6,309 matches
-
sorginte marxistă să aibă loc, înainte de ascensiunea hitlerismului la putere 2. Pe scurt, legitimând acțiunea de tip revoluționar, marxismul declară violența - atât în varianta hard (Lenin/Sartre), cât și în varianta soft (Benjamin/Lyotard) - un act nu doar inevitabil, de regretat, ci unul necesar, de asumat. Într-un sens ontologic, violența este originară, fapt care justifică strategiile autovictimizării individuale sau colective 3. Or, pentru gândirea teologică de sorginte creștină, haosul nu reprezintă un dat primordial, iar violența, oricât de satanică, trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a sprijini societatea civilă împotriva regimului comunist. Cei care au lucrat cu și pentru această instituție și-au asumat riscuri considerabile, iar eu simțeam că fundația este pentru ei, nu pentru mine. Această atitudine a contribuit la succesul fundației. Acum regret că nu am păstrat un fel de arhivă, fiindcă rețeaua de organizații a căpătat o semnificație și proporții demne de acest lucru. însă, la momentul respectiv, a fost o decizie bună. în loc să-mi scriu memoriile, intenționez să expun și să
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
cercetării științifice a comportamentului uman. După cum am menționat deja, am fost puternic influențat de Karl Popper și, în general, interpretarea sa legată de metoda științifică mi se pare mult mai adecvată decât cea a majorității filosofilor contemporani ai științei, dar regret faptul că nu a observat natura și semnificația obstacolului. Revizuirea schemei metodei științifice propuse de Karl Popper Popper a construit o schemă incredibil de simplă și de elegantă a metodei științifice, care constă în trei elemente și trei operațiuni. Cele
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
studenții negri au rămas alienați și plini de resentimente și, când am aflat acest lucru, am abandonat proiectul. Am ajuns la concluzia că regimul de apartheid era prea bine înrădăcinat pentru a fi distrus din interior. După prăbușirea lui, am regretat decizia luată. Am continuat cu alte câteva inițiative în Africa de Sud și, simultan, am început să sprijin disidenți din Europa de Est, printre care Carta 77 din Cehoslovacia, „Solidaritatea” din Polonia și refuznicii evrei din Uniunea Sovietică. M-am implicat în Helsinki Watch
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
devenit până la urmă și cum (în școala cea nouă) am descoperit organizația de tineret, în care am devenit foarte activă și mai târziu am ajuns consilier, iar și mai târziu am mers în armată cu mișcarea de tineret gar-in7 - nu regret nici un moment că m-am transferat, cu alte cuvinte, că am schimbat societatea și școala. Partea B ș...ț școala cea nouă era chiar foarte aproape de casa noastră, așa că, în clasă, am fost, de asemenea, foarte activă. Nu cred că
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
descrise întotdeauna ca benefice, chiar dacă natura lor pozitivă putea fi pusă sub semnul întrebării în momentul când acestea se petreceau. Despre transferul ei la o altă școală primară, de exemplu, față de care se împotrivise când era copil, ea spune: „Nu regret nici un moment faptul că m-am transferat”. Momentele negative din povestea vieții ei sunt răsturnate, în așa fel încât să ilustreze ceva pozitiv. Acest lucru poate fi demonstrat cu ajutorul descrierii experienței segregării claselor în perioada liceului ca fiind o oportunitate
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
inerente nou-veniților, dar această amenințare se evaporă de îndată ce-și întâlnește colegii de școală. Mutarea este o provocare și necesită depășirea unor greutăți și a unor temeri - dar totul se termină cu bine, după cum își amintește chiar ea: „Nu regret nici un moment că m-am transferat”. Copilăria Sarei se desfășoară într-un perimetru restrâns - școala și casa sunt foarte apropiate. La fel și clubul pentru tineret, ceea ce îi permite Sarei să fie acasă de Sabat și, imediat după aceea, la
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
neobișnuit. Tristețe ...descurajat; nimic nu merge. Mânie ...mânios, iritat, enervat. Dezgust ...dezgustat ca atunci când este vorba despre ceva respingător. Dispreț ...ca cineva care nu este bun de nimic. VIII. Teamă ...înspăimântat, ca și cum ați fi în pericol; foarte tensionat. IX. Culpabilitate ...regretând; dezolat în legătură cu ceva ce ați făcut. X. Rușine ...de parcă ar râde lumea de dumneavoastră. XI. Timiditate ...timid, ca și cum ați dori să vă ascundeți undeva. XII. Ostilitate față de sine ...bolnav când vă gândiți la dumneavoastră. Conform acestei teorii, remarcăm sentimente (cum
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
Ai dreptate, numai că la Stilo lipsesc cărțile, lipsesc oamenii cu care să-mi dezbat ideile, lipsește mentalitatea care să accepte un călugăr fără mânăstire. Mă voi adapta, asta-i sigur, dar deocamdată lasă-mă să mă plâng și să regret grupurile de studenți cu care legam discuții despre metafizică și poezie, despre politică și teologie. Toată lumea de pe navă era la curent cu soarta călugărului; de altfel, cum ar fi fost cu putință să rămână secretă pentru pasageri și pentru ceilalți
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cam același cu al nostru. Petrache privi cerul. Era limpede și înghețat, ca apa pe piatră. Și stelele începuseră să scapere. — Să nu te miri dacă Judecata de Apoi a statuilor n-o să vină mai degrabă, cugetă, mai departe, Fandarac, regretând, în sinea lui, că discuția asta n-avusese loc în bodegă, să-l pună pe Șofronică pe jar. La urma urmelor, ce sunt statuile dacă nu tot un fel de morți, dar neîngropați ? Așa că, atunci când or să sune trâmbițele, statuile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în serios pe oricine se exprima cu convingere, se invada de motivările de fantezie ale lui Ioanide, închipuindu-și că un om ca el poate avea realmente astfel de repulsii, absurde pentru altul. - Îmi pare rău, bătu el în retragere, regret mult, am fipetrecut o oră plăcută. Ioanide însă nu părea el însuși convins de rațiunile lui, încît căuta să le consolideze. Întrebă superfluu la ce oră era ceaiul. I se spuse că la cinci, teoretic, dar că realmente nu vor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pentru neinițiat reprezenta într-un colț un vraf de chilimuri și covoare împăturite și întoarse pe dos, ca într-o prăvălie de anticărie. Mirosea în aer a cafea, dar și a ceva putred și descompus. - Și zi, nu vine Ioanide, regretă Angela Valsamaky, cu glasul ei gros, silindu-se a nu mișca prea mult buzele violent vopsite cu rouge și a nu-și crăpa fina tencuială de pudră și fard de pe fața ei senilă. Păcat! Ce om original! - Hei... zise Panait
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
respectuoasă a tuturor, voința de a nu lua atitudine ostilă față de un bărbat devotat familiei. Îl apărau din sentiment de grup, fără adeziune, și Ioanide sări ca mușcat de șarpe când auzi pe una ("o dobitoacă") făcând gafa de a regreta în fața lui (neștiind cine-i arhitectul) că se stricase fațada veche așa de frumoasă a casei cu majolică G. Călinescu galbenă, verde și cărămizie. Deci, auzind glasuri de femei alături, Ioanide, punîndu-și o mănușă, spre a inculca graba, întrebă: - Ei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și în seara festinului - încercă să ocolească prin tăcere punctul nevralgic, ceea ce nu-i fu posibil acasă, și tocmai în această oră cele două femei pretindeau a lua în dezbatere împreună cu Pomponescu toate problemele la ordinea zilei. Ministeriabilul oftă interior, regretând indiscreția lor, rușinîndu-se totdeodată de prezența subretei. - Nu trebuie să permiți, insistă absurd Mamy, să se publice astfel de articole. Și cu bastonul, infirma doamnă păru a bate în dușumea, deși intenția ei nu fusese decât a-l rezema mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se va căsători. - Nimic mai firesc. O fată poate avea pasiuni. Tatăl nu. Exemplul meu, sau falsa mea reputație, ajutată de accidente ca acela de acum, îmi diminuează autoritatea în ochii fetei mele și duce la dezorientări pe care le regret la Pica. - Ioanide, zise Sultana, care nu renunța deloc lafamiliaritatea ei, Pica e tot așa de impulsivă ca și tine, prin temperament, nu fiindcă urmează exemplul tău. - Crezi? La urma urmei e posibil, însă eu sunt dator sălupt contra eredității
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Îmbrăcat ca de ordinar, în smochingul său tivit, pe care-l punea la solemnități oricât de minime, negrul fiind nuanța sa, Pomponescu se purtă ca un simplu secundant al soției sale, desfășurând o amabilitate plină de infinite atenții. Madam Pomponescu regretă de a nu fi văzut de mult pe Ioana, madam Valsamaky o scuză și adăugă că ar fi foarte fericite amândouă să primească vizita familiei Pomponescu. Ioana va avea grijă să se pună în înțelegere asupra zilei, întrucît ea, madam
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tagmei, un artist, un doctor, un ofițer. Fiecare părinte, oricât de strălucit în profesia lui, vrea să salveze pe copii de mizeriile meseriei sale și să-i facă altceva. Hagienuș era încîntat că fiu-său, Petrișor, era ofițer, Ioanide nu regretase că Tudorel nu se făcuse arhitect. Tot astfel, Saferian sperase ca Sultana să iasă din cafele, să se căsătorească cu cineva din categoria acelora care-i frecventau salonul. O fată așa cultă, deșteaptă!... Demirgian, băiat bun, n-avea ce zice
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de acest fenomen, pe care-l credea numai de domeniul anecdotei, zâmbi. - Vă mulțumesc, adăugă el, pentru buna găzduire. Însăvă previn că nu trebuie să spuneți un cuvânt nimănui de prezența mea aici. Ați avea neplăceri pe care le-aș regreta. În ciuda tonului amical, deși nu fără insinuație, cu care Gavrilcea spuse aceste cuvinte, Suflețel le înregistră ca pe o sentință de moarte pronunțată de un monstru. În noaptea aceea părul îi albi și după discuții violente cu Aurora hotărî să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ai citit caietul? . - Da! răspunse acesta. . - Atunci sper că înțelegi că nu sunt un delicvent ordinar. - Ești numai un exaltat care te-ai rătăcit pe un drumiluzoriu. O eroare fatală a generației voastre. Puteați să vă dedicați unei cauze nobile. Regret că nu sunt de părerea ta, dar acum n-are nici un sens să-ți fac imputări. Intenția ta intimă a putut fi de bună-credință, asta e principalul. G. Călinescu - Îți mulțumesc, tată! zise Tudorel. . - În caietul tău am descoperit o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o morală echivocă. La urma urmei, cine știe cum va înregistra viitorul aceste reprezentații pe care le-am dat cu toții ca niște actori inconștienți? Fi-voi eu, care trebuia să-ți îndrumez pașii, considerat mai puțin vinovat decât tine? În tot cazul, regret că nu te-am ajutat să fii protagonistul unei cauze mai bune. Condamnatul sunt eu. M-am crezut patriot și m-am dezinteresat de viața publică, m-am pierdut în voluptăți intelectualist ice și estetice (Ioanide se sfii, din pudoare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
învingă orgoliul individual. Memoriul fu legat și sigilat. Întâlnind pe Hagienuș pe bulevard, Pomponescu îi spuse următoarele, fără nici un motiv aparent, desigur sub impresia preocupărilor lui recente: . - Îți dau toată dreptatea că ții la copiii dumitale - bunisau răi, nu importă. Regret că împrejurările m-au împiedicat să am copii. Progenitura noastră e calea materială prin care ni se propagă spiritul, și dacă uneori, în primă generație, avem dezamăgiri, a doua generație vine cu o reabilitare. Oamenii sterili se agită prea mult
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cercetat cauzele, vorbesc doar din experiență.Răposatul bărbatu-meu era foarte îngrijorat când mă îmbolnăveam și știu bine că se zăpăcea cu totul când pierdea pe cineva din familie. Eu, când a murit el, am suferit, firește, și acum îl regret, dar n-am murit din pricina asta. E o putere în noi de a ne resemna în fața morții, poate, îmi închipui eu, din cauză că femeia e absorbită de copii și e împinsă de instinct să aibă grija celor care rămân. Madam Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-o Dumnezeu.” Practic, înțeleg că trebuie să trăiesc prezentul întrun mod înțelept și responsabil, luănd în considerare atăt experiența dobăndită din trecut căt și prezența factorului exterior lumii limitate în care trăiesc, în vederea unui viitor în care să nu îmi regret deciziile luate; în felul acesta, fiecare dintre noi vom avea parte de momente caracterizate de discernămănt și liniște sufletească. Închei prin a spune că liberul arbitru este, în esență, darul divin prin care omul a dobăndit demnitate și, mai ales
Predestinare sau liber arbitru?. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Emanuel Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2302]
-
ordonează totul. Așadar, această producție industrială, prin însăși forma pe care o ia, este în acord cu realitatea satului; ea se integrează acesteia. Este vorba de un acord care poate clarifica reacțiile stranii ale oamenilor care, în prezent, afirmă că regretă acea epocă de coerciție, manifestând o adevărată nostalgie a sclaviei lor. Ne aflăm în prezența unei realități cu două fețe, dihotomice. Ce raport există între aceste două elemente? Este vorba de o contradicție, în sensul dialectic al termenului? Există vreun
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
pentru fleacuri, în orice situație, pun răul în față. Anxioșii sunt prudenți, oportuniști, au dificultăți de concentrare. Ei se pot tensiona repede și pot greși frecvent. Pot face gesturi pripite și pot adresa cuvinte nepotrivite, pe care le-ar putea regreta în momentul următor. c. Blazații. Sunt oamenii pe care nu-i interesează nimic, pe care nu-i entuziasmează nimic. Ei și-au pierdut pasiunea, interesul, curiozitatea. Nu-i mai surprinde nimic. Totul li se pare lipsit de sens, caraghios, inutil
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]