21,807 matches
-
pronunțe titlul cărții premiate, nemaivorbind dea avea habar despre ce se scrie, în altă limbă, în propria țară. Premiul pentru traduceri a fost decernat de Denisa Comănescu, directoarea Editurii Humanitas Fiction, și a fost primit de Dinu Flămând pentru Opera poetică a lui Fernando Pessoa, Editura Humanitas Fiction. Celelalte traduceri nominalizate au fost: Leo Butnaru, Avangarda rusă, Cheiron, Livia Cotorcea, F. M. Dostoievski, Adolescentul, Polirom, Violeta Popa, George Volceanov, Horia Gârbea, W. Shakespeare, Opere, IV, Paralela 45, și Alexandru Al. Șahighian, Herta
Premiile USR pentru anul 2011 by Redacția () [Corola-journal/Journalistic/4560_a_5885]
-
și de moarte ca atare nu se poate, ca experiență, fora. Dar de ce ar deveni simplul accident biografic argument literar, nu-mi dau seama. Și nici Raluca Dună nu precizează atunci când propune, en passant, în chip de concluzie, rediscutarea criteriului poeticului. În plus, „similar” e un cuvânt nepotrivit. Cuvânt care amestecă merele cu perele. Nu există asemănare între ultimele cărți ale lui Ion Zubașcu și aceasta, prima, a lui Marius Chivu. Fie și numai din pricini valorice. Căci vîntureasa de plastic
Pe vremea când nu mă gândeam la moarte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4564_a_5889]
-
simte îndărătul notațiilor ceva din strategia unei conștiințe superioare. Din această ambiguitate se naște și poezia lui Dan Coman, niște nepotriviri ale ființei - marca întregii creații. Nu vor surprinde alternanța unor capitole scrise eliptic în stilul lui Palahniuk și altele poetice, antologice din punct de vedere al teatralității. Mai multe episoade sunt savuroase în acest sens: erotismul dintre „Chela” Mîrza și cei doi frați, scena de la stomatolog, tentativa de „a prinde” finala televizată de la Campionatul European de Fotbal din 1988 prin
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
pildă, clopotele trebuie trase nu doar ca să anunțe o moarte, ci să atragă ființele Niniei... Lui Dan Coman îi reușesc senzațiile de amplificare a sensului în relatările cele mai banale și invers, impresia de firesc din notațiile suprarealiste. O împăcare poetică numai bună pentru un text incert, cu evidente valențe simbolice. Tristă și deseori macabră în fibra ei expresivă, proza poetică a lui Dan Coman are ceva din feeria irealităților. Parohia este un roman al realităților contorsionate, în care plasticitatea gravează
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
senzațiile de amplificare a sensului în relatările cele mai banale și invers, impresia de firesc din notațiile suprarealiste. O împăcare poetică numai bună pentru un text incert, cu evidente valențe simbolice. Tristă și deseori macabră în fibra ei expresivă, proza poetică a lui Dan Coman are ceva din feeria irealităților. Parohia este un roman al realităților contorsionate, în care plasticitatea gravează deopotrivă o istorie vie și una a neantului. Rămâne de văzut cum se reinventează Dan Coman odată trecut de vămile
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
departe, de magie și halucinație provocată de aburul tăriei sau al drogurilor, iluzia, deci, nu dispare nici o secundă. Scenografia Liei Dogare - poate una dintre cele mai emoționante și mai funcționale din ce am văzut în ultima vreme - este dură și poetică, în același timp. Ca și textul, ca și spectacolul. Este atît de subtilă și are atît impact, pe durata întregului spectacol, încît te face, și ea, prizonierul unor destine. Jocul între timpul real al acțiunii și timpul recuperat prin nararea
Portret al artistului la maturitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4571_a_5896]
-
semnat de Paul Georgescu. Două poezii, una de Ion Bănuță, a doua de Nichita Stănescu, sînt dedicate aceleiași sărbători muncitorești. Cea de-a doua poezie, cea aparținîndu-i lui Nichita Stănescu, este construită pe aceeași muchie dintre pretextul politic și textul poetic, destul de distanțate între ele. Titlul poeziei este „Inimă în luna Mai”, dar restul poeziei este despre un brutar visător, care visează pîini în formă de inimi. Tot aici, în această pagină întîi, o trimitere la pagina a 3-a, încadrată
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4575_a_5900]
-
Tudor Arghezi și e interesat de avangardă poetica românească (un prim grupaj de texte traduse apare în 1975, în revistă „L’Europa letteraria e artistică”). Editează, împreună cu Marin Mincu, Poesia romena d’avanguardia (1980), antologie bilingva de texte și manifeste poetice, si Nuovi poeți romeni (1986). Antologia să La poesia romena del novecento (da Bacovia alla generazione ‘80) (1996) a fost distinsa cu Premiul pentru traduceri al Uniunii Scriitorilor. A tradus și din Zaharia Stancu, Mircea Eliade, Constantin Noica, Lucian Blaga
In memoriam Marco Cugno () [Corola-journal/Journalistic/4579_a_5904]
-
Cartea e opera unui interpret „mai puțin inspirat” și mai „sceptic”, însă - citim printre rânduri - mai fidel față de identitatea secretă a operei caragialiene. Criticul ar fi avut în vedere nici mai mult, nici mai puțin decât „o reconstituire arheologică a poeticii sale, explicite și implicite”. Interesant cum, măcar în prima parte a studiului, tot discursul lui Mircea A. Diaconu se instituie sub forma negativității - semn că despre Caragiale nu se mai poate scrie într-adevăr decât dacă renunți la întrebările maximale
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
dintre realitate și interpretare, logică-absurd, fatalitate-hazard, fără grija de a extinde domeniul caragialian la nesfârșit sau de a repeta pe ceilalți. Prea vagi sunt multe dintre sintagmele și afirmațiile critice ale lui Mircea A. Diaconu. „Fatalitatea ironică”, aflată „în centrul poeticii lui Caragiale”, e „o conștiință lucidă a inconsistenței care capătă formă și sens prin text”. Preocupată mereu să țintească doar „esențele” personalității caragialiene, privirea lui Mircea A. Diaconu descoperă în fond generalități, devenind susceptibilă de prezbitism cronic: „În spatele acestei atracții
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
Iulian Bol Un „erudit al ingeniozității și un mistic al savanteriei filologice” (Al. Cistelecan) ce a împlinit, la 8 iulie, 70 de ani, Șerban Foarță a fost, pe bună dreptate, considerat de exegeză un artizan al cuvântului poetic șlefuit cu migală, inserat cu obstinată atenție în montura unei fraze radical ceremonioase, de o eleganță precisă și de un rafinament controlat cu minuție. De altfel, tentația autodefinirii, a reculului în oglinda poemului e unul dintre procedeele privilegiate ale poeziei
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
șlefuit cu migală, inserat cu obstinată atenție în montura unei fraze radical ceremonioase, de o eleganță precisă și de un rafinament controlat cu minuție. De altfel, tentația autodefinirii, a reculului în oglinda poemului e unul dintre procedeele privilegiate ale poeziei/ poeticii lui Foarță: „N-ai vrea să știi, și tu, ce carte,/ de care nu se mai desparte,/ citește acest vrednic domn,/ uitând de masă și de somn?/ La pagina vreo patru sute,/ privirile i-au fost cusute/ cu ața literelor mici
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
Dilatând detaliile la scara enormului, travestind grotescul în forme ale iluziei și rafinamentului nedisimulat, poetul imprimă cuvintelor inconsistența și dinamismul unei logici utopice. Artificiu, ornament, feerie, spectacol și iluzie, cuvântul e, pentru Șerban Foarță, mai ales o formă de trăire poetică, extaz al simțurilor și celebrare a virtualității lucrurilor ce nu sunt încă, dar adastă să fie, diafane, neîntrupate, dar cu atât mai prezente. Devorator, poemul nu e altceva decât însumare a unor fragmente, asamblare a disparităților într-o unitate iluzorie
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
nici o stradă nu-i un Styx. O calfă trece peste șine, / privind la domnul fotograf, / în timp ce timpul umblă-n sine /ca,-n gol, un disc de fonograf. // (...)”. Iluzoriu, inconsistent, nediferențiat, manierist și fascinant prin chiar mecanica internă a textului, universul poetic caragialian e reconstituit, în registru parodic și ludic într-un poem intitulat sugestiv Mica publicitate: „Pierdut cățel geam tren răspunde nume/ Bùbico zahăr place (pedigri)./ Uitat hotel Mizil servietă gri./ Domn bine caut scoate seara lume.// Odăi 3 închiriez + antreluță
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
critica operează cu noțiuni. (Și, cum știm, noțiunea de câine nu latră.) E greu să conferi corporalitate unei judecăți de valoare. Sau unei etichete tipologice. În confesiuni (sau interviuri) mai merge. Dovadă că destule din replicile Angelei Marinescu sună, cumva, poetic: „Am debutat așa, nicicum. Dar atât mi-amintesc: după debutul cu două poezii în revista „Tribuna”, cam la opt luni după, m-am dus într-o biserică și m-am rugat așa: «Doamne-Dumnezeule, cu orice preț, cu orice preț trebuie
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]
-
sugerează această lăudabilă precauție filologică a editorului. Căci meritul principal al ediției Ion Pop este altul. Și anume, acela de a ne oferi, prin punerea în paralel a variantelor în care au ființat și circulat prozele urmuziene, o proiecție asupra poeticii scriitorului. (Re)descoperirea, de către Domenico Jacono, a „caietului roșu”, îi permite lui Ion Pop să argumenteze cu mai multă greutate afirmația că, în ciuda mărturiilor prietenilor, Urmuz a fost, totuși, un scriitor autentic, nu un amator. Căci calitatea de scriitor nu
„Caietul roșu“ al lui Urmuz by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4356_a_5681]
-
rol central, iar referenții livrești din zona avangardei sunt preluați, uneori, la modul ironic. E puțin probabil ca Urmuz, dacă ar fi trăit, să fi devenit un suprarealist. Mai degrabă, el și-ar fi continuat traseul personal, axat pe o poetică paralelă cu cea a avangardei. Sunt, mă tem, și mici imperfecțiuni care știrbesc din prestanța demersului. După ce suntem asigurați că titlul care figurează pe coperta „caietului roșu” este cel preluat de ediție, Ion Pop îl citează de două ori (la
„Caietul roșu“ al lui Urmuz by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4356_a_5681]
-
oricum, critica literară), cât, mai ales, să-și explice parcursul creator. Volumele de versuri din „întâia viață de până la 35 de ani” și, în special, „angoasanta plachetă de debut”, sunt trecute printr-o dură examinare critică. Ilie Constantin identifică „tumorile” poetice, le extirpează acum printr-o sângeroasă operație chirurgicală și le dezvăluie etiologia. Dar atitudinea rămâne, totuși, subiectiv-înțelegătoare, în ciuda zgârieturilor autoironice, fiindcă medicul lucrează pe corpul său și, probabil, îi vine destul de greu să-și toarne și o găleată cu cenușă
Privind înapoi, pentru înainte by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4364_a_5689]
-
mai apoi sub titlul Pam param pam (2006). Doar că, vedem, pentru Stoiciu, punctul de plecare e numaidecât altul. Unul moral. (Mai exact, combativ). Ideea nefiind rea, o găsesc totuși nepractică. Fiindcă nu verticalitatea autorului e în chestie. Ci formula poetică, forjată, cu minime modulații, de aproape patru decenii (dacă punem la socoteală și fragmentele datând din 1976). Obiectiv vorbind, poezia lui Liviu Ioan Stoiciu nu e una care să placă în chip spontan. E motivul pentru care ea a declanșat
Pa vu ga di by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4365_a_5690]
-
el în prim-plan ca principal suspect al înecării lui Marcus - fratele vitreg al lui Traian. Alături de Romeo, fiul lui Nuți, el e croit după modelul lumii din Caiet de desen. În construcția lor, Adrian Chivu redevine un expert al poeticii tăcerii. Vor fi sugerate subtil contradicțiile cuplului, iar copiii sunt ecourile tensiunilor casnice. De altfel, în toate romanele lui Adrian Chivu există o febrilitate a depărtărilor, o fisură a relațiilor multiplicată deopotrivă în concret și abstract. Adrian Chivu a scris
Comunismul light by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4368_a_5693]
-
Constantin Acosmei, apărut inițial în 1995 și aflat acum la a patra reeditare - o ediție frumoasă, revăzută de autor (cu o prefață de Daniel Cristea- Enache). E un volum foarte bun - îndeosebi primele trei secțiuni, „maledicat”, „sic cogito” și „texte poetice”, care-i dau și nota aparte, un bacovianism singular, combinat cu reducerea la „zero”, la reflexe, a corpului, dar și - pe același calapod - a sentimentelor (vezi iubirea în poemele intitulate „ars amandi”), a gândirii, a spațiului de manevră, în care
Punerea în paranteză a poeziei by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4370_a_5695]
-
și nota aparte, un bacovianism singular, combinat cu reducerea la „zero”, la reflexe, a corpului, dar și - pe același calapod - a sentimentelor (vezi iubirea în poemele intitulate „ars amandi”), a gândirii, a spațiului de manevră, în care „activează” acest „corp” poetic. Două texte ce poartă titlul activitate, din secțiunea finală („ce s-a întâmplat”), încep așa: „stau pe marginea patului și casc cu gura închisă”, respectiv: „mă ridic în picioare îmi dau încet capul pe spate...”, și nu sfârșesc prea departe
Punerea în paranteză a poeziei by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4370_a_5695]
-
invit să ne plimbăm/ pe lângă șifonier/ cu un picior încălțat și/ cu unul desculț)”. Și o amărăciune în două versuri, gestuală, elementară, de impact vizual: „(mi-am scos degetele din urechi/ și pe urmă le-am băgat în gură)”. „Texte poetice”, la fel de succinte, alcătuite de regulă dintr-o singură strofă (mizând pe imaginea vizuală puternică), fac trecerea către ultimele două secțiuni, mai discursive, „relatări” (în special) și „ce s-a întâmplat”. Prozaismul discursiv („relatările” sunt un fel de poeme în proză
Punerea în paranteză a poeziei by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4370_a_5695]
-
întâmplat”. Prozaismul discursiv („relatările” sunt un fel de poeme în proză) nu-i vine la fel de bine poetului, în ciuda secvențelor adesea cu poantă; ele se pierd într-un ritm al frazelor prea tern, îngreunat. Către final se insinuează, în acest univers poetic mohorât și închis, o prezență neașteptată a transcendenței, a divinului, conținută, la modul ironic, și în cele două sonete care deschid, respectiv închid volumul. Deși apărut inițial în 1995, jucăria mortului rămâne și azi un volum de poeme foarte bun
Punerea în paranteză a poeziei by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4370_a_5695]
-
importanți critici ai literaturii române, comperajul strălucitor a lui Romul Munteanu defineau un fel de exil și de regăsire a scrisului românesc. (Scrie Mircea Ivănescu: „Colocviile de critică de la Sibiu și-au demonstrat deopotrivă tinerețea - o condiție dintotdeauna a creației poetice - și seriozitatea pe care, așa cum se întâmplă în arta modernă, și-o afirmă sub o aparență de bună dispoziție, ea însăși caracteristica cea mai justificatoare a artei”.) De ce a ales Mircea Ivănescu Sibiul? Scriam altădată că moartea Fratelui (genial), că
Noica și careul M al Sibiului by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4385_a_5710]