5,205 matches
-
îmbătrânit pentru cei treizeci de ani ai lui, spânatic, cu puful unei mustăți blonde deasupra buzei cărnoase, cu bărbia proeminentă, rotundă, accentuând un fel de vulgaritate ce contrasta cu puritatea ideală a ochilor. Avea, în adevăr, ochii mari, melancolici, sub pleoape adormite, cu o privire visătoare, dând un caracter figurii lui, de altfel, inexpresive". Cu asemenea înfățișare, trădând "lipsa de voință și de energie", nu ar fi putut plăcea unei femei... "dintr-o dată"!. Mai târziu, poate. Pentru că atuul lui Andrei nu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
care nu fusese cuprinsă în foile dotale ale copiilor era a lor - a lor casa, ale lor odoarele și banii. Tata povestea despre Polonia și despre Ian Sobieski, care fusese ales rege. Ea le privea pe cele două bătrâne pe sub pleoapele lăsate. O, Doamne, cum dansase ieri! În biserică, la cununie, a plâns. Străinii credeau că plângea cum fac fetele alintate, că se despart de părinți și frați ca să plece la casa bărbatului. Ea nu se despărțea de nimeni, bărbatul ei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de la piept legând capul mortului pe sub bărbie ca să-i stea gura închisă. Îi închise ochii cu un gest de mângâiere și-i netezi barba frumoasă peste legătură, își căută punga, alese două monede grele de aur și le puse peste pleoapele închise. — Odihnește-te, măria ta, reuși să spună cu glas tare, în timp ce în gând rememoră cum se despărțise de domn cu câteva ore în urmă. Îi povestise că aflase în Transilvania cum Ludovic al XIV-lea îl trimisese la 22
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
obraz? Din prima zi de cum te-am văzut mi-ai fost dragă. Țiganca întinse mâna cu degetele lungi și frumoase spre fața doamnei care, ca vrăjită, se lăsă atinsă, la început pe obraji, apoi pe frunte, pe sprâncene și pe pleoapele zbătându-se grăbit. O strigă pe Manda. Când se deschise ușa, Zamfira în genunchi săruta tivul poalei doamnei Marica. De pe culoar se auzeau dorobanții de pază dând onorul la voievod. — E ultima seară când te-a mai gătit Manda, măria
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mi l, Doamne, înapoi sănătos”, șopti ea neauzită și se simți ispitită în gând să promită ferecături de argint aurit pentru șapte evanghelii, la șapte mânăstiri, și reluă în aceeași șoaptă tăinuită: „Iartă-mă, Doamne, pentru mulțimea greșelilor mele”, închise pleoapele și enumeră în minte păcate neștiute de nimeni, începând cu acela de a fi avut trufia să fie doamnă. „Iartă-l, Doamne, și pe el”. Iar închise ochii și-i apăru în față tăblița aceea rotundă din lemn de brad
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Aici timpul se oprea, așa că voievodul își plimbă privirea de la un turc la altul ca și cum ar fi vrut să-i memoreze. Când întâlnea ochii demnitarului otoman, acesta își pleca ușor capul într-un salut mut, domnitorul lăsându-și lent doar pleoapele să-i acopere irisul. La început, când Brâncoveanu a pornit comedia la care asistase, lui Mavrocordat i se păruse că domnitorul se pune într-o postură ridicolă și chiar nedemnă. Auzise și el de talentul cuscrului său, dar acum i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Românești. Rami Efendi mai ceru răgaz de gândire asupra propunerii discutate privind scaunul Moldovei, dar în încheiere, adresând urarea de însănătoșire grabnică, își exprimă speranța unei consilieri cu beiul Constantin într-un cadru mai restrâns. Voievodul salută, plecându-și doar pleoapele peste ochi, încercă să facă doi, trei pași și ceru cu un gest disperat ajutorul lui Ștefan și al lui Alexandru Mavrocordat. Ieși susținut de subsuori, încălcând astfel protocolul. După ei, Pană Negoescu făcea temenele în plus, retrăgându-se cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doi, fără să-și mai poată dezlipi privirea de la ei. Lui taica i se aprinseseră în ochii căprui aproape negri un fel de lumințe aurii schimbătoare, după cum se uita la o piatră sau la alta, iar marele spătar își strângea pleoapele, apropiindu-le în așa fel ca să lase vederii doar o crăpătură strâmtă, avea o cută adâncă între sprâncene și ținea capul pe spate ca și cum ar fi vrut să pară nedumerit sau chiar jignit. Brâncoveanu schimbă bastonașul aurit în mâna stângă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acel ceva este foarte important. Făcliile fură aprinse și în lumina lor jucăușă zâmbetul tremurat al stolnicului părea că-i schimonosește fața, umbra strâmbă a mustății cărunte proiectându se nefiresc pe obrazul opus luminii. Și spătarul ascunzându-și ochii sub pleoapele lăsate părea stânjenit. Sfinția sa ațipise din nou, sau așa părea. Beizadea Constantin aștepta, zâmbind curios să afle impresiile de călătorie ale măriei sale taica. Neică Dinu, nașule, spune-le și lor, beizadelelor, cum a fost cu Bălăcenii, veni porunca spusă aspru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de șaptezeci și cinci de ani. Alături, fostul mare spătar Mihai, cu fața palidă încadrată de barba căruntă aproape albă, privea zâmbind spre voievod, dar pe măsură ce taina vizirului se dezvăluia, ochii îi deveneau tot mai strălucitori până ce o lacrimă se anină de pleoapele-i încrețite de trecerea anilor. Atunci neica Mihai își lăsă capul în jos și căutându-se în mâneca largă a caftanului tivit cu blană scoase o batistă cu dantele subțiri franțuzești și și suflă zgomotos nasul, prilej pentru a-și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
milă. — Pe boieri i-au silit să plece și să meargă în alai înaintea imbrohorului împărătesc. Suntem păziți de lefegiii lui Mustafa Aga; trebuie să sosească mama și Matei cu ceilalți. — Aș vrea să mă îmbraci frumos, ca la sărbătoare. Pleoapa dreaptă a lui Ștefan începu să tremure ușor. O să mă îmbrac singur, culcă-te aici în patul meu, pari foarte obosit. Toți suntem, și Constantin, și Radu... — Eu am dormit bine, zâmbi blând domnitorul. Nici un răspuns. Era atâta milă în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Vodă plângea și-i săruta mâinile. Doamna părea că se liniștise, doar privirea o ținea țintă în același loc. Nasul i se ascuțise și se ridicase în sus și bărbia îi ieșise cumva înainte. Din când în când, strângea din pleoape ca și cum scruta depărtările. Arhimandritul stingea lumânările ca să lase lumina zorilor să intre pe fereastră. — E nașul, îl văd bine, e nașul. Ce bătrân îmi pare... Auu, nu! zbieră ea. Nuu, mă îneacă sângele ăsta, e prea gros. Să meargă să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un adevărat coșmar. Fiind miezul nopții, inginerul Mihail Scărlătescu, încercă să se scoale pentru a bea apă. Era cuprins de o sete teribilă. Stupoare! Nu putea să se miște din pat. Era blocat. Neputând să-și miște brațele, picioarele, capul, pleoapele. Era conștient că nu este paralizat, ci numai imobilizat temporar la pat de o forță obscură. Vrând s-o atenționeze pe soția sa, despre starea în care se afla, observă că nu poate vorbi, nu poate deschide gura, să-și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
într-o parte când în alta, docilă și furioasă, blândă și revoltată... Apoi s-a făcut atât de frumoasă încît am rămas și m-am uitat la ea răpit clipe fără durată... Buzele parcă i se umflaseră, obrajii îi ardeau, pleoapele nu mai vroiau să i se ridice... I-am pus mâna pe tâmplă, mîngîindu-i părul revărsat, urechile fierbinți, fruntea mare și albă, obrazul și gura adormită și am uitat și eu de mine... Nu-și învelise frumosul ei picior gol
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vălurile cad în fața ta..." N-am înțeles aceste cuvinte fără noimă, dar îmi plăcea că era supusă, fericită, toropită și pierdută... Am apucat-o de umeri și am ridicat-o și ea și-a dres părul fără să-și deschidă pleoapele. I-am șoptit la ureche să-și vină în fire și ea, deodată, a surâs și s-a ridicat... S-a întors după ce a lipsit câtva timp, călcând însă tot ca într-un vis, deși era acum trează, însă gânditoare
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
formă de fundă din piele de șarpe, Într-o parte, asortați cu geanta mea bej din piele de șarpe. Arătam destul de bine, chiar mai tânără cu câțiva ani, cu fața odihnită, fără să mai fie nevoie să mă fardez, doar pleoapele mi le colorasem discret cu un creion verde și genele date cu rimel. Mă rujasem cu două nuanțe de ruj, să iasă o culoare În ton cald, ca toamna de afară. tragere la sorți de un calculator, din nu știu
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
VREUNUI OM CARE SĂ FI REUȘIT ACEASTĂ TENTATIVĂ. SE ÎNDEPĂRTĂ DE LA FEREASTRĂ ȘI SPUSE: \ ED, AȘ DORI INFORMAȚII ÎN LEGĂTURĂ CU UN SUBIECT TABU PENTRU CONSILIUL CONDUCĂTORILOR DE GRUP. SLATER, CARE SE ÎNTORSESE PE JUMĂTATE, ÎȘI RĂSUCI CAPUL ȘI ÎL PRIVI PRINTRE PLEOAPELE APROPIATE. URMĂ O TĂCERE LUNGĂ ȘI LUI MARIN I SE PĂRU CĂ OMULEȚUL PĂLISE. PĂRU SĂ SE COCOȘEZE PUȚIN. DACĂ L-AȘ INFORMA PE MARELE JUDECĂTOR CĂ AI PRONUNȚAT ACEST CUVÂNT, I-AR PĂREA RĂU PENTRU TINE. MARIN NU AVU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
GEMU UȘOR ȘI SE RĂSUCI, CA ȘI CÂND S-AR FI AFLAT ÎNTR-O STARE DE DISCONFORT ACUT. DEȘI BRONZAȚI, OBRAJII ÎI ERAU PALIZI. LA UN MOMENT DAT I SE DESCHISERĂ OCHII, DAR ERA O ACȚIUNE INCONȘTIENTĂ, PRIVIREA FIINDU-I STINSĂ. APOI PLEOAPELE COBORÂRĂ LA LOC ȘI TRUPUL I SE ÎNCORDĂ. ÎNSĂ CONȘTIINȚA ÎI REVENEA TREPTAT, NU MAI ERA NICI O ÎNDOIALĂ. În clipa următoare, Trask oftă și deschise ochii. Marin așteptă răbdător, întrucât astfel de procese nu puteau fi grăbite, mai ales după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Saveto, nu m-am bucurat eu mult de tine, să te văz împlinită, că tare dragă îmi ești. Ei, iacă se varsă zorile, mergi de umblă sănătoasă, draga tatii dragă. Soarele o mângâia blând pe față, deschizând cu razele sale pleoapele greoaie ale Savetei. Rămase câteva minute în pat să-și întindă oasele, apoi coborî. Își dădu pe obraz cu apa rece, și-l șterse cu un ștergar lucrat an’țărț de ea în stative. Simți aerul rece când își luă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Sa și era gata pentru ea. Cuvântul lui, mereu la inima norodului, a rămas încrustat în sufletele lor. Toate predicile sale erau de acolo, dintre ei, și date înapoi spre a le folosi, iar ei au priceput. Căzuse întunericul peste pleoapele popei Cucoș, iar cuvântul fusese plăcut satului. Ploua. Fața popei Cucoș era apă. - Cer întodeauna în rugăciunile mele ca să am, prin bunăvoința Lui, cale până la voi. Să fiu printre fiecare și prin sufletul celor ce vor urma. Să să mă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
fior îl trecu pe Andrei și un gând. Va fugi la bunica, îi va spune că el vrea să fie cu ei, ca ei și va sta acolo ferit de toate relele lumii, încălzit de dragoste și ocrotit cu iubire. Pleoapele îi erau grele, era zi și nu înțelegea de ce ochii nu-l ascultă. Simți frigul cum îi sărută obrajii și îl mângâie ușor pe creștet. Așteptă. Va fugi când ai lui vor dormi la prânz. Deschise ușa magaziei. Zăpada
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Bătrânul nu a ridicat mâna și a lăsat albastrul cerului liber. Bătrâna s-a aplecat și s-a sprijinit cu palma de pământ. Atunci s-au privit ochi în ochi. Din privirea lor s-a născut lumină. și-au închis pleoapele și a fost întuneric, le-au deschis, a fost lumină. Așa a trecut ziua întăi. Bătrânul privea ochii Bătrânei cum plâng. Îi înțelegea durerea și bucuria, dar nu putea să le definească. S-a apropiat, i-a șters ușor, cu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ținut fără hotar. Erau săraci lipiți dar nu slujeau nimănui, stăpâni în zdrențe, dar liberi, ai unei ciudate împărății. Fără să știe de ce, Janine simțea cum acest gând o umple de o tristețe atât de dulce și de nemărginită, încât pleoapele i se închideau încet. Știa doar că împărăția aceea îi fusese făgăduită din totdeauna, și că totuși, niciodată, nu va fi a ei, doar, poate, în această' clipă trecătoare. Deschise ochii din nou către cerul încremenit și către valurile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
preț. Prin ferestruică pătrundeau zgomotele înăbușite ale orașului. Vechile gramofoane din cafenelele maure îngânau melodii pe care le recunoștea vag și care urcau până la ea purtate de vuietul unei mulțimi leneșe. Trebuia să doarmă. Dar ea număra corturile'negre, îndărătul pleoapelor ei pășteau cămile nemișcate; pustiuri nemărginite se roteau în ea. Da, de ce venise aici? Adormi întrebându-se. Se trezi puțin mai târziu. În jur totul era tăcut. De la marginea orașului câini răgușiți urlau în noaptea mută. Janine se înfioră. Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și simt că mă sugrumă până vii din nou. Îmi scriu gânduri pe suflet, le adăp cu roua de pe flori, le hrănesc cu sucul din iarba celestă și abia aștept să alunec spre înserare, să construiesc punți către tine. Cu pleoape tremurânde, cu fluturi în stomac, cu sufletul ca un sclav, cu mâinile pline de lumină, îngenunchez cu pioșenie, sperând să tentâlnesc, să mă scald toată noaptea, pe marginea unui vis... Cuvântul Eu sunt cuvântul, sapă-mă în piatră să-ți
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]