4,479 matches
-
fiecare categorie are destine separate. Vilfredo Pareto constată că "superstițiile persistă, în timp ce religia se schimbă: cu alte cuvinte, reziduul persistă, în timp ce derivațiile variază"330. Faptul acesta este pe deplin verificabil dacă ne amintim de numeroasele credințe și superstiții precreștine care populează imaginarul social al spațiului românesc. În aceste condiții, esența reziduului constă într-un număr de imagini primordiale sau arhetipale care se rulează în timp pe baza unui set de reguli și a unei arte combinatorice precise. Ioan Petru Culianu ar
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
cu diferite practici divinatorii nu este decât un pas. 235 J.G. Frazer arată cum triburile bantu din sud-estul Africii sau cele din centrul Africii consideră că pentru a travesa o apă necunoscută trebuie să ceri bunăvoința spiritelor sau duhurilor care populau acea apă. (vezi Creanga de aur, ed. cit., vol. I, pp. 300-301). 236 Artur Gorovei, Credinți și superstiții ale poporului român, ed. cit. 237 Elena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, adunate și așezate în ordine mitologică, ed. cit., vol
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
de respect - sau de ași etala condiția socială diferită de a unui oarecare derbedeu vânzător ambulant. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Influența tehnologiei asupra relațiilor interumane Analizând coordonatele vieții omului modern, observăm cu ușurință că existența zilnică ne este populată de obiecte inteligente, produse ale progresului tehnologic galopant ce marchează istoria recentă. Consider că prezența tehnologiei în lumea contempo rană este un fenomen complex și controversat, care influențează, în mare măsură, relațiile interumane. Mă gândesc, mai întâi, la detractorii tehnologiei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu, Ion (relația dintre Ion Pop al Glanetașului și Ana lui Vasile Baciu) INTRODUCERE: Personajele realiste Pornind de la convingerea că „Arta înseamnă creație de oameni adevărați și de viață reală“, Liviu Rebreanu este primul scriitor român care populează teritoriile vaste ale romanului interbelic cu personaje complexe, înscrise în regimul realismului obiectiv. Un asemenea personaj este Ion Pop al Glanetașului, protagonistul primului roman publicat de Rebreanu, în 1920. Ilustrând proza realist obiectivă de observație socială și de problematică morală
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
strategii a coexistenței permanente", chiar dacă, se poate constata, problema neînțelegerilor generate de limbaj nu încetează: preocuparea excesivă pentru individ și pentru prezervarea unicității vocii sale pune în umbră cetățeanul și determină abandonarea spațiului public, care a sfârșit prin a fi populat cu problemele individuale ale persoanelor publice: ""interesul public" se reduce la curiozitate în privința vieții private a personalităților publice, iar arta vieții publice se limitează la expunerea publică a afacerilor private și la confesiunile publice despre sentimente particulare (cu cât mai
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
ales televiziunea și rețelele de socializare) este utilizat pentru a descoperi exemple, "oameni care știu", care au aceleași probleme cu noi, care au limbajul necesar verbalizării unei probleme și (poate) chiar și o soluție; spațiul public, consideră Zygmunt Bauman, este populat cu problemele particulare ale indivizilor, care caută aici soluții particulare; din acest motiv, problemele rămân particulare și nu devin publice, iar spațiul public, contrar temerilor adepților școlii critice, departe de a coloniza particularul, este mai degrabă invadat de problemele acestuia
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
un spațiu geografic dat, non-locul este funcțional peste tot, deși este străin în orice peisaj. Școala ca non-loc nu se revendică nici de la tradițiile educaționale dintr-o țară anume: ceea ce contează și se urmărește întotdeauna este funcționalitatea. Un non-loc este populat cu non-persoane, o noțiune mai degrabă contra-intuitivă, motiv pentru care George Ritzer a simțit nevoia unei explicitări: Ideea de persoană, de om, este evidentă, dar cea de non-persoană, nu. Cum poate o persoană sa fie non-persoană? În 1959 Erving Goffman
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
a generației net, practică formată prin intermediul jocurilor video. De remarcat că autorul olandez propune utilizarea procedeului în cadrul practicii școlare, ignorând posibilele consecințe negative ale restructurării modului de funcționare al creierului. Pe de altă parte, trebuie să acceptăm că școala este populată astăzi de copii cu o altă forma mentis, sedimentată prin utilizarea naturală și cotidiană a perifericelor legate în rețea. O idee despre cum ar trebui să arate practica școlară ne oferă Phil Davis: "Poate că internetul m-a făcut un
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
acceptă să se supună regulilor ce definesc felul în care funcționează lumea jocului. Regulile jocului definesc constrângerile spațiului de joc, întocmai cum regulile fizicii, precum gravitația, definesc lumea reală". (Gray/Brown/Macanufo, 2012, p. 14) Artefactele reprezintă acele obiecte care populează lumea jocului, fie cu rol activ, mijlocind desfășurarea jocului, fie ca elemente secundare, cu funcția de a transmite informații despre evoluția jocului. Scopul jocului presupune mai degrabă fixarea unui moment de final, o ceremonie de închidere și mai puțin momentul
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
realității cu spațiul virtual. Din acest punct de vedere, rămân deschise câteva probleme care, din punctul nostru de vedere nu pot cunoaște o rezolvare "definitivă" și imediată (nu acesta este spiritul prezentului relativizant): • problema valorii de adevăr a informațiilor care populează internetul; deși este disponibil un volum practic nelimitat de informații, practic se citește tot mai puțin și tot mai centrat, ca efect al modului în care algoritmii motoarelor de căutare ierarhizează informațiile; să remarcăm și ideea lui Umberto Eco, de
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
pentru mulți copii concluziile lor despre inutilitatea școlii, deci și comportamentele asociate acestor concluzii. Plecând de la aceste constatări de fapt, ne-am propus să analizăm măsura în care câmpul educațional școlar și mediul virtual sunt omogene pentru copiii care le populează pe amândouă. 7.1. Câmpul educativ școlar În ceea ce privește câmpul educativ școlar, acesta este definit prin două caracteristici importante: eroziunea autorității profesorului, concomitent cu multiplicarea centrelor de autoritate care își fac simțită prezența în cadrul lui. Autoritatea profesorului a cunoscut o întemeiere
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Papert, 1999) 7.4. Despre recompense: două puncte de vedere divergente Analiza noastră a ajuns la concluzia că mediul virtual și câmpul educativ școlar nu sunt omogene. Concluzia este una importantă dacă avem în vedere că elevii de astăzi le populează pe amândouă, operând transferuri reciproce, dezirabile și indezirabile de comportamente, mentalități, valori etc. În acest context, ne-am propus să investigăm modul în care pedepsele și recompensele (fețele aceleiași monede) funcționează în cele două spații (real și virtual). În ceea ce privește utilizarea
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
mai puțin constant ca nu cumva o serie de intenții străine să pună stăpînire pe trupul și pe sufletul lui, nimic nu este mai important pentru el decît să aservească propriile lui intenții intențiilor străine de care crede că este populată lumea. Fiind, din cauza spaimei lui subiacente și a imaginației lui înfricoșate, insinuant în cel mai înalt grad, pînâ în cele mai intime intenții, el crede că "intențiile" străine naturii lui cauzele și efectele obiective sînt și ele insinuante și influențabile
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
crede că "intențiile" străine naturii lui cauzele și efectele obiective sînt și ele insinuante și influențabile. El încearcă să și le aservească prin intermediul ritualului și al ceremonialului magic. Pentru efortul explicativ al omului primitiv, intențiile de care crede că este populată lumea devin "spirite" bune și rele, rezultat al proiecției în obiecte și ființe a propriului său spirit, a forței și slăbiciunii sale. El se străduiește să influențeze spiritele astfel proiectate prin mijlocirea incantațiilor și a amenințărilor pentru a-și stimula
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
îl definește ca om nu este apariția conștientului, ci nașterea conștiinței: funcția supraconștientă, adaptarea nu numai la mediu, ci și la sensul vieții: viziunea unui univers al spiritului (deși viziunea aceasta nu este încă altceva decît cea a unei lumi populate de spirite, viziunea animistă și complinirea ei: tehnica magică). Numai cu ajutorul viziunii supraconștiente și cu cel al viziunii unui sens al vieții, o dată cu nașterea conștiinței (deci a culpabilității) evoluează naivitatea animalului spre responsabilitate și apare ființa care se simte supraconștient
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
din perioadele sale de culpabilitate de stări de depresiune și interiorizare care îl fac să îndure cele mai mari nedreptăți, semn că sexualitatea refulată îi bîntuie imaginația, în timp ce în perioadele de extaz vanitos, halucinația îl face să vadă Cerurile deschise populate de toate personajele credinței populare: Dumnezeu așezat pe tronul său înconjurat de îngeri și de sfinți. Toate acestea duc la constatarea că sfinții Bisericii, care se presupune că trăiesc alături de un dumnezeu real, nu au nici o legătură cu sfîntul ca
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ai cunoașterii (knowbotsă la organisme digitale, specifice vieții artificiale. Ingineria genetică, științele cognitive, nanotehnologia sau protezările biologice, realitatea virtuală și telerobotica, democrația cibernetică sunt câteva dintre domeniile care concurează pentru concretizarea ontologiei virtuale și a ideologiei postumanului. Entitățile virtuale care populează aceste spații conceptuale sunt cel mai adesea situate în zona liminală dintre realitatea fizic-materială și ficțiune (ca eroii din literatura și cinematografia cyberpunk, de la conștiințe umane upload-ate la inteligențe artificialeă, contingențe materiale și constructe ficționale. Se creionează astfel un imaginar
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
artificiale se înscriu deopotrivă într-un pasaj al metamorfozelor și într-o sedimentare ontologică evolutivă. Pe de o parte, entitățile intercorporeale se formează și se deformează în spațiul virtual. Pe de altă parte, cyberspațiul, prin caracterul lui evolutiv și extensiv, populat de agenți cognitivi, se teritorializează, prin analogia cu evoluția biologică a speciilor, ca un spațiu viu al informației transformative sau ca un mediu al creșterii propice unor noi forme de viață, artificiale. În acest cadru, se discută și se cercetează
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
identitatea unui vampir, al unei zeități africane sau al unui animal ori să hibridizeze trăsături ale acestora în crearea unei ființe imaginare. Dacă imaginea cyborgului poate fi înscrisă în regimul iconic al monstruosului, cu calificativele anormalității și ale ficționalului, în timp ce populează contingentul (vezi capitolul precedentă, imaginarul avatarului se poate încadra în registrul fantasmaticului sau al fantomaticului, cu atributele irealității și ale imaterialității care se manifestă și se arată în lumea obișnuită după criteriile virtualității paranormale sau a forțelor oculte. Studiul prezent
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
fi schimbul direct de amintiri sau de sentimenteă. Acest tip de radicalism vizionar depășește însă cadrele actuale ale fizicii, metafizicii, eticii și social-politici, forțează limitele bunului-simț uman și condițiile umanității, pășind pe teritoriul imaginației și al ficțiunii (în special științifico-fantasticeă populat de entități și specii post-/transumane felurite. Principiile transumanismului sunt transpuse adesea într-o ideologie care combină vizionarismul tehnologic cu cel religios și care fundamentează, în maniera sensibilității romantice a percepției imaginației creatoare de lumi, o futurologie a eternității, a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
această direcție, discursul celor doi se poate aborda din perspectiva îngrijorării existențiale în legătură cu colonizarea subiectivității de către un „stat al capitalismului despotic” al cărui prim cetățean este „corpul fără organe”. Demersul ideologic al celor doi filosofi capătă imaginea unui „liberalism tehnologic” populat de „corpuri fără organe”, iar mașinăria socială a producției dezirante devine o expresie hedonistă a practicilor consumeriste. Schizoanaliza, continuată de către Guattari (1989Ă în contextul mai apropiat al electronizării ontologic-sociale, poate converge de asemenea, în mod paradoxal, la critica umanistă a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
hibridă, neputând fi desprinsă de fenomenologie, de antropologia tehnoculturală și de etică. În acest sens, postumanismul temperat încearcă să chestioneze atât condiția umană, cât și integrarea umanului în alte sisteme, de la cele biocibernetice la cele comunicațional-avatarice, până la cele transgenice care populează spațiul virtual. Undeva la mijlocul drumului marcat de acești doi poli ideatici dorește a se așeza postumanismul temperat: reținând deopotrivă avantajele și dezavantajele, încurajând potențialul pozitiv și demontând pericolele existenței postumane. Această situare, instabilă și permanent reconfigurabilă în funcție de variabilele introduse, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
se va regăsi în următor roman, Ursitul (1970). Scriere ce oscilează între ficțiune și memorialistică, cartea prezintă un interes deosebit datorită amintirilor din viața literară interbelică, familia Delavrancea, Ionel Teodoreanu, G. Ibrăileanu, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu fiind personaje vii, ce populează o narațiune învăluită de discreție și respirând prospețime, mai mult proză autobiografică de atmosferă, cu subtitluri ce evocă romanele englezești ale secolului al XVIII-lea, rezumative și explicative. Ursitul acoperă o perioadă ce începe cu imaginea Iașului în Ajunul Crăciunului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
ființelor supranaturale. În mituri și legende, nu ține atât de divinități, care, în general, se manifestă luând întruchipări diverse, umane, animale, minerale sau vegetale, cât de demoni sau de spirite. Astfel, în diferitele credințe ale lumii, regăsim ideea unei lumi populate de ființe invizibile, acționând în secret pentru binele sau pentru distrugerea umanității. Agresorii necunoscuți pot fi reuniți sub genericul «bandit». Banditul este pus la stâlpul infamiei de către societate, deoarece amenință ordinea prestabilită. Astfel, toate visele în care apar bandiți (tâlhari
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
munții Bihariei în Apuseni, numai de nu am apune de atîta stricăciune, cu toate și în toate! Gugumanii pricepuți în plăsmuiri ne spun că indo-europenii, adică neamul aryas ar fi venit din India prin secolele XVlll-XVll î.e.n. și ar fi populat toată Europa, tot lăsînd la fiecare popas cîte o clocitoare de unde s-au prăsit neamurile omenești. Deși au cunoscut textele sanscrite încă de la mijlocul secolului XlX, acești falsificatori care au născocit indoeuropenismul, o țin tot sus și tare pentru că orice
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]