5,084 matches
-
multe seri Împreună cu ei toți, cu Cătă, cu fetele. Alungasem scrupulele clișeului din O mie și una de nopți, mă vedeam cucerind-o pe Cristina prin intermediul copiilor. Le făceam cadouri fetelor, le scoteam În oraș la teatrul de păpuși, mă plictiseam Îngrozitor. Cred că și Cristina Înțelegea deja unde bat, ar fi fost greu să nu priceapă, deși gesturi cu mâini furișate nu mai Îndrăznisem. Eram Însă prezent aproape zilnic În viața ei. Mă Înființam seara, În fiecare seară pe la șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ți-e deja lehamite de pudoarea inexplicabilă a autorilor ce-au zămislit asemenea istorii, rămâi, dragul meu cititor, alături de Celebrul animal și pregătește-te să savurezi o poveste despre nerușinare, exces și răzbunare. Fiindcă, te asigur, n-am să te plictisesc cu o scenă prăfuită În care, din pricina unei averi picate din senin, un grup de prieteni ajunge măcinat de dușmănii și lăcomie. Nu, nici pe departe. Am urmat și noi logica generoasă a Întâmplărilor anterioare, a cotizațiilor, a aventurii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
o mimică enervată. Își saltă agresiv poalele halatului si dispare, închizând ușa în urma ei. Peste drum, sprijinind peretele unui hotel cu aspect sordid dinspre care vine un iz puturos de varză murată și bere trezită, câteva "fetițe" fumează cu gesturi plictisite în așteptarea clienților. Una dintre ele, nu pare să aibă mai mult de nouăsprezece ani, trimite din vârful buzelor rujate excesiv un țocăit sonor la adresa lui Marius. Sub pardesiul subțire, ros la poale, purtat descheiat, se vede o modestă rochie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dacă deschideau ochii spre orele prânzului. Doar un șofer de casă mare, într-o uniformă gri, strânsă pe corp și cizme înalte, temeinic văcsuite, plimbă în lesă un Saint Bernard. Privind la ei, nu-ți dădeai seama care este mai plictisit. Câinele ce mișcă apatic din coadă, sau omul care mustăcește cu gândurile rătăcind aiurea. Taxiul încetinește pentru a intra pe poarta larg deschisă, cu grilaj având închipuit complicate motive florale din metal, ce se continuă cu un zid împrejmuitor înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
1943 unde Arghezi scrisese celebrul pamflet "Baroane", îndreptat direct contra baronului Manfred von Killinger, ambasadorul nazist la București. Prin anumite cercuri se vehicula bârfa că Mihai Antonescu nu era străin de publicarea lui. Poftim bătrâne, lectură plăcută! Să nu te plictisești cumva după-amiază, continuă el râzând pe înfundate ca un puștan. Cu pași mari se îndreaptă către plutonul lui. Subofițerul este deja în picioare, așteptând. Ordinele se succed rapid, tăind aerul compact al zilei. Pregătirea pentru adunare! Pe aliniamentul de tragere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
celor care participă la acest joc nebunesc, fluturând în aer bancnote murdare și mototolite. Ce rost are s-o mai lungim atâta? Hai să facem jocul și mai interesant, pentru noi, dar și pentru cei din jur care cred că sau plictisit deja, spune Marius. Introduce un cartuș. La fel de calm, mai adaugă încă unul. Un freamăt cuprinde asistența, rămasă parcă fără respirație pentru scurt timp. În pistol sunt acum trei din cele șase cartușe câte cuprind magazia. Discuțiile încetează brusc, dar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un pâlc de brazi, apare un lung șir de siluete cu căști albe. Se apropie sfărâmând zăpada bătătorită sub cizmele grele. Ariergarda convoiului. În fruntea lor, un ofițer german subțirel și mic de statură. Poartă pistolul mitraliera la piept. Pare plictisit de tot ce este in jurul. Curelușa căștii este trecută neglijent peste bărbie. Nu are de unde să bănuiască că ochi încordați îi urmăresc cu sufletul la gură din spatele brazilor. Soldații dispar, dar cei doi, culcați în zăpadă, continuă să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pentru viitorul său pe scena internațională. La ora actuală, acest continent reprezintă cel mai important - dacă nu și singurul - element de legătură al Statelor Unite cu sistemul de securitate internațional existent în afara emisferei sale. Există și posibilitatea ca America „să se plictisească” de o Europă „mult prea preocupată de propria sa identitate”, care continuă totuși să aibă nevoie de mijloacele de intimidare ale Statelor Unite pentru a face ca pacea să prospere. În această situație este puțin probabil ca Statele Unite să nu-și
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
și de coordonare cu alte state, este Alianța Nord-Atlantică - care reprezintă puntea de legătură dintre Europa și America de Nord. În cazul abandonării acestei punți de legătură - fie că N.A.T.O. și-ar pierde din consistență, fie că Statele Unite obosesc sau se plictisesc în/de propria sa angajare - este evident că implicarea în problemele internaționale va fi pur și simplu unilaterală. De-a lungul istoriei - destul de scurtă de altfel - a Statelor Unite, s-a putut observa că această țară a dorit întotdeauna să aibă
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
Constantin Țoiu 20 decembrie 1957. Discuție despre F. care vrea o aventură nouă. S-a plictisit. Este nervoasă. Urâțenia ei o alarmează. Pentru o femeie, pauzele astea de iubire sunt grele, - unei frumoase nu-i pasă, mai așteaptă nițel, o săptămână, două, și vine ea, ocazia... Dar pentru o femeie urâtă, lipsa asta a unei legături
Servituțile iubirii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8679_a_10004]
-
memoria, vioiciunea poetului aproape centenar, stimulate de partenerul de discuție cu o jumătate de secol mai tînăr, sînt stenice: ne arată că se poate îmbătrîni și frumos, cu entuziasmele și pasiunile intelectuale intacte, cu generozitate și deschidere spre ceilalți, deloc plictisit și nici un pic plictisitor prin sfătoșenii înțelepte. De la felul cum se srăduiește să deschidă gustul pentru lectură unui copil din vecini ("i-am dat cărțile lui Jules Verne și i-am recomandat și alți autori pentru vîrsta lui. I-am
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8668_a_9993]
-
și cinci- patruzeci de ani distanță de copilărie, apoi s-a redus la douăzeci în El fuego secreto, apoi, în Los caminos a Roma și Anos de indulgencia s-a redus încă trei sau patru ani. Și deja eram foarte plictisit și atunci am scurtat totul și am terminat în pripă. Prezentul la care ajunsesem l-am conectat cu începutul povestirii: Entre fantasmas se termină cu aceeași frază cu care începe Los días azules. Și ciclul era bine închis așa, dar
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
sună ca un avertisment: nu e benefic ca oamenii să afle că adevărul e un cuvînt fără acoperire în realitate. Iar Rorty, fidel crezului pragmatic conform căruia orice poate fi adevărat cu condiția ca mai întîi să fie util, ridică plictisit din umeri: "După modelul filozofilor așa-ziși Ťpostmoderniť și al pragmatiștilor în rîndul cărora țin să mă situez, putem considera drept neglijabile problemele tradiționale ale metafizicii și ale epistemologiei, dat fiind că nu au nici o utilitate socială. Și aceasta nu
Spinosul și inutilul adevăr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8694_a_10019]
-
și răului? Și eu îți spun ție că e mai bine că ați mâncat din acel pom, abia atunci ați devenit ființe vii, ce dracu era de făcut în Eden de dimineața și până seara? Fără noi Dumnezeu s-ar plictisi, așa se mai distrează și el văzând cum unii îl înjură, alții ucid, alții se îmbată ca porcii și grohăiesc... Crezi că îi pedepsește pe cei care îl sfidează? Sau crezi că îi ocrotește pe cei care îl iubesc? Am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de tot, adică tot ceea ce îmi povestise el nu mai exista, n-avea să se mai reîntoarcă? Am dat din umeri. Treaba lui, numai el știe ce e între ei. O luarăm deci spre el, străbătând centrul orașului. Eram cam plictisit: Petrică nu mai avea verva lui care mă atrăsese atât de tare, felul poetic (era doar poet, nu?) cu care își ținea fruntea sus, aerul degajat, cu o vagă expresie de dispreț pe chip la adresa mulțimii prin care treceam, tăcerea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ar fi obținut asupra mea o victorie. "În orice caz, doamnă, i-am răspuns, nu într-o casă așa de frumoasă ca a dumneavoastră." "Și puteți fi vizitat?" N-am înțeles sau n-am auzit bine întrebarea, sau eram brusc plictisit și disprețuitor față de acest cuplu bizar ca să nu mai fiu atent la ceea ce mi se spunea, dacă era vorba de o vizită a lor împreună, banalitate, sau numai a ei, ceea ce mi s-a părut din capul locului absurd... Am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să-ți dramatizezi singur un act simplu de voință?" "De-un mormânt toți avem parte, mai spuse el, e un drept pe care nimeni nu ni-l poate lua, cel mai sigur." Am dat din umeri. Începea vag să mă plictisească și el simți acest lucru și câteva zile nu mă mai conduse acasă... Nimic din toate acestea pe chipul Matildei. Îi adusei cafeaua și ea își deschise poșeta și își aprinse o țigare. Se vedea că nu era fumătoare și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pur rusesc. Ia vezi!..." Dar Petrică nu văzu nimic și masca sa, altădată îndîrjită, cu profil de cremene, continua să rămână bleagă, iar expresia de sentimentalism dulceag care îi înmuia trăsăturile persista pe chipul său. Mai rău era că mă plictisea. Unde era pornirea lui împotriva tuturor, începînd de la soția lui, continuând cu profesorii care îi erau colegi, ieșind afară din școală în istoria contemporană și terminând cu Stalin? Curios cum o prietenie se naște și apoi se hrănește dintr-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ieșim și să ne plimbăm." Și se duse și se întoarse de îndată cu fulgarinul pe el. Îmi stătea încă în gât o mare veselie, o satisfacție groasă, dacă nu grosolană, că dispăruse Petrică cel bleg și duios, care mă plictisise destul și reapăruse cel care mă încîntase atâta vreme. Ce i s-o fi întîmplat? Bună idee să ieșim să aflu și să mă înveselesc din plin. Îl urmai uitând să-mi iau la revedere, să-i dau bună ziua Matildei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tăcut, generos, gata de dăruire, cu acel farmec al ființei neatinsă de orgoliu și care nu știe ce dăruiește, asemeni florilor... (<Gata, Petrică, iată-te floare, pesemne asta numește ea starea ta de blegeală, "umanismul'' tău, care pe mine mă plictisește total.>) Prinsă de aceste sentimente am sunat într-o zi la ușa socrilor mei. Le-am spus că mi-e greu fără Petrică și că tremur de teamă să nu-l găsim într-o zi pe lungile liste de morți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ce e asta, striga, ce-aveți cu mine, nu merg nicăieri, domnilor"', își întoarse el capul înapoi către colegii lui care, ca și mine, priveau stupefiați apariția acestor intruși, cu înfățișări de brute, cu raglane pe ei, tăcuți și parcă plictisiți de spaima cu care striga Cubleș. Îi șoptiră ceva. Cubleș urlă: "...da' de ce, nu merg nicăieri, nu nu merg... Trăim în România, nu în Ungaria..." Pe acest ultim răcnet Cubleș fu aproape târât dintre rânduri, deși se zbătea cu energie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cucuta, avu timp să scrie despre Socrate, despre greci, un roman istoric și chiar încercări despre tehnică, dar ocolisem totdeauna pe cei mici, fără să mai pomenesc că de la cei vechi sărisem la cei moderni, evitând reluarea scolasticilor, care mă plictisiseră în facultate și din pricina asta îi uitasem, acel vid care se produce adesea în cunoștințele noastre și care ne supără, rod al unor lecturi silite... Vroiam însă să-mi iau doctoratul și simțeam că trebuie să și trudesc, nu numai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
credeam eu că o văd... Adică nu eu mă schimbasem... Și simții cum din nou ființa mea respira liber, fără acel ghem din stomac. Mă pufni chiar râsul. Felul cum ea se privise în oglindă, ași zice plictisită că era plictisită, fără vreo cutremurare, arăta, dezvăluia adică o comică stagnare a sufletului, ca și când ar fi fost o iapă bătrână care se uită în golul cel mare al câmpiei și nu mai vroia nimic...Mă dusei peste ea să văd ce face
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spun ceea ce simțeam, asumîndu-mi toate riscurile. Împăturii revistele, mă ridicai și îndreptîndu-mă spre birou îi spusei fără să mai fiu curios să-i văd reacția: "Și mai du-te și în... cu pasențele tale cu tot. Ai ajuns să mă plictisești de moarte cu stările tale sufletești abisale, fii fără grijă, n-o să te bat decât dacă ai să mă provoci, trebuie să știi că eu sânt un om bun și blând, dar răspund la provocări, deși în marea tactică, în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
el nu-l impresionau cuvintele mele..." Mă pomenii cu gâtul înlănțuit. "Nebună mai sânt și eu, zise ,și râse iar; dacă nu te-ași iubi, ași fi stat cuminte ca o curcă! zise ea chicotind mereu, și te-ai fi plictisit..." Mirosea însă puternic a vin și corpul ei parcă frigea. Îi pusei mâna la gât. Avea febră mare. "Și Tasia, ce ți-a zis? Dar Artimon?" Chicoti iar, apoi izbucni de-a binelea în râs, ținîndu-și mereu mâna la gură
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]