5,260 matches
-
Copou voi să-i lăsați foarte în pace...de podvoade și de toate celelalte angherii...fiindcă i-am lăsat domniia mea să îngrijească...sfânta biserică de acolo și să fie și pentru alte trebuințe ale sfintei biserici...Insuși domnul a poruncit.” Acum te rog, dragule, să-mi spui dacă ai băgat de seamă un lucru cu totul deosebit. - Cred că da. În timp ce citeai zapisul lui Gașpar voievod ceva mi s-a părut că nu se leagă cu cele ce știam despre
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
o infidelitate, căci nu iubești pe altcineva. Pur și simplu îți refaci forțele pentru a iubi mai bine. Iar asta se întâmplă fără să-ți dai seama; spiritul merge de la sine în acest sens; natura însăși o vrea și o poruncește. Trebuie să mă rturisim, e drept, că avem de a face cu o componentă nefericită a naturii umane și că am prefera să nu fim obligați la această deviere a gândului; dar altă soluție nu există.“ S-ar zice că
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
un punct de sprijin aflat dincolo de ea. Stoicul vrea împăcarea cu sine. Creștinul vrea împăcarea cu ceva mai adânc decât sinele propriu. Sinele singur, sinele în dimensiunea lui curentă, strict mundană, e plicticos. În cel mai bun caz își administrează porunci de acomodare: nu te întrista prea tare, nu te veseli prea tare, abține-te, acceptă-ți soarta. „Cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde“ sună, dimpotrivă, mesajul hristic. În fraza aceasta nu se mai simte nimic de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mazilii nu ar fi trebuit să fie folosiți în chestiunile administrativ-juridice ale Bucovinei și nici în viitoarea organizare a provinciei 1. Consiliul Aulic de Război din Viena a luat măsuri drastice la adresa mazililor care, prin agitațiile lor, tulburau liniștea provinciei, poruncind pedepsirea starostelui Imbault, a ginerelui său Logotheti și a agăi Dumitraș, ca instigatori. În același timp, erau atenționați cei doi Gafenco și Flondor, Mihalachi Giurgiuvan și Mandi Tabără, socotiți drept capii mazililor răzvrătiți, care au semnat petiția contra generalului Enzenberg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Aulic de Război, la Cancelaria Aulică Unită Boemiano-Austriacă, cerându-i însă să nu facă uz de privilegiile obținute față de nici o persoană 241. Ca urmare, pe 27 noiembrie 1786, contele Kollowrat făcea cunoscut șefului Consiliului Aulic de Război că împăratul a poruncit mutarea concepistului Vasile Balș de la această instituție, la Cancelaria Aulică Reunită Boemiano-Austriacă, deoarece Bucovina a fost unită cu administrația provincială a Galiției, ce se afla în subordinea acesteia. La începutul lunii decembrie, lui Balș îi era adus la cunoștință decretul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
privință: "prin sate fieștecui să lasă slobodă voe a învăța sau a nu învăța limba nemțească". Spre a nu se închide complet copiilor din mediul rural accesul în școlile de nivel superior, unde predarea se făcea în limba germană, se poruncea învățătorilor, ca acolo unde părinții vor dori să-și învețe copiii lor nemțește, acesta să facă acest lucru, în afara orelor de program "după ceasurile hotărâte a școalei"134. Spre finele veacului XVIII, pentru Vasile Balș extinderea procesului de alfabetizare în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
sale, rodnicia terenurilor sale și un mod de viață de nevoi indispensabile, conform cu legea naturii sale. Soldatul rus se crede a fi un martir, dacă moare pe câmpul de bătălie și pentru patria sa; el numește comandantul prudent, care-i poruncește retragerea, un Iuda și se găsește mai bine și mai liber pe câmpul de luptă, decât acasă. Brutal și incult de la natură și obișnuit cu un tratament aspru de superiorii săi, consideră tot ceea ce face și are și chiar viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
iritabilitate și gelozie și adesea chiar acțiuni care sunt împotriva dreptului natural și a sentimentelor umanității. Națiunile care au avut de luptat mereu cu forțele naturale și cu pericolul trebuie negreșit să devină într-adevăr dure și aspre. O lege poruncea la Cartagina ca toți străinii ce negoțau către Sardinia sa fie aruncați în mare. Comerțul Spaniei în America de Sud și comerțul cu mirodenii al olandezilor în Indiile de Est a fost urmărit cu o gelozie asemănătoare. În războiul din 1740 dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
schimbarea între ei a proprietăților supușilor lor și felul în care aceasta ar fi să se reglementeze. Privitor la impozite Privitor la păduri, că ar fi potrivită condițiilor locale ordonanța privitoare la păduri galițiană, de aceea, aceasta i-a fost poruncită petiționarului să o traducă cu modificări și adausuri și să o trimită neîntârziat Administrației provinciale. Compunere. Privind lămurirea moșiilor și a altor posesiuni asemănătore aparținând moaștelor Sf. Ioan cel Nou, mutate din Galiția în Bucovina, la Suceava. Amintire. Privind exclusivitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Bucovina. Amintire. Privind întocmirea unei liste a acelor necesități pe care locuitorii Bucovinei sunt obligați să le aducă ca mărfuri din Moldova. Privitor la cărăușie, deoarece patentul pentru cărăușie existent pentru Galiția ar fi potrivit pentru provincie, acesta a fost poruncit Administrației Bucovinei. Amintire. Privind organizarea impozitării. Amintire. Privind schimbarea moșiilor Havârna și Noua Suliță, ale Fondului Bisericesc, aflate în Moldova, cu moșiile Ipotești și Tișăuți, ale Cantacuzinilor, aflate în Bucovina. Amintire. În privința orașelor cum acestea ar fi să realizeze potrivit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
observate în zilele noastre, la care numele și sta tutul social trec de la mamă la copii ; în fine, numeroase mituri, culese din aproape întreaga lume, care oferă tot atîtea variațiuni pe aceeași temă. În vremurile de demult, povestesc ele, femeile porunceau bărbaților. Subordonarea acestora a durat pînă în momentul în care au izbutit să pună mîna pe obiectele sacre - deseori, instrumente muzicale - cărora femeile își datorau puterea. Deveniți unici deținători ai acestor mijloace de comunicare cu lumea supranaturală, bărbații au putut
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
ar fi cazul să se ocupe de ea, iar nu de restul haremului dacă mai vrea urmași... Păi zona Îngustă a reproducerii umane, și nu numai, e femela. Implicit, cum orice specie ascultă de voia - spun unii - cuiva care a poruncit „Înmulțiți-vă și umpleți pământul“, toate femeile e musai să devină mame. Deci, c’așa-i la voi, să se mărite, cu toate necazurile/servituțile de rigoare, deja văzute la altele... Chiar vor asta, pregătindu-se cu asiduitate, Încă de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
credința lor ortodoxă, făcându-se una cu acești valahi, primesc tainele credinței lor disprețuind pe episcopul catolic al cumanilor pus de noi, spre marele scandal al credincioșilor catolici al căror număr scade mereu.” Tot documentele vremii consemnează că Papa a poruncit Episcopului catolic al cumanilor să le numească românilor valahi un episcop catolic, care să-i supună pe aceștia și să-i oblige a-l primi pe episcopul catolic, căruia regele Ungariei să-i pună la dispoziție partea materială de care
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Cerbului care era foarte periculos, ori să mănânce cuptoare întregi de pâine într-o singură zi... Reușesc până la urmă. Reușesc datorită istețimii, curajuli, prietenilor pe care și-i fac: albine, furnici, Ochilă,Flămânzilă.... La fel și lui Heracle i se poruncise de către regele Euristeu să-i aducă mere de aur din grădina nimfelor hesperide, trei mere de aur. Pe unde vine asta sau este o simplă închipuire, devine curioasă Janeta. ─ Alexandru Mitru explică în „Legendele Olimpului” că „Țara hesperidă sau țara
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
se va mai întoarce niciodată. În 1862, tot în mai, copilul fuge iarăși de la Cernăuți; de data acesta, din motive de prigonire și foame. Simțind că tatăl său era acasă, a încercat să se furișeze înspre Dealul Crucii. Eminovici a poruncit însă la trei oameni călări, Costache Crețu, Vasile Adăscăliței și Toader Rusu, să se ia după dânsul. L-au ajuns pe Șoseaua Națională ce duce la Botoșani. Le era greu și oamenilor văzând cum se zbătea băiatul și cum țipa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
din Dumbrăveni, care era de o rară frumusețe [...]. Nemțoaica fură dela mătușa sa, Bălușoaia, suma de 300 de galbeni și se înțelese cu frumosul flăcău ca să fugă împreună. Cum dânsa cunoștea bine călăria, într-o zi foarte de dimineață a poruncit să-i pună șeaua pe cal un armăsar arab negru la păr și prefăcându-se că pleacă în cavalcadă, s-a dus la Verești. Acolo o aștepta Hodoroabă lângă apa Sucevei, la graniță. Dădu drumul calului ca să se ducă unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
decela și o posibilă sinonimie între lumea visului și lumea creației, în care poetul ia locul demiurgului: Eu vecinic treaz (s.n.), din visu-ți voi face o viață 264, un demiurg în puterea căruia stau înseși visurile: Iar visurilor mele le poruncesc să treacă./ Iar ele ochii-albaștri asupra mea și-i pleacă 265. Altădată, lucrurile capătă contururi nefirești: Se clatin visătorii copaci de chiparos/ Cu ramurile negre uitându-se în jos266. Or, mai explicit, în Geniu pustiu, într-un colț al camerei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de la susținerea tezei de doctorat. Se zice că Tamerlan sau Timur Lenk, faimosul conducător al tătarilor între 1336-1405, înainte de-a porni în ultima sa expediție cuceritoare spre China, simțind că i se apropie sfârșitul, își chemă sfetnicii și le porunci: Voi ați fost martori și participanți, sub conducerea mea genială, la făurirea și sporirea fără egal a uriașului meu imperiu și a întregii mele glorii. Am întemeiat dinastia Timurizilor. Mi-am luat, în 1370, titlul de mare emir în Mawerannahr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
reprezentanți ai dinastiei Vasa, regele Gustav al II-lea Adolf (1611-1632), acel geniu militar, care pentru acțiunile militare temerare, încununate de mari succese a fost supranumit "Leul Nordului", a voit să cinstească numele înaintașului său și în acest scop a poruncit să se construiască un vas extraordinar, care să primească numele fondatorului acestei familii Vasa. Motivația era justificată. Gustav Vasa (1523-1560) era conducătorul care a reușit să scoată Suedia de sub dependența daneză din Uniunea de la Kalmar. Cum țara se afla în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mai trăia! Și vedea, urmărea chiar el însuși, neputincios tot ce se petrecea. Autoritățile comuniste nu-l băgau în seamă pe Ciurea sau îl catalogau "om suspect, burghez, fost prefect, liberal, potențial ostil lumii "noi". Apoi, în cadrul reorganizării voite și poruncite după 1970, se mai preconiza ca Muzeul Județean Suceava să selecteze și să transfere la Suceava, din fostul Muzeu Ciurea "tot ce era mai important, ca piese cu valoare istorică", iar la Fălticeni să se înființeze ceva cu specific local
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mai existau decât niște bătrâne firave și smochinite, pe care le puteai număra pe degetele de la ambele mâini care veneau cu regularitate la slujbă. Capul familiei era Costel Ursan. Dar numai în mod formal. Fiindcă la modul real, stăpânul care poruncea tot ce se făcea și nu se făcea era coana Zitta. Câmpulungean din moși-strămoși, Costel Ursan era un bărbat înalt, roșcovan, molcom, blând și bun ca pâinea lui Dumnezeu, tăcut și supus, care scotea o vorbă o dată la două ceasuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
s-aducă săptămânal câteva sticle cu vin bun și o votcă sau rom jamaican, de care magazinele alimentare nu duceau lipsă. În privința banilor, Corinei îi plăcea să fie vistiernică supremă. La fiecare plată lunară, la chenzină sau la lichidare, îi poruncea casierei, energică și autoritară, să-i dea ei și numai ei, ambele sume cuvenite, adică cea de impiegat și cea de șef al secției. Apoi, lui Bițu îi da o sumă de cheltuială, de buzunar, cum se zice; iar restul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
partid. Ei m-au privit chiorâș..!”. „ Am auzit că un..!”, încercă Baltă să-și rupă nodul care i se pusese în gât. „ - Da, da !..i-o luă bătrânul înainte. Az’, un ticălos, trimăs de la „Centru”, de la Piatra, ne umilește și poruncește în satu’ nostru...Faci ce-l tai’ capu’ nimeni nu crâcnește înaintea lui !” Între ei se lăsă o liniște apăsătoare, nu îndrăzneau să se privească în ochi. Și, tot bătrânul continuă, privind în pământ. „... Acu’, de curând, o pornit cu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
într-atât eram de pierduți în puritatea aceea. Deodată am auzit lupii care urlau. Cuprinși de spaimă, ne-am privit în ochi și-am început să vorbim. Vorbeam atât de tare, încât n-auzeam ce spunea celălalt. Frica teribilă ne poruncea gesturile și mișcările. M-am uitat pe drumul alb care șerpuia către colină. Deodată, la marginea pădurii, am avut împresia că zăresc o haită de lupi. Sălbaticele fiare răsareau din zăpadă așa cum se ridică luptătorii din semințe în povestea Medeei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
bradului, rostit monoton, pe două voci, la căpătâiul defunctului, care e mult mai profund decât epitaful meu. Îl reproduc din memorie și fiecare vers îmi reactualizează destinul propriu și mă face să plâng în hohote: - Bradule, bradule, Cin’ ți-a poruncit De mi-ai coborât De la loc pietros La loc mlăștinos, De la loc cu piatră, Aicea la apă? - Mi’ mi-a poruncit Cine-a pribegit, Că i-am trebuit Vara de umbrit, Iarna de scutit. La mine-a mânat, Doi voinici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]