să iasă în stradă, în primăvară, unde supraviețuia, umilit, furnicarul. Să vadă ce efect are bufonul asupra unui mediu îngrădit. A luat liftul, tramvaiul, troleibuzul. A coborât, adică, în stradă, în paradis. Cu un singur gând: se va duce la teatru. A privit strada murdară, fețele obosite, agitația amețită, umilă. S-a oprit la chioșc. A avansat, ca furnica, la coada cozii pentru băutura sălcie și tartina obosită. Felii care înlocuiau pâinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe toți cei din generația erorilor, cum spuneți voi, niște bastarzi. Visători manipulabili, incurabili, schizoizi. Ei bine, ascultă: Emilia a fost un adevărat noroc pentru tovarășul Ianuli, crede-mă! În ciuda multor... Am înțeles, am înțeles. Sunteți un poet, domnule Gafton. — Paradisul este plan, copile? Tabloul divinității e plan! Diavolul a introdus a treia dimensiune... Un om ca Ianuli reprezintă ceva profund, drept și nobil, să știi, domnule. Dar Emilia e voluta care lipsea... o binefacere. Domnul Gafton se ridicase în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
el, spre primul stâlp electric. Fără lumină, firește. Seara, străzile zăceau în beznă. Se auzea doar tropotul santinelelor, se ridica peste oraș putoarea gunoaielor neevacuate si bezna moale, scârboasă. — Bucuria merită toate onorurile, profesore! Când eram tânăr și luptam pentru paradis, m-au închis într-o închisoare adevărată. În captivitate, îi disprețuiam pe cei atenți la o floare, la cerul înstelat, la prospețimea zăpezii. Mi se părea un subterfugiu, o frivolitate. Azi, cand mă apropii de scadență... Se oprise, rușinat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]