21,673 matches
-
dintre „chipurile săcelene” („moșu Vasile”, „părintele Radu”, „Călțuna”), asigurând textului și o deosebită valoare documentară cu privire la etnografia zonei. Și partea memorialistică a lucrării Luptele de emancipare ale românilor din Ardeal..., a cărei versiune franceză se subintitulează Épisodes et souvenirs, este redactată cu har, având în centru câteva figuri politice de rang înalt (lordul Palmerston ș.a.) ori istorici și publiciști străini - Scotus Viator (Setton Watson), Wickham Steed - atașați cauzei românilor. SCRIERI: Legăturile noastre cu Anglia, Cluj, 1923; Les Luttes des Roumains transylvains
MOROIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288253_a_289582]
-
În sfârșit, două eseuri pseudo-areopagitice sunt în chip dureros dedicate tineretului ortodox și problemelor educației din învățământul teologic ortodox. Mihi cura futuri. În capitolul „Eseuri critice” am adunat câteva comentarii pe marginea unor teme antice sau volume recente. Predania interbelică, redactată de Gh. Racoveanu și patronată de Nae Ionescu, rămâne până astăzi o demonstrație de excelență în istoria presei religioase și încă o dovadă că nici un timp nu este prea sărac pentru ca oamenii să caute și să afirme adevărul. „Cunoașterea de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
spovedaniei, nu știu unde pot să găsească, nemijlocit sau chiar telefonic, un sprijin concret, de la oameni care le împărtășesc neliniștile și dramele tinereții 1. Pentru studenții din facultăți, ASCOR este o entitate aproape invizibilă. Din păcate, un manifest creștin despre valorile familiei, redactat cu inteligență și afecțiune, continuă să lipsească din bibliotecile căminelor, abuzate verbal și sonor în fiecare sfârșit de săptămână. Ca mărturisitori creștini, am dezertat de la datoria de a vorbi cu o pricepere socratică argoul adolescenților care navighează frenetic pe Internet
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fără vreo interpretare adecvată, lungi liste de patriarhi, ctitorii și bătălii teologice. Se învață însă foarte puțin despre relevanța acestor întâmplări din vechime - pe scurt, paradigmele mari ale istoriei Bisericii 1. Un număr foarte mic de studenți valoroși știu să redacteze o lucrare de seminar cu cap și coadă, premise și concluzii, aparat critic și observații personale 2. Fiindcă în notarea studentului lucrările de seminar contează foarte puțin (nici măcar 50% din notă), chiar și cei mai serioși studenți nu ezită să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ușor pretențios: Un portret al creștinismului european. Purificareatc " Purificarea" Privind cuprinsul, cititorul va înțelege rapid că acest „portret” este mai curând un crochiu trasat încă din 1996, când autorul publicase primele sale eseuri despre „faptul religios”. Dacă atunci pana autorului redacta un diagnostic negativ la adresa maladiilor modernității, de această dată întregul cărții ni se înfățișează terapeutic ca o introducere „la o artă a speranței”. Volumul, redactat cu eleganță și familiaritate, cuprinde patru secțiuni („Antropologice”, „Ortodoxe”, „Catolice”, „Europene”). El debutează printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
din 1996, când autorul publicase primele sale eseuri despre „faptul religios”. Dacă atunci pana autorului redacta un diagnostic negativ la adresa maladiilor modernității, de această dată întregul cărții ni se înfățișează terapeutic ca o introducere „la o artă a speranței”. Volumul, redactat cu eleganță și familiaritate, cuprinde patru secțiuni („Antropologice”, „Ortodoxe”, „Catolice”, „Europene”). El debutează printr-o continuare a „fărâmelor” împărțite sub chipul unor concluzii din cartea precedentă, intitulată Ispita binelui. Primul eseu este un apel lucid la acea formă de vitalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ne-a obișnuit, Patapievici discută autori faimoși, opere esențiale aparținând unor epoci distincte. Nicăieri erudiția nu sufocă elocvența, iar silogismele specifice unui discurs istoric sunt încununate de câteva splendide apoftegme. La prima vedere, Omul recent colectează o sumă de reflecții redactate pe teme diferite, separate formal în o sută șaizeci și patru de „capete”, cu și fără titlu. Ceea ce le unește este o stilistică literară și o obsesie filozofică: de când a apărut și până când va mai dura timpul unic al modernității
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
falsitatea documentului Donatio Constantini) sau Flavio Biondo (Historiarum ab inclinatione Romanorum imperii). Vechile cosmografii creștine (Cosmas Indicopleustes) lasă loc monografiilor specializate: în Spania, episcopul catalan Joan Margarit Pau scrie Paralipomena Hispaniae, în timp ce în Polonia secolului al XV-lea Jan Dlugosz redactează Annales seu cronicae incliti regni Poloniae. Curiozitatea - elegant incriminată de Augustin - devine materia de combustie a erudiției pentru orice homo universalis respectabil. Nu trebuie uitate aici producțiile geografilor: Cosmographia universalis de Sebastian Münster (1544), Theatrum orbis terrarum (1570) de Abraham
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să treci granița între fantezie și realitate. Catastrofa ne-a mijlocit revelația enormei diversități și a tragicei frumuseți a umanității. Contrar așteptărilor lui T.W. Adorno (1903-1969), s-a scris poezie și după Auschwitz. În închisorile comuniste au putut fi redactate și jurnale ale fericirii. „Revoluția culturală” a lui Mao a adus în memoria occidentalilor Tibetul, în timp ce războiul din Vietnam a deschis pentru mii de americani măcar un apetit frugal pentru valorile civilizației budiste. Mai recent, după 11 septembrie 2001, studiile
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
două războie mondiale. Cruzimea nemaiîntâlnită a acestor două conflagrații au adus în sufletul acestui călător experiența plânsului neîncetat. Despre puterea disperării de a izvorî buna îndrăzneală și rugăciunea cu lacrimi ne vorbesc și paginile de jurnal ale lui Vladimir Lossky, redactate în timpul ocupației germane din 1940 (Sept jours sur les routes de France). Aceste exemple ne învață ceva important despre buna folosire a maladiilor istorice. Dacă este fie imposibil, fie indecent să construiești o teorie de tipul analogia entis într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
operei lui Evagrie Ponticul? Să menționăm înainte de toate că, în școala românească de teologie, primele eforturi de reabilitare a personalității monahului egiptean aparțin lui Iustin Moisescu (ulterior patriarh al Bisericii Ortodoxe Române), autorul unei teze de doctorat susținute la Atena, redactată în limba greacă și consultată de eruditul iezuit Irénée Hausherr în ediția sa la Tratatul despre rugăciune a lui Evagrie 1. Până astăzi 2, volumul lui Iustin Moisescu nu este accesibil în limba română decât sub forma unui rezumat. Al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
istoriei Bisericii 1. Evagrie s-ar afla, desigur, de partea „intelectualilor”. Pentru alți cercetători ai fenomenului monastic creștin din primele secole, această idee ar fi de neacceptat, întrucât ea se întemeiază pe contingențe disparate. Nici Derwas Chitty 2 - care a redactat o monografie a deșertului -, nici John Binns 3 - istoric al monahismului palestinian -, nici Alexander Golitzin - cel care a studiat în adâncime sursele iudaice ale controversei antropomorfite -, nici E. Prinzivalli 4 - care a dezbătut prima controversă origenistă - și nici istorici generaliști
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
trandafirul cu un mărăcine. Când vrem să scriem o epistolă și descoperim că stiloul s-a defectat, ne apucăm să reparăm singuri ustensila, uitând de noi înșine o zi întreagă, fără să mai ajungem la gândul inițial, acela de a redacta scrisoarea. „În fiecare zi ne justificăm pe noi înșine.” Aici poate fi vorba de orice: carieră profesională, cont bancar, preferințe culinare, frumusețe trupească, pasiuni intelectuale sau chiar niște banale planuri de vacanță. „Mi se pare - și la acest gând mă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
istorie a chemării starețului Sofronie la Hristos este cunoscută din propriile sale relatări. O scurtă rememorare a principalelor etape ale formării și desăvârșirii acestei complexe personalități ne va introduce în opera sa teologică, la care ne invită prima lucare exegetică redactată de un ucenic al părintelui Sofronie, arhimandritul Zaharia Zaharou 1. Să ne reamintim mai întâi, foarte sumar, călătoria spirituală a părintelui Sofronie ocrotită de Pronia dumnezeiască pe durata unui secol întreg 2. Născut la Moscova către sfârșitul secolului al XIX
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
artistică l-a făcut pe Serghei să se înscrie la Academia de Arte (1915-1917) și să studieze mai intens, în grelele vremuri care au urmat Revoluției Bolșevice (1920-1921), pictura și sculptura. După cum avea să mărturisească el însuși în autobiografia spirituală (redactată la o vârstă foarte înaintată), în toată această periodă de perfecționare a talentelor artistice, primele semne clare ale cercetării harului lui Dumnezeu s-au făcut simțite printr-o continuă reflecție asupra sensului existenței, o acută conștiință a vanității lucrurilor lipsite
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de convalescență, slujește liturghia, scrie și meditează în singurătate. Tot la St. Genèvieve-de-Bois își adâncește lecturile teologice și oferă îndrumare unor tineri doritori de îmbunătățire duhovnicească. În noile condiții, părintele Sofronie desfășoară o susținută activitate publicistică și literară. Aici va redacta o introducere personală - mai precis, o hermeneutică a scrierilor Sfântului Siluan, stimulat de conversațiile uneori contradictorii cu teologul Vladimir Lossky. Ulterior, acest volum va primi o largă recunoaștere internațională. La un moment dat, părintele Sofronie a avut chiar intenția de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
unor importante scrieri teologice și spirituale, o bună parte din manuscrisele rusești rămânând încă needitate (mai cu seamă corpul epistolar 2 și cuvintele de îndrumare duhovnicească adresate săptămânal obștii mănăstirii). Extraordinara bogăție teologică a scrierilor părintelui Sofronie, multe dintre ele redactate într-un limbaj având un pronunțat caracter filozofic, au atras atenția publicului educat și chiar a cercurilor academice din diferite ramuri ale științelor umaniste 3. „Scriitorul iscusit”tc "„Scriitorul iscusit”" La originea primei cărți semnate de arhimandritul Sofronie s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Lossky) au întâmpinat scrierile Sfântului Siluan. Considerându-le niște simple documente de pietate individuală, fără vreo relevanță dogmatică specială, acești universitari ratau de fapt întâlnirea cu un mare eveniment teologic. Limbajul extraordinar de elaborat în care părintele Sofronie și-a redactat faimoasa introducere la scrierile cuviosului Siluan nu surprinde printr-un grai provincial sau prin complacerea romantică, de tip narodnicist, în exaltarea virtuților țărănești ale sfinților ruși de odinioară. Cu siguranță, părintele Sofronie n-a împărtășit nostalgia slavofililor care doreau să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
oricărei investigații. Teza părintelui Zaharia nu discută o posibilă antiteză. Scrierea sa e filtrată vizionar și redactată sintetic, în rostiri călite sub focul rugăciunii, într-o disciplină liber asumată. Hristos, calea vieții noastre este un exemplu fericit de exegeză fidelă, redactată în maniera scoliilor monastice din venerabila tradiție patristică. Trăind douăzeci și șapte de ani alături de starețul Sofronie, autorul a avut privilegiul și datoria de a cunoaște pe viu înțelesurile teologiei acestuia. Mai târziu, a putut aduna tot ceea ce starețul Sofronie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de a cunoaște pe viu înțelesurile teologiei acestuia. Mai târziu, a putut aduna tot ceea ce starețul Sofronie, prin rugăciune, faptă, tăcere și cuvânt a semănat în inimile credincioșilor și necredincioșilor care îl căutau. Hristos, calea vieții noastre este o carte redactată într-un context monastic pentru un public care aștepta o recapitulare hermeneutică, în dialog cu Scriptura și cu tradiția patristică, a temelor cruciale care compun teologia starețului Sofronie. A rezultat un volum în opt capitole, care sistematizează și traduce în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
subtilă tensiune între particular și universal menține în joc nevoia ascultării de duhovnic și importanța crucială a libertății. În fapt, pe aceste două premise funcționează și comunitatea monastică întemeiată de părintele Sofronie; lipsită de o regulă monastică în genul celor redactate de Sf. Pahomie, Sf. Vasile cel Mare ori Sf. Benedict, comunitatea trăiește armonios în ritmul rugăciunii și al slujirii neobosite față de aproapele, căutând să respecte charismele unice și, prin urmare, libertatea fiecărei persoane chemate de Hristos, dar și porunca dragostei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și Gala Galaction (care au lucrat împreună în perioada interbelică). Pe lângă un cuvânt lămuritor de orientare generală, noua ediție- într-un format grafic impecabil - beneficiază de importante și concise introduceri istorice și exegetice la cele mai importante cărți ale Scripturii, redactate pe baza cercetărilor biblice contemporane. Aceste note introductive - o noutate în tradiția ortodoxă din România - sunt continuate în subsolul fiecărei pagini, unde ÎPS Bartolomeu oferă alte comentarii de natură filologică și teologică. În cazul Vechiului Testament, cititorul va ști, de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Sfârșit al cuvintelor insuflate către profeți. Sub formă de paradox, figura comprehensiunii ne aduce, inevitabil, la misterul cvadraturii cercului. „Cercul hermeneutic” reproduce raportul dintre parte și întreg pe care Scripturile sfinte o întrețin cu istoria genezei și a receptării lor. Redactate pe rând, carte după carte, Scripturile sunt citite - cel puțin în tradiția Bisericii - ca un întreg ivit din mariajul lui Dumnezeu cu istoria. Cuvântul nevăzut se naște din membrana amniotică a Duhului. Hristos nu vorbește despre Sine decât pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Pe scurt, atât imnografia, cât și iconografia Învierii confirmă, în tradiția bizantină, toate anticipațiile îndrăznețe incluse în reprezentarea Patimii Domnului. Această perspectivă pascală asupra Patimii corespunde logicii narative a Evangheliilor. Deși patru la număr, ele formează o singură veste bună, redactată în egală măsură ca istorie și crez. Învierea formează prisma de lumină prin care evangheliștii au văzut, retrospectiv, viața și lucrarea lui Hristos în lume. Nașterea, propovăduirea și Patima Sa n-ar fi pătruns vreodată în arcanele memoriei noastre dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Matei Cantacuzino - drept civil, Eugen Heroveanu - procedură civilă, Vespasian V. Pella - drept penal, la Iași. Chiar și la Facultatea de Drept din Cluj unii specialiști precum Camil Negrea - drept civil, Victor Onișor - drept administrativ, Iorgu Radu - drept internațional privat au redactat tratate valoroase, autentice modele chiar și pentru structurile moderne ale dreptului. Publicațiile de drept au luat amploare în această perioadă: Revista Generală de drept, legislație și jurisprudență, director George Plastara, Curierul judiciar, Repertoriu de jurisprudență administrativă, Pandectele săptămânale, Revista pentru
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]