4,224 matches
-
a radioactivității direct în atmosferă. Se speculează că reactorul respectiv ar avea două găuri de dimensiuni metrice în înveliș (carcasă). Compania Tepco a făcut cunoscut rezultatele măsurătorilor radiațiilor, care se fac la fiecare 10 minute în diferite puncte din zona reactorului, după cum urmează: Doza de radiație naturală, la care este expus în general tot Pământul, este între 0,0001 - 0,0002 milisievert/oră. Doza de radiație maximă admisă (considerată nevătămătoare omului) este cuprinsă între 200 și 300 milisievert/oră. În cazuri
Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi () [Corola-website/Science/322474_a_323803]
-
Doza de 1.000 milisievert s-a constat că a cauzat o mortalitate de 10 % în decurs de 30 de zile , iar doza totală de 6.000 milisievert este letală (mortală). Datele de mai jos indică valorile măsurate în zona reactorului. La data de 26 martie Tepco a făcut cunoscut că valorile măsurate la parterul reactoarelor 1 - 4 este de 200 mSv/h, iar apa radioactivă scursă printr-o spărtură de la reactorul 2 are o valoare măsurată de peste 1.000 mSv
Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi () [Corola-website/Science/322474_a_323803]
-
în decurs de 30 de zile , iar doza totală de 6.000 milisievert este letală (mortală). Datele de mai jos indică valorile măsurate în zona reactorului. La data de 26 martie Tepco a făcut cunoscut că valorile măsurate la parterul reactoarelor 1 - 4 este de 200 mSv/h, iar apa radioactivă scursă printr-o spărtură de la reactorul 2 are o valoare măsurată de peste 1.000 mSv/ h. La 12 aprilie 2011 autoritățile japoneze au mărit clasificarea accidentului nuclear de la Fukushima de la
Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi () [Corola-website/Science/322474_a_323803]
-
Datele de mai jos indică valorile măsurate în zona reactorului. La data de 26 martie Tepco a făcut cunoscut că valorile măsurate la parterul reactoarelor 1 - 4 este de 200 mSv/h, iar apa radioactivă scursă printr-o spărtură de la reactorul 2 are o valoare măsurată de peste 1.000 mSv/ h. La 12 aprilie 2011 autoritățile japoneze au mărit clasificarea accidentului nuclear de la Fukushima de la nivelul 5 la nivelul 7, nivelul maxim pe scara accidentelor nucleare.Nivelul 7 a fost și
Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi () [Corola-website/Science/322474_a_323803]
-
corpul transmutat al regelui Midas, Chivotul Legământului, Lâna de Aur, un inorog viu, gâsca cu ouă de aur, sabia Excalibur, tabloul original "Mona Lisa" (versiunea de la Muzeul Luvru fiind considerată o copie), prototipul original al bombei atomice "Little Boy", un reactor dorsal funcțional, Covorul zburător al lui Ali Baba și Lancea Destinului. Carsen constată că serviciul său presupune mai mult decât se aștepta atunci când una dintre cele trei părți ale Lancea Destinului a fost furată de către malefica Frăție a Șarpele (memmbrii
Bibliotecarul: Comoara din spatele cărților () [Corola-website/Science/325398_a_326727]
-
anumită lungime de undă. Lungimea de undă a lumii absorbite de atomul de U235 este puțin diferită de cea corespunzătoare U238. Când atomul de U235 absoarbe lumina emisă de laser el devine o specie chimică reactivă. Fabricarea combustibilului nuclear pentru reactorii CANDU include următoarele etape: Pentru fabricarea pastilelor pulberea de bioxid de uraniu este compactată cu o presă obținându-se pastile crude care sunt apoi sinterizate la temperatură înaltă (peste 1700 grade C) în atmosferă de hidrogen. Pastilele sinterizate sunt apoi
Ciclul combustibilului nuclear () [Corola-website/Science/326480_a_327809]
-
de uraniu sunt încărcate apoi în tuburi din aliaj de zirconiu, iar tuburile sunt închise prin sudarea unor dopuri la ambele capete. Elementele de combustibil sunt asamblate într-o structură rigidă care constituie fasciculul de combustibil. Atunci când este introdus în reactor combustibilul nuclear întreține reacția de fisiune în lanț prin care se eliberează energia nucleară. Deoarece uraniul fisionabil (235) se consumă s-a denumit acest proces «ardere», prin analogie cu arderea unui combustibil convențional pentru a produce căldură. În mod curent
Ciclul combustibilului nuclear () [Corola-website/Science/326480_a_327809]
-
energie eliberată prin fisiune, raportată la unitatea de masă a combustibilului. Gradul de ardere se exprimă curent în MWzi/tonă de uraniu. O valoare mediată a gradului de ardere se poate obține cu formula : Gradul de ardere = Puterea termică a reactorului x Timpul de iradiere / Masa de combustibil. În urma proceselor de fisiune, în combustibilul nuclear nuclear se acumulează produșii de fisiune radioactivi. Fasciculele de combustibil uzat descărcate din reactorul CANDU sunt puternic radioactive. Din acest motiv, combustibilul nuclear uzat reprezintă categoria
Ciclul combustibilului nuclear () [Corola-website/Science/326480_a_327809]
-
ardere se poate obține cu formula : Gradul de ardere = Puterea termică a reactorului x Timpul de iradiere / Masa de combustibil. În urma proceselor de fisiune, în combustibilul nuclear nuclear se acumulează produșii de fisiune radioactivi. Fasciculele de combustibil uzat descărcate din reactorul CANDU sunt puternic radioactive. Din acest motiv, combustibilul nuclear uzat reprezintă categoria de deșeuri radioactive cea mai periculoasă și este gospodărită cu mare atenție. Reprocesarea este un proces industrial prin care materialele utile (Uraniul și Plutoniul) sunt izolate de produșii
Ciclul combustibilului nuclear () [Corola-website/Science/326480_a_327809]
-
industrializarea energiei nucleare prin construirea în țară, până în 1980, a unor unități nucleare însumând 1000 MWe. Programul de energetică nucleară reflectă evoluțiile contradictorii, economice și politice, din România acelor ani. La începutul anilor 70, România purta negocieri pentru cumpărarea de reactoare nucleare energetice atât cu Canada cât și cu Uniunea Sovietică. Reactoarele cu uraniu natural și apa grea CANDU au fost alese pe motive politice. Pentru a nu fi supusă la presiuni politice din partea furnizorilor de tehnologii și materiale nucleare, România
Energia nucleară în România () [Corola-website/Science/326519_a_327848]
-
unități nucleare însumând 1000 MWe. Programul de energetică nucleară reflectă evoluțiile contradictorii, economice și politice, din România acelor ani. La începutul anilor 70, România purta negocieri pentru cumpărarea de reactoare nucleare energetice atât cu Canada cât și cu Uniunea Sovietică. Reactoarele cu uraniu natural și apa grea CANDU au fost alese pe motive politice. Pentru a nu fi supusă la presiuni politice din partea furnizorilor de tehnologii și materiale nucleare, România dorea o tehnologie care să-i asigure o independența totală. Deoarece
Energia nucleară în România () [Corola-website/Science/326519_a_327848]
-
început negocierile pentru realizarea reactorilor CANDU. În decembrie 1978 a fost semnat un contract de licență pentru tehnologia CANDU. Tot atunci au fost semnate contracte pentru servicii de inginerie, asistență tehnică și servicii de procurare necesare pentru realizarea părții nucleare (reactorul CANDU) a Unității 1 de la Centrala Nucleară de la Cernavoda. Corporația pentru Dezvoltarea Exporturilor din Canada (EDC) și băncile private au deschis o linie de credit de 1 miliard de dolari canadieni, restul costurilor urmând a fi acoperit printr-un acord
Energia nucleară în România () [Corola-website/Science/326519_a_327848]
-
componente din aliaje de zirconiu, fabricarea de componente grele pentru reactori, etc. Redimensionarea programului nuclear după 1990 a condus la dispariția cererii și închiderea majorității acestor capacități. Începuturile energiei nucleare în România poartă pecetea contextului politic din acele timpuri. Primul reactor de cercetare de proveniență sovietică pus în funcțiune la Măgurele în 1957 a adus cu el și concepțiile cercetătorilor ruși privind efectul radiațiilor asupra sănătății. De aici s-a moștenit până astăzi practică de a compensa prin sporuri salariale riscul
Energia nucleară în România () [Corola-website/Science/326519_a_327848]
-
Rodriguez afirmă că el i-a cerut fiecăruia dintre actorii principali să-i dea patru sau opt note a unei melodii pentru personajul lor, dar Johnny Depp s-a prezentat cu piesa întreagă. Melodiile suplimentare includ "Pistolero" a lui Juno Reactor, "Me Gustas Tú" a lui Manu Chao și "Cuka Rocka" a propriei formații a lui Rodriguez, Chingon. "A fost odată în Mexic - Desperado 2" a fost lansat la 12 septembrie 2003 în 3.282 cinematografe aducând în primul week-end încasări
A fost odată în Mexic - Desperado 2 () [Corola-website/Science/326610_a_327939]
-
a fost un accident industrial de mare amploare, care a avut loc, la 10 iulie 1976, la un reactor chimic din incinta unei fabrici de pesticide din nordul Italiei. A fost eliberat în atmosferă un nor de dioxină, o substanță cunoscută pentru efectele ei cancerigene. 37.000 de persoane au intrat în contact cu aerul contaminat, au fost găsite
Accidentul de la Seveso () [Corola-website/Science/326847_a_328176]
-
în clorura de plutoniu cristalizată are numărul de coordinare egal cu nouă, iar structura cristalului este trigonală, prismatică. În prezent, clorura de plutoniu nu reprezintă niciun interes economic sau comercial, dar este folosită în timpul cercetărilor științifici. Se încearcă dezvoltarea unui reactor nuclear care poate folosi și clorură de plutoniu în topitură. Ca și în cazul tuturor compușilor plutoniului, ea este sub controlul Tratatului de Neproliferare Nucleară. Datorită radioactivității plutoniului, toți compușii acestuia, printre care se numără și clorura de plutoniu, sunt
Clorură de plutoniu () [Corola-website/Science/326306_a_327635]
-
Lipsa de informații a fizicienilor ruși i-a făcut să comită greșeli în ce privește măsurile de protecție. De altfel, ei și autoritățile de resort nu s-au arătat interesate de protecția mediului înconjurător în primele etape ale producției. Toate cele 6 reactoare au fost amplasate pe lacul Kîzîltaș și foloseau un sistem de răcire cu ciclu deschis, vărsând apa iradiată direct în lac. Inițial apa era pompată într-un râu care se vărsa în râul Obi, care se varsă în Oceanul Arctic. Mai
Dezastrul de la Kîștîm () [Corola-website/Science/326384_a_327713]
-
1950, iar cel de-al doilea din iunie 1951. După cel de-al doilea război mondial, guvernul britanic, care nu dorea să fie lăsat în urmă, a început un proiect de costruire a unei bombe atomice cât mai repede posibil. Reactoarele au fost construite într-un timp scurt, lângă satul Seascale(Cumberland) și erau cunoscute ca Pilonul Windscale 1 și Pilonul Windscale 2, costruite în clădiri de beton, la câteva sute de metri unul de altul. Reactoarele erau cu răcire pe
Incendiul de la Windscale () [Corola-website/Science/326392_a_327721]
-
cât mai repede posibil. Reactoarele au fost construite într-un timp scurt, lângă satul Seascale(Cumberland) și erau cunoscute ca Pilonul Windscale 1 și Pilonul Windscale 2, costruite în clădiri de beton, la câteva sute de metri unul de altul. Reactoarele erau cu răcire pe aer și moderate de grafit. Deoarece producea multă căldură a fost necesară răcirea reactoarelor prin trimiterea aerului prin găurile din grafit. Aerul rece era tras de către o baterie cu ventilatoare, iar aerul cald era evacuat prin
Incendiul de la Windscale () [Corola-website/Science/326392_a_327721]
-
cunoscute ca Pilonul Windscale 1 și Pilonul Windscale 2, costruite în clădiri de beton, la câteva sute de metri unul de altul. Reactoarele erau cu răcire pe aer și moderate de grafit. Deoarece producea multă căldură a fost necesară răcirea reactoarelor prin trimiterea aerului prin găurile din grafit. Aerul rece era tras de către o baterie cu ventilatoare, iar aerul cald era evacuat prin spatele reactorului, și prin coș. Filterle au fost adăugate târziu în urma insistențelor lui Sir John Cockcroft și erau
Incendiul de la Windscale () [Corola-website/Science/326392_a_327721]
-
cu răcire pe aer și moderate de grafit. Deoarece producea multă căldură a fost necesară răcirea reactoarelor prin trimiterea aerului prin găurile din grafit. Aerul rece era tras de către o baterie cu ventilatoare, iar aerul cald era evacuat prin spatele reactorului, și prin coș. Filterle au fost adăugate târziu în urma insistențelor lui Sir John Cockcroft și erau puse la vârful galeriilor. Ele păreau inutile, o pierdere de timp, bani și o durere de cap pentru inginer, fiind adăugate foarte târziu în
Incendiul de la Windscale () [Corola-website/Science/326392_a_327721]
-
finalul celor 2 coșuri de 120 de metri. Din cauza aceasta, ele au fost cunoscute ca “Prostia lui Cockcroft”, de către ingineri și lucrători. Dar cum a fost demonstrat mai târziu, “Prostia lui Cockcroft” a oprit dezastrzul din a deveni o catastrofă. Reactoarele erau construite din grafit solid, cu canale prin care intrau cartușe de uraniu și izotopi, pentru a le expune radiației neutronice și a produce plutoniu și radionucleid. Combustibilul și izotopii erau introduși prin fața reactorului (fața de încărcare), iar combustibilul consumat
Incendiul de la Windscale () [Corola-website/Science/326392_a_327721]
-
dezastrzul din a deveni o catastrofă. Reactoarele erau construite din grafit solid, cu canale prin care intrau cartușe de uraniu și izotopi, pentru a le expune radiației neutronice și a produce plutoniu și radionucleid. Combustibilul și izotopii erau introduși prin fața reactorului (fața de încărcare), iar combustibilul consumat era împins spre cealaltă parte a reacorului (fața de descărcare), într-o conductă de apă, inițial pentru răcire, după care extracția și procesarea plutoniului. Pentru producția de plutoniu erau folosite cartușe de aluminiu în
Incendiul de la Windscale () [Corola-website/Science/326392_a_327721]
-
producția de plutoniu erau folosite cartușe de aluminiu în care era uraniu neîmbogățit, cartușul având deschizături, pentru a răci uraniul. Deoarece plutoniul era folosit pentru arme, adică se necesita plutoniu cât mai greu, se consuma cât mai puțin combustibil. Când reactoarele au fost construite englezii aveau, spre deosebire de americani și sovietici, puțină experință despre comportarea grafitului când este supus radiației neutronice. Fizicianul ungaro-american Eugene Winger a descoperit că grafitul, atunci când este lovit de radiația neutronică, suferă modificări în structura lui cristalină, producând
Incendiul de la Windscale () [Corola-website/Science/326392_a_327721]
-
creștere bruscă de căldură în nucleu care a fost atribuită energiei Winger. Acest lucru a alarmat oamenii de știință britanici, așa că a fost căutată o măsură de siguranță care elimina energia. Singura soluție viabilă a fost cea de călire a reactorului de granit, prin care era încălzit la 250 de grade Celsius, cu ajutorul combustibilului nuclear, pentru a permite atomilor de carboni mișcați să revină la locul lor, eliberându-și energia gradat sub formă de căldură și cauzând o întindere uniformă în
Incendiul de la Windscale () [Corola-website/Science/326392_a_327721]