8,522 matches
-
o circulară sforăitoare care trage la răspundere angajații pentru diferite practici extrem de laxe. “Trebuie să vă luați singuri mult mai În serios“, se arată În memo, „ cel puțin tot atît de În serios ca și extratereștrii care, dacă lăsăm deoparte relatările tolomacilor ignoranți, comunică nu cu indivizi, ci cu speciii. Contrar credințelor populare, ei nu recoltează rinichi și spermă, ci instruiesc rinichii și spermatozoizii, cu consecințe pentru Întreaga umanitate. În cele din urmă, toată această chestie umană trebuie să-și piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
așteptați? Voi ați spart vitrinele la Maxdrip, cel mai mare lanț de cafenele din lume. — Tocmai, rîde unul dintre băieți, cu un bandaj peste un ochi. Maxdrip pune cafea În rețelele de apă. Ecranul plat din hol difuzează În surdină relatări În direct de la locul revoltelor de stradă Împotriva Grupului Mondial de Afaceri. În plus față de așteptatele proteste pașnice Împotriva acordurilor comerciale globale, au sosit și mii de tineri anarhiști din Întreaga lume, luînd prin surprindere orașul nepregătit. CÎnd polițiștii, depășiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ca într-un vis sau într-un coșmar, tatăl ei. Capitolul 14 Fran parcurse distanța rămasă în câteva secunde. — Ce este? întrebă. Ce s-a întâmplat? De ce tatăl meu se află în mașina aceea de poliție? Tânăra se întrerupse din relatare și se întoarse spre Fran. Purta o geacă de blugi peste o bustieră și o fustiță roz cu volane care lăsa să i se vadă coapsele durdulii, ce îi evocară lui Fran povestea celor trei purceluși. Și deși trupul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
direct proporțională cu dezgustul în fața compromiterii idealurilor înalte, unificatoare. Partea literară a „Revistei revistelor” are în prim-plan un text al poetului Barbu Nemțeanu — un nou prilej de șarjă la adresa spiritului mic-burghez. De astă dată, alături de „poetizatele detalii burgheze” ale relatării blîndului intimist, e taxată indirect și Flacăra lui Constantin Banu, generoasa revistă-magazin de mare tiraj (14): „Flacăra publică — în sfîrșit — o poezie foarte agreabilă și foarte încîntătoare de B. Nemțeanu. Ni se povestește cu infinități de poetizate detalii burgheze (supranutrițiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și fotografii. Un aport consistent, vădind seriozitatea implicării. Ulterior, Marcel Iancu va deveni unul dintre organizatorii și finanțatorii manifestărilor, participînd cu măști, design de afișe, ilustrații, costume, scenografii ș.a.m.d. la seratele și happening-urile Dada. Potrivit mai multor relatări ale martorilor, tînărul arhitect obișnuia să povestească la Zürich despre eforturile sale de a aclimatiza literatura și arta modernă la București... Pe 5 februarie 1916 are loc primul spectacol dadaist: primul interpret (un tînăr de 19 ani, mărunțel și vioi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
decît semnificativ faptul că primele expuneri ei le consacră mișcării dramatice expresioniste. Despre Wedekind vorbește Eugen Filotti, despre Strindberg - A. Dominic, despre Georg Kaiser și Hasenclaver, Ion Sân-Georgiu. Conferințele intră imediat în centrul atenției generale; ziarele dau despre ele ample relatări; lumea intelectuală le discută; revistele literare la rîndul lor se simt îndemnate să-și informeze cititorii despre aceste probleme” (Crohmălniceanu, op. cit., pp. 24-25). Foarte eterogen, grupul reunește intelectuali și artiști dornici de racordare la „spiritul modern” al momentului imediat postbelic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
puteau fi influențați de el. Opinie singulară, deși întru cîtva amendabilă. Pe autorul „Cronicarilor”, E. Lovinescu l-a ignorat complet în calitate de critic (deși referirile la el nu lipsesc din Agende, iar într-o notă din 30 iunie 1929 menționează o relatare - în cenaclu - a lui G. Cipran „din repertoriul lui Hurmuz”...). Faptul a fost taxat dur de F. Aderca în 1937, cu ocazia apariției Istoriei... actualizate (v. „Oameni și idei la cîntar”, în Adevărul, an LI, nr. 16466, 3 octombrie 1937
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în fiecare seară aceleași lucruri. Întrebarea finală era mereu aceeași: „Ești sigur că Rotari mai trăiește?“. Devenise de nerecunoscut: un bătrân disperat și descumpănit. Și de la Brescia a sosit un luptător care mi-a cerut imperios din partea lui Maginulf o relatare amănunțită despre ceea ce se-ntâmplase la Oderzo. Nu-mi aduc aminte de câte ori am fost interogat și nici de câte persoane, dar neîncetata rememorare a fiecărui detaliu a stârnit în mine atâta ură față de romani, încât am jurat să-l eliberez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
așteptau ascunși în stufărișul de pe țărmul mării, auzind zăngănit de arme, i-au sărit în ajutor, dar era prea târziu. - Până și-aici se fac simțite dihoniile din biserică dorite de catolici, a oftat Marciano, după care i‑a continuat relatarea. Grasulf a fost îngrijit de un monah egiptean care era însoțit de un tânăr. Când s-a pus pe picioare, putând cât de cât să se miște, nenorocirile se petrecuseră deja. Astfel am aflat că Garibaldo și Ansoald au scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai firesc chip, spunându-mi: - M-am rugat mult pentru tine. Apoi a regretat că nu a putut să-mi dea informații mai precise privind primejdia care amenința Cividale și m-a rugat să-i povestesc prin câte am trecut. Relatarea mea a fost foarte scurtă, căci o întrebare îmi ardea buza. - Cum de ți s-a arătat stâlpul infamiei? Nu a răspuns așa cum nădăjduisem, adăugând doar atât: - Ai răbdare, sâmbătă vei înțelege multe lucruri. Mai sunt două zile până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
scriu, folosesc corpul de literă despre care mi-a vorbit. Gundeperga m-a onorat cu o strângere de mâini, și pe fiul meu, care îngenunchease, cu o mângâiere pe cap. Și ea a fost curioasă în privința călătoriei mele, întrerupându-mi relatarea prin neîncetate întrebări. Arăta și mai bine decât o lăsasem, îngrijită și elegantă. Când s-a dat semnalul pentru rugăciune, i-a spus lui Ansoald să ne lase singuri și să m-aștepte în curtea mănăstirii, pustie deja. Devenind brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fost închisă într-o mănăstire. Drept urmare a toate câte avuseseră loc, pe tron domnea Constant, în vârstă de unsprezece ani, fiul lui Constantin, în timp ce senatul conducea imperiul. - Acest senat trimite o scrisoare mărețului rege al longobarzilor, și-au încheiat ambasadorii relatarea. I-am citit lui Rotari epistola, care m-a convins imediat. Iată cum începea: „Senatorul Giuliano scrie cu smerenie regelui longobarzilor, Rotari. Stiliano, bărbatul cel drept care vă stă alături, o Cezar al Italiei, știe că vorba mea cântărește mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
atunci cu un vid ontologic profund - sau adopta un pozitivism radical și se limita să dezvolte un formalism matematic predictiv al observabilelor, renunțând definitiv la ideea de realitate subiacentă. Firește, ultima opțiune avea să fie preferată de majoritatea cercetătorilor. Prima relatare a experiențelor lui Aspect a apărut În numărul 48 din Physical Review, sub titlul: „Experimental Realization of Einstein-Podolsky-Rosen Gedankexperiment: a New Violation of Bell’s Inequalities.” Djerzinski era cosemnatar al articolului. Câteva zile mai târziu, a primit vizita lui Desplechin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
făcând parte din aceeași familie extinsă. Și lucrul cel mai ciudat e că sunt destul de sigură că nu știe nimeni altcineva. Arnold n-a pomenit de asta niciodată. Nimeni de la Carter Spink n-a menționat-o niciodată. Și în nici o relatare despre întreaga poveste nu s-a pomenit nimic despre asta. Arnold a mers pe burtă. Mă frec la ochi, încercând să-mi adun gândurile disparate. N-avem de-a face cu un conflict de interese cât se poate de clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din viața particulară, să mă implic În „viața publică, În politică”, dacă e să folosesc cuvintele lui. Voia să‑mi Încerc mâna la redactarea unei biografii, iar eu m‑am arătat de acord. Tot la cererea lui, scrisesem o scurtă relatare asupra expunerii lui J.M. Keynes legată de daunele de război plătite de către nemți și de ridicarea blocadei aliaților În 1919. Lui Ravelstein Îi plăcuse ce scrisesem, dar nu era Încă pe deplin satisfăcut. Susținea că am o problemă de retorică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
precum Keynes: Keynes era de partea lui Lloyd George și Împotriva lui Herbert Hoover ori de câte ori se discuta despre produsele de panificație, preparatele din carne de porc sau aranjamentele financiare. Iar Melchior, se pare, se afla de partea lui Keynes. În relatările acestuia din urmă, Melchior „privește pe sub pleoapele grele, privește neajutorată ca un respectabil animal rănit. Oare n‑am putea Înfrânge formalitățile găunoase ale acestei Conferințe, bariera triplă a triplelor interpretări și să vorbim despre adevăr și despre realitate ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de dinainte de boală și să se baricadeze, să se fortifice În vechea lui poziție. Dacă aș fi murit, aș fi fost, desigur, dezlegat de promisiunea, făcută cu ani Înainte, de a scrie o scurtă prezentare a lui Ravelstein și o relatare asupra vieții lui. Întrucât și eu aproape că mi‑am trăit moartea, nu am motiv să mă tem de culpabilitatea resimțită adeseori de cei vii față de ceilalți - părinți, soții, soți, frați, prieteni - aflați În mormintele lor. La sfârșitul anilor treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
n‑aș spune că Russell a fost mai bun. Mă interesau asemenea păreri nu pentru că aș fi fost animat de ambiții de filozof, ci din pricină că, fără prea multe cunoștințe de filozofie politică, mă pregăteam să scriu, acceptasem să scriu, o relatare despre Ravelstein, un filozof politic. Și n‑aș fi putut să mă pronunț dacă Whitehead și Russell emiseseră sau nu idei demne de a fi examinate. Ravelstein mi‑a recomandat categoric să nu‑mi bat capul cu studiile, eseurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
greșeli de ortografie, am eliminat unele semne de exclamare și toate sublinierile îmi aparțin. În câteva cazuri am schimbat unele semne pentru a scuti de neplăceri sau chiar repercusiuni mai grave niște oameni nevinovați, aflați încă în viață. În ceea ce privește această relatare, numele Bernard B. O’Hare, Harold J. Sparrow și dr. Abraham Epstein de pildă, sunt fictive. Fictive sunt și numărul militar personal al lui Sparrow și denumirea dată în text unei filiale a Legiunii Americane; în Brookline nu există nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
E atât de nerăbdător, încât îmi pune la dispoziție o mașină de scris, serviciile gratuite ale unei stenografe și o echipă de asistenți care vor da de urma oricărui fapt ce mi-ar putea fi necesar pentru a face o relatare completă și exactă. Mă aflu în spatele gratiilor. Mă aflu în spatele gratiilor într-o frumoasă închisoare nou-nouță din vechiul Ierusalim. Aștept ca Statul Israel să mă supună unei judecăți drepte privind crimele mele de război. E ciudată mașina de scris pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
își amintește războiul, și încă foarte bine, deși nu-i face nici o plăcere. Se numește Andor Gutman. Andor este evreu din Estonia, apatic și nu foarte inteligent. A petrecut doi ani în lagărul de exterminare de la Auschwitz. Conform propriei sale relatări, făcută fără tragere de inimă, acolo fusese cât pe ce să fie trimis în înalturi pe coșul unui crematoriu: — Tocmai fusesem repartizat la un Sonderkommando, mi-a povestit el, când au primit ordin de la Himmler să închidă cuptoarele. Sonderkommando înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
asemenea titluri nu puteau să mă surprindă. La urma urmelor, erau genul de lucruri pe care le spusesem în Germania pentru a-mi câștiga existența. De fapt, chiar mai aproape de spiritul vechiului Howard W. Campbell, Jr., era titlul unei scurte relatări într-un colț pe prima pagină, o relatare intitulată: „Evreimea internațională singura câștigătoare a celui de-al doilea război mondial“. Apoi am deschis scrisoarea de la Filiala Legiunii Americane. Iată ce spunea: Dragă Howard, Am rămas foarte surprins și dezamăgit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
urma urmelor, erau genul de lucruri pe care le spusesem în Germania pentru a-mi câștiga existența. De fapt, chiar mai aproape de spiritul vechiului Howard W. Campbell, Jr., era titlul unei scurte relatări într-un colț pe prima pagină, o relatare intitulată: „Evreimea internațională singura câștigătoare a celui de-al doilea război mondial“. Apoi am deschis scrisoarea de la Filiala Legiunii Americane. Iată ce spunea: Dragă Howard, Am rămas foarte surprins și dezamăgit să aflu că încă n-ai murit. Când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
sânge de negri și/sau de orientali. CAPITOLUL TREISPREZECE REVERENDUL DR. LIONEL JASON DAVID JONES, D.C.D., D.T. Rămân îndatorat Institutului din Haifa de Documentare asupra Criminalilor de Război pentru materialele puse la dispoziție, care îmi permit să includ în această relatare o biografie a dr. Jones, proprietar al ziarului Luptătorul creștin alb. Deși n-a fost pus sub acuzarea de-a fi fost criminal de război, Jones are un dosar foarte voluminos. Răsfoind acel tezaur de amintiri am descoperit următoarele ca fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Howard W. Campbell, Jr. Dacă cineva dorește să le studieze, dorește să spicuiască din ele cele mai rele lucruri spuse de mine, n-am nici un fel de obiecție ca respectivele spicuiri să fie atașate sub formă de apendice la această relatare. Nu pot nega că le-am spus. Tot ce pot spune este că nu le credeam, că știam foarte bine ce lucruri obscen de comice, distructive și stupide spuneam. Experiența trăită acolo în întuneric, ascultând lucrurile pe care le debitasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]