5,326 matches
-
școală specială din oraș... Sunt a treia și pot lua un post în aceeași instituție. Inspectoarea mă sfătuiește să renunț: “nu poți face carieră cu niște copiii de clasă specială... mai bine caută un sat care să-ți placă.” Îmi răsună istoric un nume: Aurel Vlaicu. Mă îndrept cu pași sonori, în sala gâfâindă a așteptare, spre masa cu inspectorii și comisia... Când rostesc numele satului, oamenii scot un sunet vag, a mirare... Privirile mă țintuiesc nedumerite. Aud întrebări: -De ce
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
din ață colorată, parcă pentru a le mai îmbuna și a le face să-mi zâmbească, dar același surâs trist le împietrea buzele și parcă mă acuzau de un „ceva” ce le aparținea. Într-un an, satul nu a mai răsunat în strigătul păpușarului. Păpușile mele au zăcut uitate pe un raft și alte evenimente s-au perindat prin perdeaua timpului. M-am întrebat de multe ori, în mintea mea de copil, ce s-o fi întâmplat cu moș Caletcă, cu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
osos să îmi regăsesc liniștea de care aveam atâta nevoie. Ajungem în ogradă și moșul mă lasă lângă tata întrebând: -Și asta e tot a ta? -Da. E cea mai mică. Au trecut atâția ani, dar vocile lor încă îmi răsună în ureche. -Nică, ai grijă, eu lucrez de o viață la iazuri. Unii îngroapă umbrele copiilor. Acei copii or să se înece în apele astea. Construirea unui iaz așa de mare cere multe jertfe. Tu nu o mai lăsa pe
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
singură spre zona de agrement “Lebăda”, amenajată în afara orașului, cu intenția de a înota și a-mi aduna gândurile. Lacul era pustiu, cerul părea de zinc, îngrămădit de nori hidoși, iar apa era tulbure și parcă mirosea a moarte...Valurile răsunau a bocet înfundat în colț de basma veche. Mă dezbrac și mă arunc în lupta cu valurile patimașe, amestecându-mi gândul cu norul cenușiu și izul de apă îndoliată. Abia când revin pe mal, observ o bătrână suptă de nevoi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cu sforile mai tari, cu chip mai impasibil. Apoi, se retrage mulțumit și își numără banii. Cândva își va spune și el poveste în fapt de seară, dar micuța veche marionetă n-o să-l mai asculte Ecoul pașilor ei va răsuna ca o rugăciune pe altarul tăcerii și ea visează mereu același vis în care oamenii au sfori legate de trupuri. Dragoste este destulă Gura știrbă a lumii se hlizește într-un dinte și începe să-mi cânte despre un iubit
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
o toamnă nesfârșită de început de veac. Te intreb: -De ce să te superi? Dragoste este destulă. Zace neîntrebată la colțul grunzos al străzilor pustii.Bani să ai. Totul se cumpară. Tributul e scump. Dar,dragoste este... destulă! Ecoul vorbelor răsună ca pașii profetului pe altarul morții, apoi se răsucește în adâncuri. -Crezi că mai pot zări steaua mea, de aici, din întuneric? aud un glas de pretutindeni. Stelele se sting complice. Locul pe cer se albește. “Bang!“ Priviți! Un vis
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
risipește în mii de scântei. Urc nestingherită scara și rostesc aceeași rugăciune. -De ce să te superi? Dragoste este destulă. Privește încrezătoare la colț de stradă. Din umbră, mă privește o gură știrbă, hlizindu-se întrun dinte metalic care-mi răsună haotic pe sub tâmplă. Și iar se face liniște... Amicul meu, pe internet Totul se întâmplă de când românii s-au conectat la internet... Dacă înainte era mai costisitor, își mai trăgeau oamenii ocheade pe stradă...acum, lucrul ăsta a ajuns la îndemâna
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
vatra sobei, cu picioarele în sus și capul în jos ca un mic liliac și-l vedeam invers, apoi făceam o tumbă și iar mă așezam în poziția incomodă, dar ascultam vorbele lui cu atenție, parcă și acum vocea lui răsună ca un ecou interior. Moșul le spunea fraților mei de primul val, adică de cel de la treizeci de ani, dacă vor trece de el, vor trăi viață lungă. Frații mei au fost înghițiți de vâltoarea valului. -Despre asta mică, și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
dragostelor voastre neîmplinite. Fluturii îmi desenează trupul întrun ultim sărut. Al morții sau al vieții? Aripile scutură o ploaie de cuvinte peste o lume care le-a pierdut sensurile. Cuvintele se ascund nevrednice, undeva, în liniștea albă. Un ecou pierdut răsuna haotic: tristețea are ochi căprui. Sau poate erau doar vorbele pierdute demult în lumea asta de cineva plecat spre veșnicie, iar încremenitele nu-și căutau decât stăpânul. În lipsa altor cuvinte, oamenii încearcă a da sens acestora. Își vopsesc ochii în
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
că voi învinge Pe cei ce nu m-au vrut în versul triumfal Cămașa de iubire prin frigul ce-mi traduce O șoaptă de poem, prin nopțile din van. 02-03-2008 LA SFATUL VEȘNICIEI lui Mihai Eminescu Un glas prin timpuri, răsună-n spații, Iar visele adormite n taina unei mări, Un murmur se-nfioară-n alte generații Prin rana unei stele, corabie de zări, Un glas suspină-n trupul alb de vânt, Iar cerul trist îngenunchiază-n geruri, Pământ al suferinței și-al dorului
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ales, ajungînd pînă la el scîncetele Ilincăi, deveni deodată foarte interesat. Lăsă totul baltă și alergă într-un suflet pînă la locul unde Ilinca se prăbușise pe o lespede, cu capul în palme, suspinînd. În urma lui alergă și Vlad. Ilinca!... răsună plină de duioșie întrebarea lui Virgil, te-ai lovit cumva? Și în imaginația lui o și vedea pe sărmana fată cu un deget zdrelit... ori cu o rană adîncă la picior... ori mușcată de o viperă... Dar imediat alungă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
onoare că n-am habar, răspunse acesta în totală necunoștință de cauză. Te-ai lovit cu cazmaua? o întrebă Vlad pe Ilinca aplecîndu-se protector spre ea. Nu m-am lovit cu nici o cazma! M-a... m-a insultat Bărzăunul! Cuuum? răsunară în același timp trei glasuri, întrucît sosise la locul necazului și Tomiță. N-am insultat-o deloc, se apără impetuos Bărzăunul. Ea m-a făcut pe mine prost! Și tu cum ai făcut-o, bă, moacă cu picățele? se oțărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Virgil. Dacă știi, spune! Tomiță nu mai deschise gura. Se mulțumi să ridice neputincios din umeri. Ia, ia tăceți, să ascultăm puțin, propuse Vlad. Țah, țah, țah, se auzi iar glasul lui Napoleon tot mai îndîrjit. Și, cu fiecare clipă, răsuna tot mai aproape. Hai să ne urcăm pe creasta zidului! dădu ideea salvatoare Virgil. Acolo nici ursul nu ne poate ajunge. Crezi tu? suspină Ilinca îngrozită. Hai! ziseră cu toții într-un glas și, cît ai bate din palme, pe cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
bună ziua. Da, domnule secretar, eu sînt. Aha ! Și-acum spune-mi repede unde-ați fost cu lopeți și cazmale! Dar să-mi spui drept, auzi? Păi... Fără nici un "păi"! Am fost și noi... aici, în pădure... Să săpăm un izvor, răsună cutezător glasul Bărzăunu-lui, oferind tuturor o soluție salvatoare. Să săpați un izvor? se încreți din nou domnul Nicanor. Cum, adică, să săpați un izvor? Pentru cine să săpați voi un izvor? N-aveți destulă apă-n sat? Situația în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
peste toți cei care nu mai încăpeau din cauza lor. Virgil nu observă nici cînd pe scările primăriei a urcat în fuga mare mama Ilincăi. Timpul trecea mai greu ca un compresor... Veniți sus, mă, odată, că vă cheamă dom' secretar! răsună plin de importanță glasul lui Potîngă. Urcară scările încet, de parcă în ușa primăriei ar fi stat cu paloșul în mînă Zmeul-Zmeilor, gata să le taie capul. Înainte de a intra în primărie, auziră glasul mamei Ilincăi: Așa-i vorba? Iacă, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pînă ajunseră într-un loc mai deschis, unde, pe o porțiune destul de mare, se întindea apa liniștită a lacului. Din loc în loc însă se zăreau niște ridicaturi de pămînt ca niște insulițe, pline toate de frunze uriașe de captalan, de unde răsunau mereu cîntece de păsări și orăcăitul broaștelor. Uite un triton! strigă fericit Bărzăunul ghiontindu-l pe Virigil și arătîndu-i cu degetul în apă. Virgil privi temător gîngania subțire și neagră ce spinteca apa cu mișcări iuți de coadă. Și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
prelung, apoi se înarmă și el cu două pistoale imaginare și începu o luptă cumplită cu umbrele pădurii. Bărzăunul atîta așteptase. Uită și de tritoni și de pește și se alătură lui Virgil în lupta pornită. Toată pădurea începu să răsune de strigătele lor pînă ce obosiră și-și dădură seama, amândoi deodată, că li-i grozav de foame. Porniră deci spre casă făcînd tot drumul planurile expediției extraordinare ce urma să aibă loc în cel mai scurt timp posibil. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pentru început, următoarea explicație: E un li-li-li-li... Dar nu mai putu continua cuvîntul pînă la capăt. Frica îi pusese un nod în gît, pe care se străduia cu mare greutate să-l poată înghiți. Ce zici? Ce-i ăla? Cum? răsunară în același timp toate glasurile total nedumerite. Nuțu se încordă tot, începu să mîrîie, făcu cîțiva pași înainte și ridică cu două degete arătarea aceea neagră, care putuse speria în asemenea hal pe toți membrii expediției. E un li-liliac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
am ajuns pînă aici, să intrăm și gata. Ce ne mai tîrguim atîta? Ia, ia tăceți un pic! strigă Ilinca făcînd ochii mari. Toți tăcură și se uitară la ea curioși. N-auziți nimic? întrebă ea în șoaptă. Ce? Ce? răsunară în același timp glasurile celorlalți. S-aude un fel de mormăit... ori vuiet... ce-o fi oare?... Parc-ar bate cineva în mii de tobe. Într-adevăr, abia atunci își dădură seama cu toții că de undeva, dintr-un loc nedefinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
despre ce-i vorba acolo și poate o să ne dumirim mai tîrziu ce-i cu zgomotul ăsta. Cui i-i frică, înseamnă că-i un prost și jumătate și n-are ce căuta în mijlocul nostru! Nu-i așa, Nuțule? Hai! răsunară cîteva glasuri. Nuțu ridică din umeri și nu spuse nimic. Ultimele vorbe ale lui Vlad însă fuseseră spuse mai mult pentru a o împiedica pe Ilinca să mai facă mofturi și nu pe Nuțu, cum a creat el impresia. Aprinseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
curios, o săgeată ori poate o piatră aruncată de o mînă nevăzută. Asta putea să însemne că cineva vrea să-i atace. Abia atunci își dădură seama și că zgomotul acela, pe care-l auziseră înainte de a pătrunde în peșteră, răsuna acum și mai puternic. Stați! strigă Vlad apucîndu-l pe Bărzăun de mînă și strîngîndu-1 cît putu de tare, fără să-și dea nici el seama de ce. Cineva a aruncat în noi cu... Vru să spună "cu o piatră", dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Răgălie. Am auzit foarte bine. Mi s-a părut o voce de femeie. Femei pe-aici? se minună Nicanor. Nu mai avură însă timp să se contrazică și nici să stabilească exact despre ce-i vorba, deoarece în toată pădurea răsună un fioros răget de leu. Da, un răget de leu adevărat, ca-n cele mai temute întunecimi ale junglei. Și imediat după răgetul leului răsună din nou, mai aprig și mult mai înfiorător, acel strigăt de ajutor. Dar nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se contrazică și nici să stabilească exact despre ce-i vorba, deoarece în toată pădurea răsună un fioros răget de leu. Da, un răget de leu adevărat, ca-n cele mai temute întunecimi ale junglei. Și imediat după răgetul leului răsună din nou, mai aprig și mult mai înfiorător, acel strigăt de ajutor. Dar nimeni nu-și putu da bine seama de unde vine... și nu se mai auzi decît o singură dată, pentru că imediat după aceea răsună iar răgetul leului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
imediat după răgetul leului răsună din nou, mai aprig și mult mai înfiorător, acel strigăt de ajutor. Dar nimeni nu-și putu da bine seama de unde vine... și nu se mai auzi decît o singură dată, pentru că imediat după aceea răsună iar răgetul leului de cîteva ori, încremenindu-i pe toți și făcînd să amuțească pînă și glasul broaștelor. Fr-fraților, începu să se bîlbîie de data asta doctorul cu o voce surdă, fraților, ați auzit cu toții că ne aflăm în fața unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ramuri nu încăpeau decît ei doi. Nuțu porni să se cațere într-un arin mai subțire, care începu să se cam îndoaie sub greutatea lui. Matei și Răgălie rămaseră încă jos, paralizați de nedumerire. Se uitau țintă spre locul de unde răsunaseră strigătele de ajutor și răgetele leului și nu mai știau ce să creadă. Urcați-vă odată, inconștienților! șuieră din nou doctorul amenințîndu-i cu pumnul. N-auziți că se apropie de noi? Strigătul de ajutor nu se mai auzi, în schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]