64,416 matches
-
bătrânețea scriind despre ea. Acesta este mesajul cel mai puternic al cărții: funcția terapeutică a scrisului; a scrie despre o criză (căci ce altceva era până la urmă bătrânețea pentru hiper-activul Cicero?) înseamnă a o depăși. În atmosferă platoniciana, mai multe personaje discuta despre bătrânețe: venerabilul Cato Maior ajuns la vârsta de 84 de ani și tinerii săi admiratori, Scipio și Laelius. Dezbaterea se desfășoară pe puncte, cu argumente și comentarii. Reduși la tăcere tocmai din cauza admirației lor, cei doi tineri rămân
Optimus civis la bătrânete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17763_a_19088]
-
morții este și ea privită cu liniște pentru că: "ori trebuie să fie cu totul neluata în seamă, daca aduce completă pieire a sufletului, ori, dimpotrivă, să fie dorită, dacă ea îl duce acolo unde va avea o existență veșnică". Alegerea personajului istoric - venerabilul Cato Maior -, preambulul plin de familiaritate în care Cicero dialoghează cu prietenul său Atticus, anecdota și autoironia presărate cu grijă, frazarea uneori amplă și impunătoare, - toate acestea trădează armatura sofisticată a oratorului. Chiar dacă optimus civis nu mai înseamnă
Optimus civis la bătrânete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17763_a_19088]
-
propus de scenografa Lia Mantoc, și el în spirit dada, dar și ca un semnal de alarmă la o posibilă alienare la acest sfîrșit de secol, este concretizat în două cuști stilizate care țin în prizonierat două cupluri. Al cincilea personaj este, de fapt, provocarea, factorul de dezechilibru, tentația, gustul teoretic al plăcerii, al nonconformismului nu într-o formă de libertate interioară, ci într-una cu accente maladive, periculoase. Obsesiile, frustrările, stereotipiile mentale sînt exprimate scenic printr-un limbaj redundant alcătuit
O altă generatie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17768_a_19093]
-
dezechilibru, tentația, gustul teoretic al plăcerii, al nonconformismului nu într-o formă de libertate interioară, ci într-una cu accente maladive, periculoase. Obsesiile, frustrările, stereotipiile mentale sînt exprimate scenic printr-un limbaj redundant alcătuit din gesturi leit-motiv, repetitive, pentru fiecare personaj în parte. Lipsa dialogului acestei lumi, chinul comunicării dincolo de eu capătă pe scena diverse înfățișări. În cuplu sau nu fiecare personaj își are momentul sau de solou, susținut superb de fiecare actor. Pentru că trebuie subliniat faptul că în DaDaDans interpretează
O altă generatie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17768_a_19093]
-
periculoase. Obsesiile, frustrările, stereotipiile mentale sînt exprimate scenic printr-un limbaj redundant alcătuit din gesturi leit-motiv, repetitive, pentru fiecare personaj în parte. Lipsa dialogului acestei lumi, chinul comunicării dincolo de eu capătă pe scena diverse înfățișări. În cuplu sau nu fiecare personaj își are momentul sau de solou, susținut superb de fiecare actor. Pentru că trebuie subliniat faptul că în DaDaDans interpretează nu balerini, cum am fi tentați să credem, ci actori. De aceea, este cu adevărat o performanță ceea ce se întîmplă timp
O altă generatie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17768_a_19093]
-
Stâncă, Morminte străvezii, cuprinde în prima sa parte povestea vieții unei femei, spusă de ea însăși. Este vorba de Ruxandra Albescu, o specialista în istoria artei, stabilită în Canada, împreună cu soțul și fiica ei. Scriind la persoana întâi, în numele acestui personaj, romancierul face dovada capacității de a înțelege psihologia feminină, la fel de bine cum numai Augustin Buzura o mai înțelege în literatura noastră contemporană. Ruxandra nu este deloc o admiratoare a propriului ei soț, Cristian, un om șters, fără fantezie, care pentru
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
Printre altele, crescându-i ochi pe tot corpul, inclusiv pe tălpile picioarelor, el "vede" tot ce se întâmplă în morminte (de aici și titlul românului, Morminte străvezii). Cititorul accepta toată această aglomerare de fantastic, considerând-o deopotrivă un delir al personajului și o satiră funambulesca a autorului la adresa caricaturalelor vestigii de credință din România postdecembrista. Apoteoza satirei Dan Stâncă merge cu îndrăzneala artistică foarte departe, imaginându-si că în România s-a inaugurat controversată Catedrală a Mântuirii Neamului. El nu face
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
se termină deloc." Textele se organizează în jurul cîte unui clou și intră în numeroase conexiuni unele cu celelalte sau cu supratema cărții (adaptarea pragmatică la mediu a scriitorului în era multimedia). În general, ele comunica printr-unul sau mai multe personaje ori printr-un mister - bunăoară, cel al unei firme producătoare de pufuleți ucigași, rămasă nedescoperita de Oficiul pentru Protecția Consumatorului... Dispunerea lor urmează o secventialitate neliniara (sau o dezordine parțială), în care cîteva fire epice se intersectează, din cînd în
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
Day/ Shakespeare și computerele). Și așa mai departe, ca într-o variantă parodica locală a serialului "Zonă Crepusculara". Cauza intervenției "paranormale" și, adeseori, nedorite a fantasmelor în real (efecte derizorii ale apocalipsei virtuale) este, de fiecare dată, iluzia referențiala, trecerea personajelor fie și pentru o clipă, dincolo de ecranul protector al Machinei. Însă după douăsprezece texte excelente, încercînd, autoironic, să evite o morală pretențioasa sau o "răsucire vioaie pe poante", auctorele cedează inițiativa unui cuplu de personaje (un "meditator" și elevă să
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
fiecare dată, iluzia referențiala, trecerea personajelor fie și pentru o clipă, dincolo de ecranul protector al Machinei. Însă după douăsprezece texte excelente, încercînd, autoironic, să evite o morală pretențioasa sau o "răsucire vioaie pe poante", auctorele cedează inițiativa unui cuplu de personaje (un "meditator" și elevă să refractara oricărei metodologii didactice), care încheie cam demonstrativ și sentențios cartea: ă"Si atunci cînd se vor termina orele astea (...) atunci ce va fi?" " Tot ce a fost înainte." "Adică...?" "Nimic." a. (Save/ Salvează) Adrian
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
toți foștii regi, prinți, duci, baroni etc. ai Europei. Atîta vreme cît se adresează unui astfel de public, nu totdeauna capabil să facă distincția între persoane reale, care au avut o soartă tragică fiind obligați să își părăsească patria, si personaje de soap-opera, o carte nu poate scăpa neatinsă de microbul așteptărilor cititorilor ei. Primele pagini ale memoriilor Principesei Ileana nu au izbutit să îmi spulbere neîncrederea: un ton parcă prea senin, prea prietenos, mici naivități de adolescență, un sentimentalism, ce
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
scurtele fragmente strict informative de istoria României), dar nu mizează defel pe curiozitatea ieftină că motor al lecturii, ci dimpotrivă, o contrazice la tot pasul. Ambiția (împlinită, de altfel) autoarei este de a arăta că o prințesă nu e un personaj de basm, ci o făptura în carne și oase, ba chiar una care duce o viață mult mai grea și mai copleșită de responsabilități decît oamenii de rînd. Pentru cei cărora li se adresează Principesa Ileana, cu un firesc și
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
îmi plec urechea la nevoile altora, să plîng cu ei sau să mă bucur cu ei, după cum erau împrejurările." Așadar, un om al datoriei, aplecat într-atît de mult către ceilalți încît propria să intimitate se dizolvă complet. Și într-adevăr, personajele importante care populează viața Domniței Ileana sînt în egală măsură copiii ei, și soldații răniți pe care ii îngrijește, întîmplările majore sînt moartea mamei sau capitularea țării, nașterea propriei fiice dar și a celei unei refugiate pe care o moșește
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
depărtării și reapropierii de ceilalți. Cu alte cuvinte, el își definește locul său într-o ordine superioară a lumii. Pustia îl învăța să privească în jurul lui, cu toate că, aparent, nu e nimic de văzut. Robinson Crusoe este mai mult decît un personaj de român, e de-a dreptul un prototip, iar povestea lui un mit comportamental și fundamentul unei dogme etice a omului occidental. Astăzi, în plină epoca a solitudinii individului, istoria lui mi se pare mai actuala decît oricînd altcîndva, fiindcă
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
esență nemodificata. Lipsește jurnalul lui Robinson, adică un intreg palier al discursului românesc, cel al solilocviului protagonistului, rezumat, aici, de comentariul auctorial. De asemenea, numeroasele referințe biblice au dispărut complet. Un Robinson asimilat complet în glasul naratorului apare drept un personaj într-un fel mai vulnerabil, mai putin conștient de cele ce i se întîmplă, pentru că e mai puțin reflexiv. Dar tocmai de aceea e și mai uman, măi emoționant felul în care își domesticește singurătatea și se reinventează pe sine
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
pe sine însuși. Singurul aspect eliminat din remake, care mi se pare atît de important încît el afectează felul de a înțelege cartea, este menționat în jurnalul lui Robinson din Vineri sau limburile Pacificului: timpul. Eliminat în sensul că reflecțiile personajului, lipsind, nu mai e teoretizat explicit. Însă el există și în remake, ca temă de adîncime, ca subtext fundamental pentru înțelegerea felului în care se articulează sinele unui Robinson transfigurat. Identitatea lui Robinson, cel eșuat pe insulă, este, inițial, o
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
ca subtext fundamental pentru înțelegerea felului în care se articulează sinele unui Robinson transfigurat. Identitatea lui Robinson, cel eșuat pe insulă, este, inițial, o identitate definită riguros prin repere temporale. De îndată ce își revine din deprimarea morbida a începutului singurătății sale, personajul e obsedat să măsoare cumva scurgerea timpului, chiar dacă e conștient de elementul de arbitrar care intervine în acest proces. Construiește clepsidra, concepe un calendar care devine valabil, prin convenție, din ziua cînd e gata, da legi, care la rîndul lor
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
De aceea e fatală lenevia (că și visătoria, de altminteri), de aceea se dedică el pasionat unei discipline severe a muncii. Muncă este dinamică, activă, celebrează prin însăși ancorarea ei într-o realitate concretă, devenirea temporală. A supraviețui echivalează, pentru personaj, cu o judicioasa împărțire a timpului în trecut, prezent și viitor, căci dimensiunea temporală este dătătoare de semnificație. "Trăind de azi pe mîine, mă las dus, timpul mi-alunecă printre degete, îmi pierd timpul, mă pierd pe mine. Reintroducîndu-mi calendarul
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
lume, desi atît de departe de ea. Un Robinson decis să trăiască în pustie după legile celor de-acasă, pe care și le dictează aici sieși, supunîndu-se cu o docilitate de care nu ar fi dat niciodată dovadă înainte de plecare. Personajul trebuie să supraviețuiască, și singura logică a supraviețuirii pe care o cunoaște este cea a impregnării pustiului de o ordine familiară. În chip semnificativ, Robinson ia hotărîrea de a-și construi o casă, deci un spațiu domestic și intim, după ce
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
ființei sale, acea ființă pe care Robinson încă nu o cunoaște. Leacul nostalgiei lui Robinson nu este Vineri, cum am fi tentați să credem. Indianul pe care il salvează de la moarte reprezintă, inițial, o alteritate obiectivata și concretizata, la care personajul se raportează însă tot că la o himera, căci a-l trata conform normelor civilizației pe care încearcă să o recompună pe insula echivalează cu a-l include în proiectul său recuperator. Tournier concepe, însă, un Robinson pe care insula
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
îl transfigurează complet, cum spuneam. Este o insulă însuflețita, chiar erotizata intens (în Limburile Pacificului), un fel de suprapersonaj, semn al alterității absolute pe care o descoperă eroul. Ea îl înghite treptat, întocmai ca și florile pe care le studiază personajul, care țin captive diverse insecte pe durata polenizării. Vindecarea de nostalgie a lui Robinson se face pe masura ce el cedează, ca într-un sofisticat ritual erotic, insulei, iar abandonul lui e definitiv atunci cînd, după ce își pierde corabia pe care o
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
Cronicar Cuvîntul vorbit și cel scris La 22 de ani de la moartea lui prematură, Ovidiu Cotrus este, pentru lumea noastră culturală, ca și atunci cînd trăia în ea, un personaj legendar: fascinația celor ce l-au cunoscut e inalterabila, si pe bună dreptate. Că mai mult se vorbește despre el decît se scrie - ține cumva de linia unui destin, prelungită în posteritate. El însuși a scris doar două cărți - una
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17791_a_19116]
-
consacrat lui Ovidiu Cotrus - act literar important, căci generațiile tinere, care cunosc doar legendă orală și mică bibliografie, ajunsă de referință în universități, au posibilitatea să afle, de la sursele cele mai sigure, adevărul despre complexitatea și frumusețea (ei, da) unui personaj cu totul aparte în literele române și despre motivele supraviețuirii sale spirituale. Toate textele despre Ovidiu Cotrus din orizontul lui 1999 sînt fațetele unei prisme ce descompune lumină lui în curcubee. O ediție care să adune laolaltă tot ce a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17791_a_19116]
-
Cărții nopților în traducere românească, doamna Sylvie Germain mărturisea că violența este una dintre obsesiile ei majore. Afirmația nu a fost făcută doar din elan confesiv și e cu atît mai puțin întîmplătoare cu cît ideea unei violente a destinelor personajelor din Cartea nopților subîntinde întreaga țesătura narativa a românului. Meditația asupra unei Istorii care fie justifica absența lui Dumnezeu, fie incriminează nepăsarea și ruperea lui de universul uman transpare din destinul familiei Péniel, urmărit de-a lungul a aproape un
Seductia violentă by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17780_a_19105]
-
ale tuturor numelor proprii aparținînd membrilor familiei (Vitalie, Noapte-de-Aur, Bot-de-Lup, Doi-Frați etc.) În postfața - substanțială - a Dianei Bolcu, care a realizat, de altfel, si traducerea cărții, ne sînt prezentate mai multe piste de lectură, începînd cu sensul vitalității exuberante a personajelor, concretizate în marea lor capacitate de a iubi și de a procrea - totdeauna - în matrice gemelara (că la Michel Tournier) și sfîrșind cu raportul dintre fragilitatea umană și Răul istoriei. Dincolo de problematica violenței - mărturisita de scriitoare ca fiind unul dintre
Seductia violentă by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17780_a_19105]