5,478 matches
-
naprasnic un alt pârdalnic de urs și mai zburlit și mai mânios. S-au adunat, talharii, la zmeură și mi-au tăiet drumul din două părți, iar eu eram cu mânele goale... Cu mânele goale!... Da... cu mânele goale; fără pușcă, fără cuțit, fără un ciomag macar, fără să pot fugi nici înainte nici înapoi, și cu prapastia sub mine... Închipuiți-vă în cel hal eram... Maica Domnului!... și astăzi când îmi aduc aminte, îmi îngheață sângele în mine!... Și ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și cu patru tovarăși de vânătoare băteam miriștele și popușoaiele de pe șesul Șomuzului într-o zi din luna august, pe un soare care ne frigea pielea. Cutrierasem mai bine de o poștă pe jos, căci vorba ceea, unde te duce pușca și femeia nici dracul nu te duce; cânii scoteau o limbă de-un cot, noi eram bleașcă de sudoare și văzusem măcar un pui de prepeliță. Se întâmplă și de aceste în viața vânătorească. O! să nu creadă buhnacii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dâmbul cela, ba pe coasta ceea, tot cu gândul că doar, doar, vom găsi ceva, și, mă rog, ne-am departat așa de tare, că ne-ar fi trebuit două ceasuri bune ca să ne întoarcem prin arșiță până acasă cu puștele în spate și cu torbele pline de cartușe. Așa ceva nimene nu avea curajul să întreprindă. Da ce vă bateți capul degeaba, ne zise Vasile, unul dintre tovarășii noștri. Iaca colo peste deal la 15 minute departare avem pe prietinul nostgru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
-i așteptau. Când am ajuns în capul țarinei, am întrebat pe jitarul 142 care ne-a deschis poarta dacă cuconul Manolucă este acasă și, la răspunsul lui că da, am descărcat odată în aer, la comanda lui Vasile, cele cinci puști ale noastre câte cu două țevi, de-au răsunat toate dealurile și am stârnit toți cânii din sat. Manolucă, la auzul acestei salve neașteptate, a ieșit în balcon să vază cine se vestește în mod așa războinic ziua amiaza-mare, căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în mod așa războinic ziua amiaza-mare, căci doar timpurile lui Bujor și ale lui Tunsu erau de mult trecute, iar despre Vodă nu se bănuia că are să-i vie în gazdă. Apoi tot în pas măsurat, una, două, trei, cu puștele pe umăr, am înaintat până la scara balconului, unde am salutat pe Manolucă militărește, cu mâna dreaptă la pălărie. Să trăiești, Manolucă! strigarăm cu toții în cor. Bine te-am găsit sănătos! Bine-ați venit sănătoși!... Ce căutați voi, ștrengarilor, aici al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
știm noi, iar nu ce ne dai tu. Dacă nu vă ajunge, mâncați-vă vânatul ce-ați adus. A, bun! Care vra să zică acuma ne iei și în râs. Da! Vom mânca vânatul nostru. În acel moment, înșfăcându-mi pușca și cartușele, ieșii în balcon și luai la ochi două găini care, de căldură, ședeau tupilate una lângă alta la umbra zaplazului 145... Trosc!... Amândouă au rămas pe loc. Una s-o faci cu borș și cealaltă friptură, zisei babei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mai multe și mai rele. Dar la el vânatul precumpănea toate. Așa, de exemplu, unde era chip să-mi încalț cizmele cele lungă, fără ca îndată să prindă de veste și să-mi sară în cap. Apoi, când mă vedea luând pușca din cui, își perdea cumpătul cu desăvârșire. Făcea raite prin odăi, sărea pe scaune, pe canapele, schâncea, latra, îmi punea labele pe pept, răsturna casa cu susu-n jos. Dacă din întâmplare aveam o căruță tocmită dinaintea scărei, el, de frică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ușor. Am umplut torba cu vârf și îndesat, făcând un număr de prepelițe și cristei pe care nu vreu să-l spun, ca să nu fiu bănuit că mă laud. Iar când s-a întunecat, de nu se mai vedea țelul puștei, ne-am suit amândoi în căruță mulțămiți de izbânda făcută și ne-am dus la curtea lui Millu, unde eram așteptați la masă. II Cine nu a cunoscut pe Alecu Millu în județul Suceava și, aș putea zice, în toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de câte ori aruncam câte o păreche de ochi de om amorezat, îmi creștea inima-n piept și mă simțeam mai inspirat în dările de samă ce făceam lui Millu despre expediția mea cinegetică. Millu, ca un vechi amator și mânuitor de pușcă, nu mai sfârșea cu întrebările: cum anume am urmărit fiecare prepeliță, cum a aretat-o154 cânele, cum am împușcat-o, cum mi-a aportat-o155, iar eu unul, care eram de două ori inspirat și de conținutul torbei, și de conținutul butelcelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cum am împușcat-o, cum mi-a aportat-o155, iar eu unul, care eram de două ori inspirat și de conținutul torbei, și de conținutul butelcelor, îmi simțeam limba dezlegată și, se înțelege, că le istoriseam așa ca fiecare lovitură de pușcă să pară un fel de lovitură de meșter. Dealtfel, pot zice, că țineam foarte bine minte, cum și în ce împrejurări am dat fiecare foc, cum și unde a căzut fiecare pasere. Millu asculta și surâdea pe sub mustețe; știea el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
zbătea. Nu înțelegeam ce are. Deodată perciunatul meu de vezeteu se întoarse înspre mine: Chicoane!... îmi zise el cu glas schimbat, sunt doi oameni răi înaintea curuței. Într-adevăr așa era. În același moment, mă sculai în picioare, îmi înarmai pușca și adresându-mă celor doi oameni care se zăreau ca niște fantome prin întuneric și erau mai, mai să puie mâna pe dârlogii calului, le zisei cu glas răstit: Ia ascultați, bădișorilor! Poate ați prăpădit ceva în căruța mea; poftim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
zăreau ca niște fantome prin întuneric și erau mai, mai să puie mâna pe dârlogii calului, le zisei cu glas răstit: Ia ascultați, bădișorilor! Poate ați prăpădit ceva în căruța mea; poftim, mă rog, să căutați!... Ei văzură steclind țevile puștei, auziră sunând cucoașele și imediat au rupt-o de fugă peste câmp, unul spre dreapta, celalalt spre stânga, dispărând în întuneric, iar în urma lor am putut prinde cu urechea numai câteva sudălmi 157 răgușite și neputincioase, care au trezit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
l-am iubit și mai tare pe scumpul Milordachi. După un șfert de oară eram la bariera orașului. Perceptorul care m-a ușurat de câțiva gologani, taxa intrărei pentru un trăgător, mă întrebă cine a dat cele două focuri de pușcă ce s-au auzit în depărtare pe șosea. I-am răspuns că eu. Se vede că erau niște țigani borfași, adaose el, care te-au luat drept un jidan bun de jumulit. Așa se vede, dar s-au înșalat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
acasă, am găsit femeia și copiii dormind foarte liniștit; eu însă am avut toată noaptea somnul agitat. Parcă vedeam necontenit cele două fantome de oameni răi dinaintea mea; vroiam să fug, dar picioarele nu mă slujeau; vroiam să trag cu pușca, dar pușca nu lua foc; vroiam să strig, dar glasul îmi amorțea în gât. Mă simțeam împresurat, înădușit, strivit de înfricoșatele fantome, aveam sufletul la gură..., când, în sfârșit, iată că vine, vine în fuga mare în ajutorul meu, credinciosul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
găsit femeia și copiii dormind foarte liniștit; eu însă am avut toată noaptea somnul agitat. Parcă vedeam necontenit cele două fantome de oameni răi dinaintea mea; vroiam să fug, dar picioarele nu mă slujeau; vroiam să trag cu pușca, dar pușca nu lua foc; vroiam să strig, dar glasul îmi amorțea în gât. Mă simțeam împresurat, înădușit, strivit de înfricoșatele fantome, aveam sufletul la gură..., când, în sfârșit, iată că vine, vine în fuga mare în ajutorul meu, credinciosul, voinicul Milordachi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Grigore, actualul membru la Curtea de Casație. Verussi și Buiucliu erau niște tipuri vrednice de studiat. Deși de naturi deosebite, aveau totuși un punct de asemănare: erau amândoi înzestrați cu câte o inimă gata a lua foc ca praful de pușcă la cea întâi scânteie pornită dintr-o păreche de ochi femeiești, și totuși amândoi au murit holtei. Unde însă se deosebeau, era în fondul caracterului lor și în modul lor de trai. Verussi, străin, fără familie, căzut la noi din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ar fi prea frumoasă Dacă vântul nu m-ar tăia la oasă. Tu, care în urmă vei veni poate, Să nu mănânci ca mine ouă coapte. Ci o garafă de vin să bei dușcă, Dacă la vale vrei să mergi pușcă! A scris și tovarășul meu câteva versuri de care nu-mi aduc aminte, desigur mai corecte decât ale mele, apoi am închis condica și am înapoiat-o cu aceeași politeță otelierului. După ce, în adevăr, am băut o garafă de vin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nu-mi aduc aminte, desigur mai corecte decât ale mele, apoi am închis condica și am înapoiat-o cu aceeași politeță otelierului. După ce, în adevăr, am băut o garafă de vin dușcă, am încălecat din nou și ne-am dus pușcă la Martigni de unde am luat diligența cu patru cai în șir spre muntele Furca, pe o șosea minunată de-a lungul Rhonului, în sus. Am trecut Sion, Sierre, Brieg, unde am petrecut noaptea, apoi a doua zi am trecut prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
întoarce spre locul natal. Și ce-am pribegit eu?... Nimica toată... Nici macar trei luni, și totuși cu câtă plăcere am revenit în țară, de unde parcă lipsisem trei veacuri. Cu ce bucurie am întâlnit la hotar primul soldat pământean stând cu pușca de pază, cu ce mulțumire mi-am preumblat din nou ochii pe întinsa câmpie românească, unde poți respira în voie și trăi încă în larg. Ah! Cât de mult înțeleg acum pe bieții tineri ardeleni care, luați la oaste și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
gangsterilor locali, iar de atunci fiecare a fost asociat cu găști distinctive geografic și susținute de acestea. Aceste găști, îmbogățite ulterior prin traficul de droguri, dar încă strâns asociate cu partidele, dețin arme inclusiv pistoale semiautomate Glock și Uzi sau puști mitralieră Mac-10. Între ei au comis numeroase crime în Jamaica, Statele Unite (unde FBI deține o singură gașcă, Shower Posse, responsabilă pentru 1.400 de crime pe Coasta de Est) și Marea Britanie (Campbell 2001). Corupția instituționalizată la nivel înalt politică, birocratică
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
necesare pentru a pune bazele unor rafinării capabile să proceseze 75% din opiul shanian în heroină. Până la sfârșitul anilor 1980, el se folosise de armata sa Mung Tai, acum însumând nu mai puțin de 40.000 de oameni înarmați cu puști mitralieră M16 și M60, pentru a proteja aproximativ 260.000 km2 de câmpuri cu opiu în Platoul Shan. Acum controla în mod efectiv 60% din rezervele ilicite de opiu ale lumii (McCoy 1991: 434). Khun Sa însuși, trăind și operând
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
după metodele austriece și franceze. El a înființat un centru de instrucție pe care la moartea lui, în 1747, ienicerii l-au închis imediat. Bonneval era de asemenea preocupat de tehnologia militară și a înființat fabrici de tunuri, praf de pușcă și muschete. În imperiu a existat întotodeauna o mai mică rezistență față de introducerea de echipament militar european superior decît față de încercările de reorganizare militară sau de amestec în profituri sau în privilegiile tradiționale. În ciuda faptului că războiul purtat între 1736
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
cultivare nu au fost introduse. Sistemul dijmei continua să fie baza obișnuită a producției agricole. Prin tranzacțiile lor internaționale, negustorii balcanici importau mărfuri manufacturiere și produse coloniale, cum ar fi condimente, îmbrăcăminte din lînă, sticlă, ceasuri, arme și praf de pușcă. Ei exportau în schimb ulei, rășini, ceară, mătase, lînă, tutun, cherestea, bumbac, grîu, porumb și produse animaliere, cum ar fi carne sărată, piele și vite. Distribuirea acestor mărfuri în cadrul Balcanilor se afla în general tot în mîinile negustorilor nemusulmani, mai
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
bibilica, dar ea oferă acces doar unor impostori sau tocilari care memorează ce le-a dictat profu’ de creativitate, care de obicei e, cum spuneam, un fost jurnalist resentimentar care are și el ocazia să se dea rotund față de niște puști timp de două ore, cât ține pregătirea. Deși de multe ori îi lasă acolo și el pleacă la piață sau să discute cu un vecin. Sau mai are ocazia să reguleze și el ceva prospătură. De cele mai multe ori, jurnalistul ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
le țin minte. Alai, cohortă, stol de ciori care croncăneau încontinuu. Ciori într-un nuc sub care nu crește nimic-nimic. Nuc sterp, chior. Nuc inutil. Să-i fie rușine. O praștie îți dai seama că ți-ar trebui atunci. O pușcă, o catapultă, un arc. Ciori, zgomot de plisc răgușit, de aripi mari. Ciorile nu sunt păsări. De asta poți fi sigur. Există, desigur, dacă stai să le urmărești, o regulă, o ordine a deplasării lor, a luării în stăpânire a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]