5,618 matches
-
care ați cunoscut binefacerile Maicii Domnului de la Giurgeni, sau cei care veți cuteza să veniți de-acum înainte să vedeți cât de simplu și de tainic ne ia pe toți în grija ei de mamă iubitoare, lăsați la o parte prejudecățile omenești și adăugați o pagină de iubire personală în acest inventar al mărturiilor despre ajutorul primit. Al doilea volum al colecției se va numi "Minunile Maicii Domnului de la Giurgeni". Să-l scriem împreună! Vă aștept să mă căutați telefonic la
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
există un holism de bază. Totul este dat cu ușurință ca venind de la sine, și nu e problematizat decît în mod incidental. Aici putem rezuma contribuția lui Habermas: comunicarea este în social, în limba care este socială, în implicit, în prejudecată. Comunicarea nu este mecanică, ci comprehensivă. Ea apare la suprafață, în momentul rupturilor. Lumea vieții este ademenită, "tehnicizată" de actori responsabili. Este transformată și colonizată. Dar are încă șansele sale... Cu condiția, bineînțeles, să scape strategiilor liniare ale succesului și
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
controlată de științe, este utilă cunoașterii și trebuie să ne servim de ea. Între cele două versiuni există un fel de contaminare reciprocă și sîntem în același timp neîncrezători în imagine și încrezători pînă la extrem în modelul științific... două prejudecăți care ne ating simultan. Problema rămîne în întregime: bună sau rea, simularea? Dar iată că survine "simulatorul", obiectul "real" și la fel de natural ca realitatea al cărei decalc este. Epicur ne oferă un typos, o marcă sau un model în miniatură
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
generație mai înainte. Pentru anumiți istorici francezi, Franța nu s-a vindecat complet după vărsarea de sânge din timpul războiului. După mai multe generații de antagonism naționalist între Franța și Germania, trei războaie și o memorie colectivă tenace plină de prejudecăți, un punct de cotitură important a avut loc în istoria Europei: majoritatea germanilor au încredere în Franța și viceversa. În sondajele realizate în Franța și Germania în mai 1983 și octombrie 1988, în răspunsul la întrebarea: "Dintre următoarele țări care
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
maeștrii săi, un Brahms În muzică sau Unamuno În eseistică, de acel patos capabil de bune intuiții, mai iute și uneori mai exact, mai pertinent decât nu știu care cercetări fastidioase... A circumscrie și Înțelege, odată cu lectorul curios și dezbărat de unele prejudecăți, ceea ce „nu poate fi ocolit”! Cum este, nu-i așa, sintagma arogantă, truistică și fals-misterioasă pe care am pus-o În fruntea acestor scrieri - Sensul vieții! Într’ adevăr „fals-misterioasă”...?!Ă Defineam mai sus decadența contemporaneității - anunțată, prorocită de un Nietzsche
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cumva ne apărăm instinctiv de acei „viruși”, cum i-am numit, ai „nebuniei” și ai „prostiei” pe care Îi conținem noi Înșine și care, nu rareori, ne invadează cu frenezie?!... Artistul, artistul autentic trebuie Însă să-și depășească frica sau prejudecățile și să pășească - e drept, cu atenție, dar și cu legitimă curiozitate - În aceste zone ale „exotismului psiholologic”. „Adevărul” nostru - deoarece de la Greci am moștenit acest reflex esențial și această „prejudecată” a Adevărului! - se află nu de puține ori „În afara
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
artistul autentic trebuie Însă să-și depășească frica sau prejudecățile și să pășească - e drept, cu atenție, dar și cu legitimă curiozitate - În aceste zone ale „exotismului psiholologic”. „Adevărul” nostru - deoarece de la Greci am moștenit acest reflex esențial și această „prejudecată” a Adevărului! - se află nu de puține ori „În afara noastră”. Așa cum un bun, un real spirit patriotic poate fi dobândit doar după ce ai trecut granițele țării, uneori, după ce ai pierdut dreptul de a te Întoarce! Și-apoi, un scriitor adevărat
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a stăpânirii romane, o hecatombă de sacrificii umane! -, a inventat acele pilde din care sunt țesute cele patru Evanghelii, pilde, istorii capabile, prin naivitatea dar și plasticitatea lor, de a comunica idei și adevăruri „noi”, apte de a Înfrânge tiranice prejudecăți individuale sau comunitare. Într-unul dintre romanele mele, am „pus” pe unul dintre personaje să „atingă” o problemă care, pe mine cel puțin, mă urmărește din tinerețe: de ce Iisus, voind să revoluționeze Thora, Talmudul și, mai ales, vrând să „rupă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
bloc și se lasă Înconjurat de inși fără o minimă pregătire intelectuală, niște „primitivi, proști” (pescari, vameși, femei simpleă, știut fiind, mai ales, că oamenii din popor sunt cei mai puțin apți de o „altă viziune” asupra tradiției, Îmbibați de prejudecăți, conservatori etc. De altfel, nu rareori, În toate cele patru texte sacre, unii dintre apostoli Îi certifică nedumerirea, „neînțelegerea” lor, În ciuda respectului convârșitor pe care i-l poartă. Lăsând, deocamdată, la o parte răspunsul meu la această Întrebare, dilemă, am
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mai puțin pregătite pentru aceste adevărate paradoxuri, „entorse spirituale dureroase” cauzate „bieților oameni” crescuți, ei și strămoșii lor, În respectul stricto sensu al Tradiției și al textelor evreiești sfinte. (Unul dintre zecile de exemple din aceste pilde de afrontare a „prejudecăților” sacre, de predicare a unor acte ostile unor cutume care au făcut puterea și unitatea Evreilor În lumea compozită și dușmănoasă ce-i Înconjura - ca și azi! - este cel al pildei „bunului samaritean”, nu-i așa! Și azi, În situațiile
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
materia și viața la vreo 12 forme sau energii. Zeii, ce se deosebeau unii de alții, cu istoriile și certurile lor, cu capriciile și privilegiile lor, forme exacerbate imitând umanul... Nu, nu perfecțiunea - atât de atrăgătoare pentru oamenii Renașterii, moștenind „prejudecățile” platonice despre triada Adevăr-Bine-Frumos și conceptul de Idee și lumea „ei” inaccesibilă - m-a preocupat, ci, cum spuneam, „ideea de realizare” individuală, ideea de „destin”. Capacitatea unui individ născut În hazardul unei rase, al unui continent, al unei civilizații și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și previzibil ca orice trivialitate, alunecând cu tot trupul În imperiul „simțurilor exaltate”, a „febrei senzuale”, a „grandorii la care aveam dreptul”! -, dintre atâtea „ispite”, cum o spuneam, nu rareori eu o alegeam pe cea a negării tuturor virtuților și prejudecăților creștinești și a recăderii, cu un spasm amplu senzual, În starea de păgânitate „liberă, fericită”. Și zeul, căruia i-aș fi făcut În grabă un altar din materialele ce-mi stăteau la Îndemână - dar pentru El aș fi și furat
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sa”, Îi contest, cu regret, originea divină. - Am ajuns, În sfârșit, la vârsta rațiunii, Îi voi spune, cu un aplomb bine dozat, imitându-l bine pe profesorul meu de fizică și chimie, e timpul să termin cu toate superstițiile și prejudecățile indivizilor primitivi. Noi, azi, oamenii moderni, lucrăm cu legi, or, știți foarte bine, o lege este tocmai o „Întâmplare”, dacă vreți, care se poate repeta oricând, doar la propria noastră voință, evident, În aceleași condiții de laborator. Aceiași factori vor
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care cohorte de tineri, sărmanii, trebuiau, dacă nu să și-l integreze, măcar să-l imite, extrem de atenți la cel mai mic derapaj al naturii lor ascunse, al sincerității, care le-ar fi putut trăda convingerile și chiar ceva mai grav: prejudecățile, reflexele moștenite din lumea, din pătura din care veneau și pe care trebuiau s-o renege, s-o calomnieze, s-o denunțe. Trebuie aici să fac o mențiune apropo de motivația mea de a reuși, de a mă afirma Încă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Îngrijit nu numai de soarta propriilor sale manuscrise, Încercând să motiveze una dintre marile edituri pariziene - și Flammarion era una dintre ele! - să deschidă porțile unei literaturi cu nuclee geniale și personalități nu rareori ieșite din comun, afundate Însă În prejudecata „zonală”, care cuprinde Întreg estul european și, mai ales, sud-estul european. Nici unul dintre „titanii” emigrației literare române afirmați În Franța sau În America - vezi Mircea Eliade - nu a Încercat sau nu a izbutit să convingă o editură de prestigiu de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
deasupra oricăror „mărunte” impulsuri sau reacții umane, ești confruntat cu aceeași „figură” ce devine tot mai puțin o persoană, ci Îngheață În acea formă aproape sacerdotală - cumva sordid-sacerdotală, e adevărat, dar... totuși! -, voința individuală, „veche”, educată În alte reflexe și prejudecăți esențiale, nemaiavând de ce să se agațe, se prăbușește În acel „gol” de care vorbeam mai sus. Gol pe care „ajutoarele” harnice ale acelei „figuri” atotprezente și aparent indestructibile se grăbesc să-l umple cu „furcile lor de fier și de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și asupra Întregii viziuni a autorului nostru, atât de dificil, de „contorsionat”, de surprinzător aproape la fiecare paragraf și atât de „insultător” față de comodele noastre jilțuri ale gândirii, față de, mai ales, atât de necesarele noastre cârje ale judecății, numite și prejudecăți de către spiritele ironice, dar fără de care nu am putea viețui În lumea care ne acceptă și ne onorează... Față de scepticismul lui, ce curge, e drept, din cel schopenhauerian, dar și din radicalitatea nietzscheniană, adesea insuportabilă, scepticism agravat printr-o amărăciune
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
un cenaclu, o redacție, întâlnirile lor sunt rare și deloc amuzante) și tragică (prin uciderea involuntară a unui aparent rival), vag asemănător cu povestea Luceafărului și a Demonului. Marele zid e, într-o interpretare aproximativă, "cercul strâmt" al instinctelor și prejudecăților. În afara lui, e viața, realitatea. Firav sub raportul invenției epice, romanul lui Theodor Codreanu reține atenția prin "sofistica" sa, prin ținuta intelectuală. Autorul e deprins cu meditația, are exercițiul dialecticii, și, în ansamblu, un simț lingvistic just. El greșește însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
alta, școala cu tot ce incumbă această instituție într-un timp special, cum e cel dominat de comunism. Legat de cele arătate mai sus, Theodor Codreanu aduce în romanul său o intelectualitate surprinzător de normală doar pentru cine privește cu prejudecată spre viața spirituală care a continuat să existe, contrar tuturor rigorilor comuniste. La Opăriți, de exemplu, sunt profesori cu studii superioare sau suplinitori, cu studii medii, oameni care predau orice materie școlară, de la educație fizică și până la matematică, pentru care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe Eminescu printr-o lectură nouă, proaspătă, necomplexată. În aceste condiții este greu să te pronunți despre o carte cum este cea de față. Eminescu Dialectica stilului presupune inițiere în eminescologie, presupune lecturi de specialitate și o viziune critică fără prejudecăți. Eminescu este un geniu total și cel mai periculos și riscant lucru este să te apropii de el cu mijloacele diletantului. Eminescologia tinde să devină astăzi tărâmul inițiaților. Un inițiat este și Theodor Codreanu. El ne-a anunțat cartea mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și chiar se recomandă disocieri teoretice și un comparatism pretutindeni înțelept. Cercetarea apăsă destul pe chestiunile de metodă și nu se poate să nu se admire aici spiritul de integrare și un anume eclectism (care este recurs la multidisciplinar) fără prejudecăți. Ceea ce în intenție este propunere eminescologică de metodă (întărită de acumulări recente) ar fi putut să fie o investigație tulburătoare și de principii asupra clasificării omului literar român (pe care poate Theodor Codreanu o va face). În fond, aci se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Theodor Codreanu e, mai întâi, de a evoca aceste propozițiuni care făceau din poet "un om al timpului modern" și prevedeau că "literatura poetică română va începe secolul al 20-lea sub auspiciile geniului său". Ceea ce Maiorescu afirmase fără prejudecăți, se pierde apoi din vedere și chiar se invocă "întârzierea". Chestiunea ține, dar, de un fel de patologie a culturii și de o neîncredere în forțele proprii și exprimă un fel de a face istorie literară considerat, cu îndreptățire, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a fundamenta o altă perspectivă) desfășurări de istorie a eminescologiei, deși astfel de examinări superioare ar fi utile și se recomandă nu doar pentru Eminescu ci și pentru Creangă, Caragiale, Sadoveanu, G. Călinescu ș.a. spre a se vedea stăruința unor prejudecăți de clasificare. Însă ce se întrevede aci e corecția treptată a unei optici care deformează și, pentru epoci recente, configurarea unei altfel de eminescologii. Observația trebuie reținută și putem zice și noi odată cu George Munteanu, Edgar Papu, alții câțiva, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
propusă de G. Munteanu pe care, în definitiv, o reclamă obiectul însuși. De aici pornește, de altminteri, și Theodor Codreanu în Eminescu Dialectica stilului care este și o contribuție de ordin exegetic. Perspectiva, clarificată prin disociații doctrinare, e scutită de prejudecăți și comentatorul se simte întărit în ideea lui de a comunica un Eminescu modern, între altele și prin sforțările altora de a revigora interesul pentru alți autori. Ph. Solers, zice Th. Codreanu, a reevaluat "danteismul" și i-a arătat "actualitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Viitorul românesc". Un volum mărturie despre inspirația și consecvența spiritului critic promovat cu îndârjire, dar și cu autoritate de cunoscutul eminescolog, în sprijinul ideii privind modernitatea gândului eminescian. O idee care, până la Theodor Codreanu, a avut parte mai mult de prejudecăți negatoare decât de argumente afirmative. Se subînțelege, în aceste condiții, care au fost reacțiile criticilor consacrați față de noutate. De aceea, lectura lucrării poate fi asemuită cu vizionarea unui film care provoacă, iubitorului de adevăr, multe speranțe, chiar dacă chinurile adevărului sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]