14,398 matches
-
ce se coboară Peste simțirea iernii și-a dragostei apoi. Pe pleoapa mea un fulg e greier mut, Încearc-o simfonie din vremuri mult trecute, Nu știe dacă e,sau dacă e pierdut Timpul ce-n noi a fost,sau clipele pierdute ? Întinsele zăpezi se-aștern în depărtare, Curg râuri albe,albe în inimă și-n zare. Referință Bibliografică: ÎNTINSELE ZĂPEZI / Florentin Dumitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2179, Anul VI, 18 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florentin Dumitrache
ÎNTINSELE ZĂPEZI de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342770_a_344099]
-
o avalanșă, din care, cu mare greutate, am reușit să fac o selecție, oprindu-mă, întâmplător sau nu, la Toccata and Fugue (J.S.Bach); fata morgana; Mitul lui Narcis, Muntele vrăjit (Thomas Mann). Desigur, nu trebuie să uit de Paradisul pierdut : „Un Paradis nedefinit, însă, poate chiar inexistent, o stare de Idealitate, o Aspirație, o Proiecție a eului, o sete, o dorință de Perfecțiune și de Eternitate, în efemeritatea grosieră, funciar imperfectă, a lumii. Mai mult, nefiind vorba, neapărat, de viziunea
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
procedeele, lăsând la vedere, și în viguroasă acțiune, numai efectele”. (Eugen Dorcescu). Din păcate, cu toate eforturile depuse pentru a ajunge esența, întâmpină o rezistență acerbă din partea necunoscutului, misterul primei deveniri rămânând neelucidat. De aici și nostalgia după închipuitul Eden pierdut, după locul unde Dumnezeu te tratează ca pe un egal: învăluit în lumină și fericire nemărginită. Personajele nu devin „sclave” ale miturilor, nu ajung în pragul disperărilor iremediabile, atunci când cruda realitate le curtează, le arată toate fețele posibile: de la iubire
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
în întreaga scriere sunt și stări încifrate, personajele afișând o seninătate „construită”, autocontemplarea în apele limpezi ale sacrului căpătând, uneori, accente narcisiste...încercând, asemenea lui Narcis, „să-și atingă propria imagine” reflectată, să-și devoaleze propriul sine, în căutarea Paradisului pierdut, în definirea „ascunsului” din infinitele forme purtătoare de viață. Sentimentul dominant din volum, cum am mai specificat, este iubirea, cu toate formele ei, incitante, devoratoare, sublime. Iubitul este mai mult o fantasmă a imaginației, abia perceptibil. Contururile lui sunt vagi
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
Acasa > Poezie > Sonete > SONET IV Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului De vină-i o idilă cu priviri pierdute, Atunci când s-a stropit cu vin ideea, Și-o stea și-a zbuciumat luminile-absolute Că șarpele-i de vină, și odiseea. Și s-a creat hotar din infinit, Iar timpul și-a urzit în chip memorii, S-a rupt o
SONET IV de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342890_a_344219]
-
Acasa > Poezie > Amprente > EREZIA PARADISULUI PIERDUT Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1868 din 11 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Când mă gândesc la tine iubito flăcările îmi invadează viața Nicio lacrimă nu mă poate stinge Niciun ocean nu-mi poate potoli setea Sunt un
EREZIA PARADISULUI PIERDUT de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342904_a_344233]
-
zvon, Că în fiorii iernii se stinge dor de drag, Când dragostea-și găsește mai bun loc în stomac. În frunza care cade, coboară câte-o stea, S-o ducă vântu-n zare, cu nemurirea mea, După o iubire în amintiri pierdută, Ce-mi lasă dor jelind pe viețuirea-mi scurtă. Mă ninge fruza toamnei în ganduri care dor, Pe timp să le înaripez și apoi să mor. Să-mi picure nectar din floarea veșniciei, Pe gând înlăcrimat de clipa reveriei. Când
SECȚIUNEA POEZIE- PREMIUL I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342886_a_344215]
-
cu simțurile și percepțiile ce nu mai curgeau pe același făgaș al limpezimii sufletului ci își purtau unda pe căi încă neaflate, poate subterane... Liana era acum subiectul gândurilor lui, ea reprezenta actualitatea, dar Li, iubita lui de atâția ani, pierdută ca într-o Sahară, dispărută așa, doar pentru că el îi solicitase o lămurire? Nu mai știa nimic, nu îi mai scrisese și asta îl durea. Se gândea la ea ca la o piesă de muzeu deosebit de prețioasă, dar care nu
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
2016 Toate Articolele Autorului Mă simt ca o casă bătrână din Bucureștiul trecut, ce-i gata să cadă-n țărâna, iar timpul în ea s-a pierdut. Pierdut i-e oblonul de lemn ce cârii l-au ros într-ascuns, pierdut, nimicit, dar solemn tronează de doruri pătruns. Pătruns de răceală pustiei stă zidul, o simplă amintire, tânjind libertatea câmpiei și-un soare zâmbind cu iubire. Iubirea în iedera a strâns și-n gardul uscat de zorele și-n olanele sparte
DIN BUCUREȘTIUL TRECUT de DORA PASCU în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342919_a_344248]
-
din cuptor. Povești, din înserări, cu mere coapte, Cu mângâieri din somnul liniștit, Pe care mâna ta l-a învelit De-atâtea ori, în clipele din noapte. Cu timpul care azi, neiertător, Îmi scrie peste zile, cu regrete, Cu amintiri pierdute pe-ndelete Și gânduri rătăcind, de-atâta dor. Când ai plecat eram prea mic, să știu, Că drumul tău... ierta atunci păcate. Am răscolit prin gândurile toate, Alături, o secundă... să-ți mai fiu. Mai am în mine doar o umbră
AZI TE VISEZ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342966_a_344295]
-
o oară de iubire. Salcâmul vechi ce străjuiește zarea Când buciumul sună duios la stână Ți-mbracă-n floare albă așteptarea Sperând ca ea să vină, să rămână... Mă-nvăluie sub tei dulce parfum: Ce bine-ți înțeleg acum mâhnirea Iubirilor pierdute-ncet pe drum, Și-n pacea de Luceafăr - nemurirea. Sunt gânduri ce mă dor și ce mă ard Mi-e dor de tine, dragul meu Poet Când stau așa, la masa mea de brad Si sufletu-mi cuprinzi încet, încet
GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI OMAGIALE LUI MIHAI EMINESCU, DATĂ ÎN CARE SE ÎMPLINESC 166 DE ANI DE LA NAȘTEREA INEGALABILULUI POET NAȚIONAL de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342953_a_344282]
-
biserici asediate: Mic Constantinopol înghițit de propria-i neputință dobitoacă Care-l macină neîncetat Și merge pribeag în noapte... Caut Sionul cel îndeprtat: De pământ sunt lipit - Eu, clovn împrăștiat ce nu se regăsește Și se aruncă-n dialogul roților pierdute... Oare, mă voi regăsi vreodată? Divine Anonimus, Mare Arhitect, nu mă lăsa să cad! Un ultim strigăt mai pot scoate: Știu că-s nevrednic și faci precum vrei... Ruga-te-voi cu disperare, ajută-mă să mă înseninez Și să
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
a tămăduit lumii toată ticăloșia. Mângâiere În viața cea pământească, Grijile pentru trai sunt multe, Iar sufletul începe să amorțească Din cauza păcătoasei credințe oculte, Pe care oamenii vor s-o ocrotească Și să pregătească minții inculte, Mare amăgire drăcească. Duhul pierdut se naște din profana aviditate, Animalică stare, himerică existență Ce ispitește ne-ncetat Și nu poate avea mângâiere, Ca un meteor desfigurat, De o groaznică durere, Care l-a cuprins treptat, Cu himere fără frontiere. În vlaga telurică nu există calmare
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
celei de a XX - a ediții a Sesiunii Naționale de Comunicări Științifice « Istorie, cultură și civilizație în sud - estul Transilvaniei » cu referatul intitulat: « Bucuria slujirii este cea care ne menține aici, căci m-a trimis Dumnezeu să caut oaia cea pierdută” - dialog duhovnicesc, viu și deosebit de sincer cu Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioan Selejan al Episcopiei Covasnei și Harghitei, cu prilejul împlinirii a douăzeci de ani de slujire arhierească... » 23 Septembrie 2014, în cadrul manifestărilor religioase și culturale dedicate celei de -a XVI
2017... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343132_a_344461]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > PRIETENUL CASEI. Autor: Emil Wagner Publicat în: Ediția nr. 1219 din 03 mai 2014 Toate Articolele Autorului O mai știți pe Zoe? Doamna Trahanache cum îi zice lumea bună descrisă de Caragiale. Aaa! Ușuratica aceea cu bilețelul pierdut? Da! Despre ea este vorba. Ce a îndemnat-o oare să rătăcească un bilet de amor? Numai așa, de florile mărului, ca Ion Luca Caragiale (acum este permis ca-ca, fără prenume nu) să aibă un motiv să descrie putreda societate
PRIETENUL CASEI. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1219 din 03 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/343241_a_344570]
-
celei de a XX - a ediții a Sesiunii Naționale de Comunicări Științifice « Istorie, cultură și civilizație în sud - estul Transilvaniei » cu referatul intitulat: « Bucuria slujirii este cea care ne menține aici, căci m-a trimis Dumnezeu să caut oaia cea pierdută” - dialog duhovnicesc, viu și deosebit de sincer cu Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioan Selejan al Episcopiei Covasnei și Harghitei, cu prilejul împlinirii a douăzeci de ani de slujire arhierească... » 23 Septembrie 2014, în cadrul manifestărilor religioase și culturale dedicate celei de -a XVI
GOMBOŞ STELIAN TITUS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343133_a_344462]
-
paradisului terestru e motorul civilizației materiale care rămâne în cadrele existenței actuale supuse morții, iar nostalgia sau aspirația paradisului ceresc e mobilul ultim al culturii spirituale care se confrunta cu problema morții și a sensului general al existenței. Comunitatea inițială pierdută e actualizată în mod real prin credință în Biserică de sfinți, iar în mod simbolic de cultură și creația umană, mai ales de cea artistică. Fără a fi religie, arta poate pregăti sufletele pentru religie prin creațiile geniilor artistice (gen
„PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NICHIFOR CRAINIC ?' TEOLOGUL MISIONAR PRINTRE INTELECTUALI, APOLOGETUL ORI PROPOV? de STELIA [Corola-blog/BlogPost/343135_a_344464]
-
toți anii și mâna de vrei Un zâmbet suav în timp efemer, Frumusul să treacă prin poarta de fier. Un steag arborat, în mine îl văd A fost și în bernă după exod, Înfrânte dureri își cară bagajul, În gara pierdută mai caută gajul... Uitate batiste, spălate cu lacrimi, În nopțile minții trecute prin patimi, Lumina se crapă pe umăr de geam... Speranța e-n floare pe ultimul ram! foto sursa internet 22 mai 2015 Camelia Cristea Referință Bibliografică: Un ram
UN RAM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343305_a_344634]
-
Acasa > Redactia > Autori > CÂNTEC DE IUBIRE ...PIERDUTĂ Autor: Alina Avram Publicat în: Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Din bătrâni eu știu o doină Care sufletu-ți transformă În vioară care cântă, Care sufletu-ți avântă În pădure și izvoare, În câmpia de sub
CÂNTEC DE IUBIRE …PIERDUTǍ de ALINA AVRAM în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343312_a_344641]
-
doina Pe care-o cântă bătrânii În fiecare an în vară Când iarăși înfloresc salcâmii, Căci nimeni până azi nu știe Cu fata ce s-a întâmplat, A dispărut așa deodată Într-o vară, pe-nserat. Referință Bibliografică: Cântec de iubire ...pierdută / Alina Avram : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1502, Anul V, 10 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Alina Avram : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CÂNTEC DE IUBIRE …PIERDUTǍ de ALINA AVRAM în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343312_a_344641]
-
Acasa > Strofe > Atasament > CÂT ÎMI LIPSEȘTI ... ! Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1711 din 07 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului un țărm pierdut își plânge valul un ram golaș suspină muguri se trec în aguride struguri și toarce note madrigalul: cât îmi lipsești ... ! golit de zare e apusul ard stele pe câmpii de gheață în ne-nceputa dimineață își plânge marea pescărușul: cât îmi
CÂT ÎMI LIPSEȘTI … ! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343380_a_344709]
-
tine? Iustin s-a oprit atât de brusc, încât fata s-a clătinat puțin în brațele lui, iar Mariana s-a și repezit să o prindă. Iuliana rămăsese înlemnită. - Cum o cheamă pe mami a ta? întrebă Iustin cu voce pierdută, revenindu-și repede din această nouă surpriză. - Pe mami a mea... o cheamă Laula. Tu nu ai știut cum o cheamă? - ... Am știut, minți el destul de stângaci, dar am dorit să te încerc... să văd dacă tu știi...Îmi dai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343306_a_344635]
-
vis, în cui de tristețe, Pe colțuri de stele îi spânzura zei. Chipuri de vânt pândesc suspinând, Poem ne-ntâmplat scâncește-n gutui, Ploi de-arabescuri în foșnet de gand Mosc risipește în ochii căprui. În mine uitat, în tine pierdută, Vâltoare de brumă-n amestec de tei, Trestii de jar, în prăpastii de iuta, Ecou prin vitralii de albi porumbei. Tumult și risipă, neliniști de veghe, Navală de freamăt ce nu ni l-am spus, Doruri vrăjmașe-n frunzare de
CHIPURI DE VÂNT de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343428_a_344757]
-
tăcerii Socrate poeticus Cât poate rezista poezia fără sex Ar pu tea fi eventual o nouă provocare la poezia universală Drepturile și în/da toriile poeților de pretutindeni Asta e De când poezia a pus ochii pe mine sunt un om pierdut Scriu și cuvintele explodează pe cerul Din ce în ce mai roz bonbon Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ Referință Bibliografică: EREZIA POEZIEI ÎNDRĂGOSTITE / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1151, Anul IV, 24 februarie 2014. Drepturi de
EREZIA POEZIEI ÎNDRĂGOSTITE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343485_a_344814]
-
triste ca să fie/ Celor rămași apropiați/Celor din gări acum plecați.” (Semne rămase), „Asupra tuturor se clatină puhoiul/Cel nerostit al vorbelor păstrate/Din adâncime spre aproape” (Balans refuzat) Poetul este dornic să recupereze începutul, amintirile, părerile de rău, visele pierdute „O carte udă scăldată în cuvinte / Aduce visele înapoi.” (Patimi trezite), „Tu ești poetul zilelor pierdute/Și al orelor ce nu se mai întorc.” (Zburare). În ciuda firii delicate, sensibile, asemenea lui Tudor Arghezi manifestă o forță uriașă de schimbare a
EUGEN DULBABA – PIRUETE ÎN LABIRINT de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343484_a_344813]