5,088 matches
-
ți-a răspuns la Întrebare? Întrebă Diane. Ce spunea? — Nu te rușina... o Îndemnă Paul. — Spunea, răspunse Kitty timid, ei bine, spunea ceva de genul ăsta. Unei broaște care nu și-a părăsit niciodată iazul, oceanul i se pare un pariu riscant. Asta Înseamnă să renunțe la siguranța, la cunoștințele asupra lumii sale, la recunoașterea de care se bucură acolo! Broasca din ocean doar clatină din cap. Nu Îi poate spune cum e, dar Într-o zi o va duce acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Costco pentru că ofereau muncitorilor salarii bune și asigurări de sănătate, dând ca exemplu zgârcenia celor de la Walmart. Singurele vești bune veneau de la un jucător de cărți profesionist, cu o mustață imensă, care credea că acum era Epoca de Aur a pariurilor. În mod absolut surprinzător, după ce Împături ziarul buna dispoziție nu-i dispăru. Se uită În jur; restaurantul era acum aproape gol, un singur bărbat stătea la bar - Înalt, musculos, vopsit blond, Îmbrăcat Într-un tricou gri zdrențuit. Mânca niște clătite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
putea să-l cunosc. Unde ai fost? — La Viceroy Hotel. Zâmbi ca și cum ghicise că se gândise la el acolo și că absența lui fusese mai puternică decât prezența oricărui alt bărbat. — N-ai Întâlnit decât un tip? Pot să pun pariu că erai cea mai frumoasă femeie din bar. Curiozitatea lui o flata. Dar Kitty știa că și-ar fi dorit să fi Întâlnit mai mulți bărbați, unul singur ar fi fost mult mai personal. — Au fost doi. Al doilea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
blondă Îndesată, de treizeci și trei de ani, cu un simț al umorului foarte ascuțit și ochi albaștri, strălucitori. — Cum a fost la Los Angeles? Întrebă Carmen după ce făcu cunoștință cu fetele. — A fost mișto. M-am distrat. Nimic special. — Imposibil! Pun pariu că ai tu o poveste interesantă de-acolo! Haide, trebuie să se fi Întâmplat ceva bun pe-acolo, zise Giulia calmă. Radiezi! Trei perechi de ochi se ațintiră asupra lui Kitty. Nu, era hotărâtă să nu spună nimic. — M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-un băț între piciorușe, de milă, poți paria liniștit cu Ionuț Costov, când el zice că fetele au puță fiindcă altfel n-ar reuși să facă pipi. Ne-am certat pe drumul dintre D 13 și cofetăria din C 7, pariul l-a tăiat Dodan Sorin, poreclit Șobolanu’, alintat Șobi, iar lămurirea ne-a dat-o Despina Tudorache, de la a IV-a F, care se întorcea de la sifoane. Noi, eu, Ionuț și Șobi, eram într-a treia, în clase paralele, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cât să-l facă accesibil unei directe clare, din rărunchi, care-l termina. Au fost cele mai frumoase meciuri de box pe care le-am văzut în viața mea, mai ales că se strângeau zeci de spectatori, care nu făceau pariuri, dar chibițau cu suflet. În rest, într-o duminică în care familia Pascu era la mare și ceilalți locatari din D 13 erau acasă și căscau gura la ferestre, la ei, la etajul doi, s-a produs o inundație cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
iute groapa, lopata. Obiectele sunt susceptibile de comunicări tacite: oglinzile marama, groapa, lopata, lăutele, viorile, pălăria, bastonul, masca, mănușile complotează împotriva regizorului acestui tăcut spectacol, constituindu-se într-o recuzită nefastă. Marele rateur al vieții înțelege că a pierdut un pariu existențial, de vreme ce obiectele se grupează după o regie proprie. În acest moment, poetul cade din spectacol. Iată de ce spuneam că lirica lui Emil Botta este un spectacol ratat. Echipajul căruia îi flutură argintiul penaj simbolizează tocmai această cădere din spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cred că aș fi avut oroare să construiesc un personaj scriitor. Era totuși cel mai la îndemână procedeu prin care să spun ce am spus despre felul cum s-a făcut și se face literatură în România. A fost un pariu cu mine însumi să construiesc un astfel de personaj. Am știut că am câștigat pariul la câteva luni după definitivarea manuscrisului cărții, când am știut că romanul e bun, chiar dacă avea să treacă mult timp până să primesc niște confirmări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
la îndemână procedeu prin care să spun ce am spus despre felul cum s-a făcut și se face literatură în România. A fost un pariu cu mine însumi să construiesc un astfel de personaj. Am știut că am câștigat pariul la câteva luni după definitivarea manuscrisului cărții, când am știut că romanul e bun, chiar dacă avea să treacă mult timp până să primesc niște confirmări. Altminteri, relația mea cu personajul Relu Golea este aceeași pe care o am cu toate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
recunoască independența provinciei Kosovo sau fiindcă viziunea președintelui asupra politicii externe e falimentară. Accidentul provocat de Ludovic Orban în decembrie și apoi mușamalizat - din fericire doar parțial - a fost un instrument prin care Băsescu vrea să distrugă partidul liberal. Pun pariu că și la o întrebare despre încălzirea globală un om inteligent cum e domnul Nistorescu ar ști să ajungă la Traian Băsescu. Vreau să spun că, în contextul dat, discuția despre intențiile ascunse, malefice sau benefice, ale președintelui nici nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
ambiții, conchise Wilt. — N-o să se-apuce nimeni să-mi hăcuiască ouțele cu un afurisit de cuțitoi! spuse perciunatul. Nici n-ar vrea nimeni, aruncă altcineva. — Ce zici de gagiul la care i-ai pompat gagicuța? întrebă ciocolata Mars. Pun pariu că el nu s-ar supăra deloc să încerce... Wilt scoase iarăși la iveală amenințarea cu Piggy, determinându-i pe elevi să revină la vasectomie. — Și, oricum, nu mai e o chestie ireversibilă, zise Peter. Pot să-ți pună acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să fie. Fusese o scurtă trecere în revistă a situației. Așa că, brusc fără să mai aștepte reacția creierului neajuns la maturitate, renunțând la politețea impusă față de acest supradotat, Gosseyn vorbi fără să mai aștepte să i se dea permisiunea. - Pun pariu că pot să-mi țin respirația mai mult ca. tine. În încăpere se făcu o liniște perfectă. Gosseyn Trei avu timp să remarce cum cei prezenți, aflați în uniformă sau curtenii înțepenesc și devin - da - speriați. - Pun pariu că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
permisiunea. - Pun pariu că pot să-mi țin respirația mai mult ca. tine. În încăpere se făcu o liniște perfectă. Gosseyn Trei avu timp să remarce cum cei prezenți, aflați în uniformă sau curtenii înțepenesc și devin - da - speriați. - Pun pariu că nu poți, spuse băiatul-âmpărat. După care, fără a mai aștepta, trase puternic aer în piept. Își lărgi plămânii. Își umflă obrajii. Și Gosseyn, reacționând imediat, făcu la fel. Și iată-i așa pe amândoi. La început bărbatul gândi: "Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
î Gosseyn care dispunea de un cortex complet dezvoltat - cel puțin așa considera el - rumegase însă alte câteva idei. De aceea, după ce își normaliza cât de cât respirația, își recunoscu înfrângerea zâmbind, și zise: - Este puterea celor tineri. Dar pun pariu că sunt alte jocuri la care pot să te întrec. Simpaticul copil mai avu nevoie de câteva exerciții de respirație. Dar fața i se luminase deja. - Pun pariu că nu poți să mă bați la Scroob, spuse în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
își recunoscu înfrângerea zâmbind, și zise: - Este puterea celor tineri. Dar pun pariu că sunt alte jocuri la care pot să te întrec. Simpaticul copil mai avu nevoie de câteva exerciții de respirație. Dar fața i se luminase deja. - Pun pariu că nu poți să mă bați la Scroob, spuse în cele din urmă puștiul de 12 ani. Mama nu mai vrea să joace cu mine pentru că sunt prea bun pentru ea. Gosseyn spuse: - Va trebui mai întâi să văd ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
foarte veseli, bine îmbrăcați. Pe podeaua de lut fojgăiau gândaci mari de bucătărie. Unii, striviți pe jumătate de vreo lovitură de călcâi, mai agitau câteva labe și-o antenă. M-am așezat la masa unde stătea și amicul meu roșcat. Pariurile deja se făcuseră, erau înscrise cu cretă pe o mică tablă neagră, așa că am dedus că deocamdată aveam să fiu doar spectator. Sumele erau mari, mai mari decât tot ce văzusem vreodată mizîndu-se la un joc de noroc. La un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o văzusem, în noaptea aceea era plina până la refuz. Oriunde priveai, întîlneai figuri cunoscute, ofițeri și pictori, câțiva preoți bărboși, industriași și femei mondene, toți surescitați de inovația neașteptată adusă ruletei. Tabla pe care doi tineri în cămăși scriau cotele pariurilor ocupa tot peretele din spatele lădiței pe care trebuia să se urce Ruletistul. Acesta apăru după un timp, abia străvăzîndu-se prin fumul albastru din hrubă. Urcă pe ladă și, după tot acel ceremonial al verificării amănunțite a armei și cartușelor, care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
afacere vulgară, ca sursă de existență sau de avere devenise o idee absurdă. Pe de altă parte, cotele sale tindeau să scadă, în ciuda fanaticilor care se ruinau încăpățînîndu-se să joace împotriva lui. La un singur semn al Ruletistului, tot sistemul pariurilor se prăbuși. Devenise de prost gust să mai organizezi rulete în care un biet vagabond își duce pistolul la tâmplă. Nu mai existau patroni și acționari, și singurul care mai organiza rulete rămăsese Ruletistul. Dar totul deveni un spectacol, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prost gust să mai organizezi rulete în care un biet vagabond își duce pistolul la tâmplă. Nu mai existau patroni și acționari, și singurul care mai organiza rulete rămăsese Ruletistul. Dar totul deveni un spectacol, cu bilete de intrare în loc de pariuri, spectacol cu un singur interpret care, din timp în timp, ca un gladiator în arenă, înfrunta destinul. Sălile închiriate deveneau tot mai spațioase. Se renunțase cu totul la tradiția găurii de șobolan, la mirosul de sânge și băligar, la prenumele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ar trebui să fie bucățica de aluat în jurul căreia ar fi posibil să crească din nou pâinea pufoasă a lumii. Altfel totul, dacă există un tot, este plat ca o lipie. Dar dacă el a existat, și a existat - iată pariul meu - atunci lumea există, și eu nu mai voi fi silit să închid ochii și, cu pielea zbârcită pe oase, cu carnea pe dinafară ca o blană de sânge, să înaintez așa pentru cât ține veșnicia. Din povestea asta îmi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o pagina o mărturie pură, eliberată din carcerele convenției artistice? Să mă adun și să am curajul să recunosc: în nici un fel. Am știut asta de la început, dar, în viclenia mea de animal încolțit, am ascuns jocul meu, miza mea, pariul meu, de privirile tale. Pentru că, în cele din urmă, am mizat tot pe literatură. Am folosit, în raționamentul meu masochist, pascalian, tocmai ceea ce părea că îmi stă împotrivă. Iată tot raționamentul meu, tot ce mă face să duc până la capăt
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu mă pot opri să nu exult de bucurie. Căci personajele nu mor niciodată, ele trăiesc de câte ori lumea lor e "citită". Dacă nu își va săruta niciodată iubita, păstorul pictat pe urna greacă știe măcar că o va privi veșnic. Iată pariul meu și nădejdea mea. Sper din toată inima, si am un argument forte: Ruletistul, că sânt un personaj de povestire, că, deși am optzeci de ani, nu voi muri niciodată, pentru că, de fapt, nu am trăit niciodată. Poate că nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe care să scrie simplu: IAȘI. (Frați chinezi, vă rog eu frumos, nu pierdeți ocazia. Ce vă costă? Voi oricum scoateți tricoul la doi lei bucata. Cât vă ia să inscripționați, alături de sigla originală Abibbas, și numele orașului Iași? Pun pariu că faceți o afacere.) Deși nu mă îndoiesc că publicul ieșean are mușchii pregătiți pentru a se bate pe bilete, ce șanse ar fi să avem un festival de film asemănător la Iași? Cine ar investi bani pentru a ieși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
puțul. — De unde știi asta? — Știu, pentru că particip pentru a treia oară la raliu și sunt convins că, de îndată ce ticălosul ăla va afla că vreți să-i tăiați o mână, va pleca, și nimeni n-o să îndrăznească să-l împiedice. Pun pariu că nu va veni decât dacă va fi ales cu forța, și organizatorii raliului nu vor face așa ceva. — Au mult de pierdut. — Vă înșelați. N-au nimic de pierdut, deoarece când am semnat contractul toți am acceptat asemenea riscuri, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai citească și pe viitor, dacă li se cere, să știe lumea și politicienii că sunt o forță. Mai zâmbesc și când îmi închipui râsul în barbă al lui Ioan T. Morar (care nu a fost prezent la „demonstrație“). Pun pariu că nici el nu se aștepta să iasă atât de bine. P.S.: La protestul împotriva scoaterii emisiunilor „Lumea citește“ și „Nocturne“ de la TVR, a participat și actrița mea preferată, Maria Dinulescu. Eu, într-o idioțenie socială care îmi devine de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]