4,933 matches
-
numeroasă în timpul războiului. Surse sobietice afirmă că, dacă la începutul războiului activau cam 90.000 de partizani (sfârșitul anului 1941), această forță a crescut la 220.000 de oameni în 1942 și la peste 550.000 de luptători în 1943. Partizanii sovietici au produs mii de victime printre soldații Axei și au contribuit în mod semnificativ la victoria sovietică în cel de-al doilea război mondial. Doar în Belarus, partizanii au pretins că au lichidat, rănit sau luat prizonieri în jur
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
în 1942 și la peste 550.000 de luptători în 1943. Partizanii sovietici au produs mii de victime printre soldații Axei și au contribuit în mod semnificativ la victoria sovietică în cel de-al doilea război mondial. Doar în Belarus, partizanii au pretins că au lichidat, rănit sau luat prizonieri în jur de 500.000 de soldați germani, . Aceste cifre sunt contestate de anumiți istorici occidentali, care estimează că pierderile germane generate de lupta cu partizanii s-au cifrat între 15
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
război mondial. Doar în Belarus, partizanii au pretins că au lichidat, rănit sau luat prizonieri în jur de 500.000 de soldați germani, . Aceste cifre sunt contestate de anumiți istorici occidentali, care estimează că pierderile germane generate de lupta cu partizanii s-au cifrat între 15.000 și 20.000 de soldați.
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
privitor la modul de reformare a statului francez: Girondinii și Iacobinii, aceștia din urmă fiind conduși de Maximilien de Robespierre. Condorcet, care făcea parte din Girondini, a votat contra executării lui Ludovic al XVI-lea, dar nu a fost nici un partizan al clemenței, cerând condamnarea fostului monarh la galeră, pe viață, idee, pe care, de altfel, doar el o susținea. "Girondinii" au pierdut controlul Adunării, în favoarea "Iacobinilor", în 1793. În anul 1793, face parte din Convenția Națională, de unde Girondinii sunt curând
Nicolas de Condorcet () [Corola-website/Science/311919_a_313248]
-
strategice care au silit pe inamic: să părăsească orice idee de amânare a evacuării; să-și grăbească retragerea cu câteva zile; să distrugă sau să părăsească o mare cantitate de material de război; să-și părăsească un mare numar de partizani; să piardă un regiment care a fost distrus sau capturat în cursul acestor lupte. Acțiunile ofensive ale Diviziei a 11-a în zona Ancestovo - Gniliacovo - Holodnaia Balca (8-13.10.1941)Ș se ordonă Diviziei a 11-a, "să continue atacul
Iosif Teodorescu () [Corola-website/Science/311954_a_313283]
-
colapsul Italiei Fasciste, SOE a ajutat la organizarea unor organizații ale rezistenței în orașele din nordul țării și în Munții Alpi. Rezistența italiană a hărțuit forțele germane în toamna și iarna anului 1944, iar la finalul ofensivei aliate din Italia partizanii au cucerit Genova și alte localități, pe care trupele aliate nu le-au avut în obiectiv. SOE și-a stabilit o bază la Bari în Italia de sud, din care a condus rețelele de rezistență și agenții din Balcani. Această
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
cod „Force 133”. După înfrângerea Iugoslaviei de către forțele Axei din 1941, țara s-a dezintegrat. În Croația exista o puternică mișcare profascistă, ustașii, dar în restul teritoriului au apărut două mișcări de rezistență: cetnicii monarhiști conduși de Draža Mihailović și partizanii iugoslavi procomuniști conduși de Josip Broz Tito. SOE a sprijinit la început guvernul în exil iugoslav și prin acesta pe cetnici. În scurtă vreme a devenit însă evident că cetnicii sunt mai puțin eficienți decât partizanii comuniști, mai mult chiar
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
de Draža Mihailović și partizanii iugoslavi procomuniști conduși de Josip Broz Tito. SOE a sprijinit la început guvernul în exil iugoslav și prin acesta pe cetnici. În scurtă vreme a devenit însă evident că cetnicii sunt mai puțin eficienți decât partizanii comuniști, mai mult chiar, au apărut dovezi că cetnicii au colaborat cu germanii în anumite regiuni în lupta împotriva partizanilor comuniști. După Conferința de la Teheran, SOE și-a redirecționat sprijinul spre partizanii comuniști. Deși relațiile dintre SOE și partizanii comuniști
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
iugoslav și prin acesta pe cetnici. În scurtă vreme a devenit însă evident că cetnicii sunt mai puțin eficienți decât partizanii comuniști, mai mult chiar, au apărut dovezi că cetnicii au colaborat cu germanii în anumite regiuni în lupta împotriva partizanilor comuniști. După Conferința de la Teheran, SOE și-a redirecționat sprijinul spre partizanii comuniști. Deși relațiile dintre SOE și partizanii comuniști au avut și momente mai tensionate în timpul războiului, numeroși istorici consideră că sprijinul acordat de britanici a fost un factor
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
evident că cetnicii sunt mai puțin eficienți decât partizanii comuniști, mai mult chiar, au apărut dovezi că cetnicii au colaborat cu germanii în anumite regiuni în lupta împotriva partizanilor comuniști. După Conferința de la Teheran, SOE și-a redirecționat sprijinul spre partizanii comuniști. Deși relațiile dintre SOE și partizanii comuniști au avut și momente mai tensionate în timpul războiului, numeroși istorici consideră că sprijinul acordat de britanici a fost un factor hotărâtor în menținerea Iugoslaviei comuniste în tabăra statelor neutre în timpul Războiului Rece
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
decât partizanii comuniști, mai mult chiar, au apărut dovezi că cetnicii au colaborat cu germanii în anumite regiuni în lupta împotriva partizanilor comuniști. După Conferința de la Teheran, SOE și-a redirecționat sprijinul spre partizanii comuniști. Deși relațiile dintre SOE și partizanii comuniști au avut și momente mai tensionate în timpul războiului, numeroși istorici consideră că sprijinul acordat de britanici a fost un factor hotărâtor în menținerea Iugoslaviei comuniste în tabăra statelor neutre în timpul Războiului Rece. SOE nu a fost capabil să stabilească
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
să fugă din țară. Două misiuni „oarbe”, (parașutiști lansați în Ungaria fără stabilirea unor aranjamente preliminare cu ungurii) s-au încheiat cu eșecuri. De asemenea, încercare lui Basil Davidson, strecurat din Iugoslavia de nord-est, de organizare a unei mișcări de partizani maghiare s-a încheiat la rândul ei cu un eșec. Grecia a fost înfrântă de puterile Axei după ce elenii au luptat cu îndârjire mai multe luni. La sfârșitul anului 1942, SOE a organizat prima operațiune în Grecia în încercarea de
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
aflat sub influența Italiei încă din 1923 și a fost ocupată de armata italiană în 1939. În 1943, un mic grup de legătură britanic a intrat în Albania din nord-estul Greciei. Aici, britanicii au descoperit un alt război fratricid, dintre partizanii comuniști ai lui Enver Hoxha și cei republicani ai lui Balli Kombëtar. Cum Kombëtar colaborase într-o anumită perioadă cu ocupantul italian, comuniștii lui Hoxha au primit sprijinul Aliaților. În ciuda avertismentelor unor ofițeri de legătură care atrăgeau atenția asupra faptului
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
a altor produse precum țigaretele. Deși SOE se folosea de o serie de arme letale precum carabina De Lisle sau Sten, oficialii serviciului au considerat că agenții nu trebuie să beneficieze de cursuri intensive de folosire a acestora. În cazul partizanilor din Iugoslavia, SOE a trimis luptătorilor din rezistență arme capturate de la germani sau italieni. Astfel de arme au fost disponibile în cantități mari, în special după capitularea Italiei, iar partizanii puteau să facă ușor rost de muniție din depozitelel inamicilor
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
beneficieze de cursuri intensive de folosire a acestora. În cazul partizanilor din Iugoslavia, SOE a trimis luptătorilor din rezistență arme capturate de la germani sau italieni. Astfel de arme au fost disponibile în cantități mari, în special după capitularea Italiei, iar partizanii puteau să facă ușor rost de muniție din depozitelel inamicilor. SOE a dezvoltat o serie largă de dispozitive explozive pentru ducerea la îndeplinire a sabotajelor. Astfel de dispozitive explozive erau folosite nu numai de agenții din clandestinitate, dar și de
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
Armia Ludowa (AL) ("Armata Populară"), sprijninită de Uniunea Sovietică și controlată de Polska Partia Robotnicza (Partidul Muncitoresc Polonez). În 1944, AK avea cam 380.000 de luptători slab înarmați. AL era mult mai puțin numeroasă, cam 30.000 de oameni. Partizanii polonezi au ucis aproximativ 150.000 de soldați ai Axei în timpul ocupației. În august 1943 și martie 1944, Statul Secret Polonez a anunțat planurile sale social-politice pe termen lung, concepute, cel puțin în parte, să contracareze planurilor populiste ale comuniștilor
Rezistența poloneză în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311369_a_312698]
-
beneficiar fiind sovieticii și comuniștii polonezi, care au format guvernul postbelic și care nu au mai trebuit să se teamă de o eventuală rezistență din partea unei forțe armate organizate. În ultimii ani ai războiului, au existat din ce în ce mai multe conflicte între partizanii polonezi și cei sovietici. Chiar după terminarea razboiului au mai existat unele grupuri sau luptători izolați care s-au opus cu arma în mână comuniștilor polonezi și aliaților lor sovietici.
Rezistența poloneză în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311369_a_312698]
-
apogeul în perioada 1943 - 1944 în timpul Operațiunii Furtuna, care a imobilizat în Polonia mai multe divizii germane. , loială guvernului puternic în exil a fost considerată de către Uniunea Sovietică ca o forță ostilă, ceea ce au dus la conflicte din ce în ce mai grave între partizanii polonezi și cei sovietici în timpul războiului, și între grupuri sau luptători izolați și autoritățile comuniste după încheierea războiului. AK își are originile în "Serviciul pentru Victoria Poloniei", organizație care a fost înființată de generalul Michał Karaszewicz-Tokarzewski pe 27 septembrie 1939
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
a AK a fost „Wolność i Niezawisłość” (Libertate și Suveranitate). La începutul existenței sale, obiectivele stabilite pentru această organizație erau de asemenea necombatante, ci era concepută pentru ajutarea soldaților care luptaseră în clandestinitate în epoca de tranzniție de la viața de partizan la cea civilă. Asigurarea secretului și conspirativității operațiunii era necesară în condițiile creșterii persecuțiilor veteranilor AK de către guvernul comunist. Organizația Wolność i Niezawisłość ducea mare lipsă de fonduri, necesare pentru falsificarea documentelor și pentru asigurarea traiului partizanilor, care în cele mai multe
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
de la viața de partizan la cea civilă. Asigurarea secretului și conspirativității operațiunii era necesară în condițiile creșterii persecuțiilor veteranilor AK de către guvernul comunist. Organizația Wolność i Niezawisłość ducea mare lipsă de fonduri, necesare pentru falsificarea documentelor și pentru asigurarea traiului partizanilor, care în cele mai multe cazuri își pierduseră în timpul războiului casele și economiile de o viață. Această organizație, considerată de autoritățile comuniste drept inamic al statului, fără resurse și cu membri care erau în favoarea rezistenței armate împotriva sovieticilor și comuniștilor, Wolność i
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
ar fi fost dispuși să ofere o amnistie parizanilor necomuniști. În numai câteva luni, comuniștii au reușit să strângă suficiente informații despre resursele și membrii AK/WiN. De-abia după arestarea unui mare număr de lideri și membrii ai rezistenței, partizanii necomuniști și-au dat seama de înșelăciune, dar organizațiile lor erau definitiv compromise, mii de membri fiind arestați. WiN a fost desființată definitiv în 1952. NKVD și MBP nu s-au dat în lături de la folosirea forței împotriva veteranilor AK
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
organizație „Narodowe Siły Zbrojne” au fost atrași într-o capcană și masacrați. În 1947, un colonel al forțelor de securitate poloneze declara: „Organizațiile ilegale teroriste și politice au încetat să mai fie o forță de temut, deși mai sunt încă partizani în păduri”. Persecutarea veteranilor AK a fost doar o parte a mai vastei persecuții staliniste în Polonie. În perioada 1944-1956, au fost arestați aproximativ 2 milioane de oameni, în jur de douăzeci de mii, (printre ei aflându-se și supraviețuirul
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
de veterani Armatei Teritoriale, care nu au dorit sau nu au mai fost capabili să se alăture comunităților locale, ei fiind cunoscuți ca „soldații blestemați”. Printre aceștia, Stanisław Marchewska, cunoscut și ca "Ryba" a fost ucis în 1957, iar ultimul partizan AK, Józef Franczak, zis și "Lalek", a fost ucis în 1963, la aproape două decenii după terminarea celui de-al doilea război mondial. Patru ani mai târziu, în 1967, soldatul AK Adam Boryczka, antrenat ca agent secret antinazist în Anglia
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
sus se referă numai la participanții la acțiunile armate. Aceste efective fac ca AK să fie nu numai cea mi numeroasă mișcare de rezistență poloneză, dar și a doua din timpul celui de-al doilea război monidal, după cea a partizanilor iugoslavi, care au avut efective de aproximativ 800.000 de oameni. Se estimează că partizanii polonezi au pierdut aproximativ 34.000 - 100.000 de oameni în luptă, iar după terminarea războiului încă 20.000 - 50.000 de oameni (morți în
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
fie nu numai cea mi numeroasă mișcare de rezistență poloneză, dar și a doua din timpul celui de-al doilea război monidal, după cea a partizanilor iugoslavi, care au avut efective de aproximativ 800.000 de oameni. Se estimează că partizanii polonezi au pierdut aproximativ 34.000 - 100.000 de oameni în luptă, iar după terminarea războiului încă 20.000 - 50.000 de oameni (morți în închisori sau în luptă). Armata Teritorială era compusă din numeroase unități. Mai multe unități clandestine
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]