4,267 matches
-
precum și discursul rostit de Edgar Quinet la 10 mai 1843, "De la liberté de discussion en matière religieuse" („Despre libertatea de discuție în materie religioasă”), declanșează o aprigă polemică în presă cu arhiepiscopul Parisului, în legătură cu libertatea învățământului. Ca urmare a acestei polemici, în octombrie cursul lui Quinet este suspendat. La 20 martie 1944 Quinet și-a reluat cursurile la "Collège de France". După trei luni, la 20 iunie, el s-a întâlnit cu o delegație a studenților care și-au manifestat adeziunea
Edgar Quinet () [Corola-website/Science/313683_a_315012]
-
tratatului care nu a putut fi aplicat în practică. Conflictul s-a aplanat în octombrie 1883 la încheierea alianței secrete româno-austro-ungare prin care se instituiau relații economice preferențiale cu Austro-Ungaria și Germania. Majoritatea articolelor scrise de Eminescu sunt prilejuite de polemica dusă cu ziarele liberale și în principal cu "Românul" condus de C.A. Rosetti. Cea mai explicită și completă prezentare a atitudinii sale în această polemică o găsim într-un articol publicat în 8 aprilie 1882 ca răspuns la atacurile
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
economice preferențiale cu Austro-Ungaria și Germania. Majoritatea articolelor scrise de Eminescu sunt prilejuite de polemica dusă cu ziarele liberale și în principal cu "Românul" condus de C.A. Rosetti. Cea mai explicită și completă prezentare a atitudinii sale în această polemică o găsim într-un articol publicat în 8 aprilie 1882 ca răspuns la atacurile din "Românul" ale lui N. Xenopol . Acesta afirmase că producția literară a lui Eminescu dovedea o „necunoștință deplină a limbii române” și că ea cuprindea „nenumărate
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
coloanele "Românului". Totuși, el preciza că familia sa este română, chiar „nobilă neam de neamul ei” și că printre strămoșii săi nu se găsesc „jidani, greci ori păzitori de temniță”. În același articol Eminescu scria că nu dă importanță acestei polemici personale, dar ea reprezenta ocazia de a afirma un adevăr pe care-l credea „nestrămutat și de cea mai mare importanță pentru dezvoltarea ulterioară a poporului nostru”: Cunoscând încă din copilărie toate provinciile locuite de români, Eminescu a constatat că
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
A. Rosetti. Eminescu îl acuza că este „incapabil de a spune un singur adevăr, precum e incapabil a-l pricepe” pentru că suferea de „daltonismul minții”. Eminescu îl mai acuza că este un „sofist politic” cu care trebuia să ducă o polemică continuă fără substanță. În mod surprinzător, în 1880 majoritatea liberală din camera deputaților a votat un capital de 150000 franci pentru C.A. Rosetti, plus o recompensă de 1000 de lei pe lună, reversibilă asupra doamnei Rosetti. Indignarea lui Eminescu
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
În anul 1513 îl însoțește la Roma pe Giulio de' Medici, viitorul Papă Clemente VII. La Roma, Papa Leon X îl numește secretar particular. În această perioadă (cca. 1512) are loc - într-un schimb de epistole, ""De Imitatione"" - celebra lui polemică cu Giovan Francesco Pico della Mirandola, nepotul cunoscutului umanist Giovanni Pico della Mirandola, în problema imitării scriitorilor clasici. În anul 1521 se mută la Padova, unde locuia amanta sa, Faustina Morosina della Torre, de la care a avut trei copii, dar
Pietro Bembo () [Corola-website/Science/314151_a_315480]
-
volgare""), [[Marcus Tullius Cicero|Cicero]] pentru proză și [[Publius Vergilius Maro|Virgiliu]] pentru poezie, împotriva [[eclectism]]ului lui [[Giovan Francesco Pico]], care apăra idea imitării mai multor modele, preluând teoria denumită "docta varietas" pe care [[Agnolo Poliziano]] o susținuse în polemica cu [[Paolo Cortesi]]. În același timp a fost inițiatorul [[petrarchism]]ului pentru literatura în limba italiană, propunând stilul poetului florentin ca exemplu de perfecțiune lirică. Cât privește proza, Bembo îl preferă pe [[Giovanni Boccaccio|Boccacio]]. Într-una din primele sale
Pietro Bembo () [Corola-website/Science/314151_a_315480]
-
într-o cronologie propusă de Tiberiu Alexa, 1993) trei etape distincte: faza afirmării (1896-1918), faza dezvoltării (1919-1950) și faza diversificării (1951 - prezent). Aceste etape sunt marcate de mai multe momente importante; „anii Holloși”, revolta neomodernistă dintre 1906-1914, „anii Strâmbu” (1919-1920), polemica Mikola-Ziffer - Gh. Manu (1929-1931), criza deceniului patru și constituirea Societății Artiștilor Plastici din Baia Mare (1937), ș.a.m.d. În „anii Simon Hollósy”, colonia băimăreană funcționa după principiul „internaționalizării” taberelor de pictură, prin atragerea unui grup consistent de artiști care lucrau
Școala de pictură de la Baia Mare () [Corola-website/Science/314153_a_315482]
-
țării reprezentat de lanțul carpatic”.(G. Călinescu, op. cit., p. 58.) La un an după apariția "Istoriei"... lui G. Călinescu, dramaturgul Victor Eftimiu (1889-1972) contestă valoarea Mioriței și propune să fie scoasă „din toate cărțile de cetire” . (Victor Eftimiu, "Amintiri și polemici", 1942, reluat în Adevărul, nr. 17.175, 1948, apud I. Diaconu, "Ținutul Vrancei", IV, Editura Minerva, București, 1989, p. 349). Așa cum s-a întâmplat cu toate aprecierile contraproductive, articolul lui V. Eftimiu a fost ignorat în mod unanim. În 1946
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
sau speculative, ale baladei”. (M. Eliade, ibidem, p. 249.) El a considerat că „adevărata problemă” începe cu această cercetare. Cu alte cuvinte, a configurat dimensiunile „fenomenului mioritic”, privindu-l global, în totalitatea sa, fără a da atenție detaliilor care nasc polemici. Încurajați de teoria pro-transilvăneană a lui A. Fochi (1964), mai multi analiști vor aprofunda subtilitățile versiunii-colind. Mai întâi Dumitru Pop, în 1965, prin studiul "Pe marginea Mioriței" (însoțit de 32 de texte), apoi Ovidiu Bârlea, în 1969 - "Colindatul în Transilvania
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
Hiz'e” și câteva volume de scurte povestiri. Creațiile sale au trezit uneori împotrivire în rândurile publicului israelian deoarece a ridicat semne de întrebare asupra mitului sionist oficial și asupra limitelor moralității luptătorilor în război. În special a atras numeroase polemici nuvela „Hirbet Hiz'e”, care evocă împrejurarile evacuării unui sat arab de către armata israeliană în cursul luptelor din războiul de independență al Israelului din 1948 - 1949, iar articolele polemice care se referă la aceasta au fost tipărite într-o culegere
S. Izhar () [Corola-website/Science/314260_a_315589]
-
figura faimosului său unchi, scriitorul Moshe Smilanski, etc. Cartea sa „Mikdamot” (Preliminare) a apărut după treizeci ani de tăcere literară. Ultima lui carte, „Descoperirea lui Eliahu” al cărui subiect are drept teatru Războiul de Yom Kippur a trezit și ea polemici futrunoase. Adaptarea pentru scenă a acesteia a fost premiată la Festivalul de teatru alternativ de la Akko în 2001. Bolnav de insuficiență cardiacă, a murit la 21 iunie 2006 la Ghedera. Despre el a spus compatriotul său, poetul Haim Guri, „A
S. Izhar () [Corola-website/Science/314260_a_315589]
-
instrui și disciplina mintea sa, să-l pregătească pentru viața practică, și pe de altă parte, pentru a ridica nivelul său intelectual. În anul 1926, cartea sa „Despre poezia preislamică” i-a adus lui Taha Hussein un lung șir de polemici și critici. Aceasta a fost interzisă de către Universitatea Al-Azhar (Arabă:الأزهر), deoarece era considerată periculoasă și inacceptabilă. Taha Hussein a fost uimit, întristat, dezamăgit de reacțiile pline de ură. A fost nevoit să-și încercuiască casa cu agenți de pază
Taha Hussein () [Corola-website/Science/313426_a_314755]
-
Andreas Baader" din 1977-1978, în care îl prezintă pe terorist drept victimă, și "Autoportret în veșmânt auriu" (1998), în care s-a autoportretat cu penisul în erecție. Datorită stilului său de pictură și prin opiniile sale despre artă a creat polemici publice în mai multe rânduri. A avut nenumărate expoziții personale și a cunoscut succesul comercial. Din 2003 locuiește în Islanda. S-a născut în orașul Helsingborg, Suedia, unde părinții săi fuseseră trimiși de mișcarea de rezistență din Norvegia (țară care
Odd Nerdrum () [Corola-website/Science/314950_a_316279]
-
ministru al apărării în al doilea guvern agrarian al lui din motive politice, deși a rămas într-o acerbă opoziție cu șeful guvernului de-a lungul întregului mandat. Așa cum fusese cazul și sub Kolstad, Quisling a fost implicat în numeroasele polemici ce au înconjurat guvernarea Hundseid. La 8 aprilie în acel an, Quisling a avut ocazia să se apere în Parlament pe problema afacerii piperului, dar a folosit ocazia să atace în schimb partidele laburist și comunist, susținând că unii membri
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
de doctor în știință. Și această idee n-a fost acceptată de un mediu prea conservator, imitativ și lipsit de spiritul de creație cutezătoare. Inițiază și participă activ la organizarea primelor conferințe științifice studențești, rapoartele prezentate de îndrumații săi stîrnind polemici aprinse, inclusiv cu cadrele didactice din domeniile tangente, în special din dreptul penal . Valeriu spune, peste ani: "„Sarcina pe care o vedeam era de a selecta și apoi de a forma criminologi pe o nouă paradigmă științifică - cea sociologică. Nu
Valeriu Bujor () [Corola-website/Science/323403_a_324732]
-
nou-înființatul Spital de Urgențe. Se remarcă prin îndrăzneala cu care abordează diversele patologii, succesele sale dărâmând uneori concepte bine înrădăcinate. Devine medic primar la 30 de ani, iar în 1935 devine membru fondator al Societății Române de Ortopedie. În urma unei polemici la examenul de primariat, în care reproșează o nedreptate profesorului Iacobovici, este trimis ca director al Spitalului din Abrud unde practică chirurgia și medicina generală din 1935 până în 1948. În acest oraș renovează spitalul, reconstruindu-l practic din temelii și
Constantin Andreoiu () [Corola-website/Science/323478_a_324807]
-
a ajutat la definirea genului cyberpunk. Sterling este, alături de William Gibson, Rudy Rucker, John Shirley, Lewis Shiner și Pat Cadigan, unul dintre fondatorii mișcării cyberpunk în science fiction, ca și principalul factor de promovare al acestei ideologii. Vehemența lui în polemicile purtate asupra cyberpunk-ului i-a atras porecla de "Președintele Bruce". El a fost unul dintre primii organizatori ai seminarului "Turkey City Writer's Workshop" și este un oaspete obișnuit al seminarului "Sycamore Hill Writer's Workshop". A câștigat premiul Hugo
Bruce Sterling () [Corola-website/Science/322949_a_324278]
-
toți evreii din Palestina erau sioniști. În 1908, o societate sionistă de binefacere din Germania, a hotărât să înființeze la Haifa "Școala tehnică superioară" (Institutul politehnic), dar cu limba de predare germană. Din acest motiv s-a ivit o mare polemică între evreii locali, dispută la care au luat parte și asociații și societăți evreiești din întreaga lume. Societatea fondatoare a fost blamată, iar filantropii au hotărât la un moment dat să nu mai sprijine inițiativa. Disputa a fost supranumită „războiul
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
va povesti, cu lux,de amănunte, în Memorii), dar în 1912 e înlocuit, în urma unor aranjamente politice locale, cu Garabet Ibrăileanu. De la această dată relațiile cu animatorul Vieții românești se înrăutățesc și, pînă la sfîrșit ele vor cunoaște toate formele polemicii autohtone. E. Lovinescu a rămas însă un simplu profesor de latină la liceul "Matei Basarab" din București toată viața sa. Nu știm, azi, dacă trebuie să regretăm sau nu ținerea lui Lovinescu departe de Universitate și de Academie. E, desigur
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
automatismul psihic pur", singurul capabil să determine acest punct al spiritului în care viața și moartea, realul și imaginarul, comunicabilul și necomunicabilul, înaltul și adâncul, încetează de a mai fi simțite în chip contradictoriu. În condițiile unei violente (până la scandal) polemici anticonvenționaliste, dorindu-se realizarea climatului libertății absolute, se caută faptul psihic nud și elementar(în lumea subconștientului, a experiențelor onirice, a mecanismelor sufletești iraționale transmise direct, fără intervenția cenzurii logice), considerându-se ca fiind unica modalitate revelatoare a veritabilei noastre
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
interdisciplinare de scriere a monografiilor satelor din România. În anul 1936, Dimitrie Gusti, și Victor Ion Popa au înființat Muzeul Satului din București. Ca membru al societății "Criterion" s-a făcut cunoscut prin poziția sale marxistă, în 1932 intrând în polemică cu Lucrețiu Pătrășcanu, care susținea o poziție leninistă. În anul 1934, împreună cu Alexandru Cristian Tell, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu și Petru Comarnescu a înființat revista "Criterion", despre care afirma că nu are nici o legătură cu Societatea "Criterion", al cărei membru
Henri H. Stahl () [Corola-website/Science/297571_a_298900]
-
cu origini evreiești Mihail Sebastian, carte care supraviețuise în manuscris de la moartea autorului (în 1945). Jurnalul a avut un impact foarte mare, întrucat reprezenta prima mărturie din interior a fascizării și antisemitismului generației '27. Au avut loc numeroase dezbateri și polemici despre modul în care ar trebui să se raporteze lumea intelectuală la operele indubitabil valoroase al vârfurilor generației criterioniste (cât și alte teme aferente). Gabriel Liiceanu, alături de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca s-a situat în permanență în tabăra care
Gabriel Liiceanu () [Corola-website/Science/297563_a_298892]
-
sens Charles Du Bos (sonoritatea fundamentală), Henri Bergson (durata vie), Gabriel Marcel ("l'attention à l'unique"), Camil Petrescu (substanțialitatea). Critic de formație maioresciana, Streinu a văzut în militantismul estetic o formă a luptei pentru artă, pentru frumos, de unde și polemicile sale împotriva ingerințelor politice din orice parte ar fi venit ele în domeniul literaturii și împotriva mediocrității. El susține scrisul artistic în critică pe care însuși l-a cultivat. Mai târziu, va medita asupra Tiparelor de cultura. Atic și asiatic
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
în Revista 22 (1993-2003), LA & I (2003-2004), Dilema (acum Dilema Veche)(2004-2005), Orizont, Vatra, Secolul 20, ID-ul (din 2005) și Evenimentul Zilei (din 2006) . Prezența lui în spațiul public românesc de după 1989 a stîrnit uimire, curiozitate, admirație - și numeroase polemici. În timp ce pentru unii scrierile lui H.-R. Patapievici au cel mai adesea aerul unor sentințe , pentru alții scrierile lui H.-R. Patapievici au fost și rămân repere ale gândirii democratice romanești, analize percutante și riguroase ale patologiilor comuniste și post-comuniste
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]