6,157 matches
-
puțin sensibilă În conversația cotidiană, dar masivă În exprimarea „intelectuală“, frapantă, de pildă, pentru oricine se uită pe un ziar românesc sau pe un manual de școală). Cât de departe putea merge această reînnoire a limbii, aproape o reinventare a românei? Latiniștii erau dispuși să meargă foarte departe, până la excluderea completă a tot ce nu era latinesc (sau, pentru cuvintele mai noi, franțuzesc). Dicționarul limbii române publicat — din Însărcinarea Societății Academice! — Între 1871 și 1876 de August Treboniu Laurian (În colaborare
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
poziția ungurilor din celelalte județe ale Transilvaniei, care, separați de nucleul lor cel mai puternic, ar rămâne și mai minoritari. Așa că maghiarii insistă În principal asupra unei cât mai pronunțate descentralizări administrative, asociată cu utilizarea oficială a limbii maghiare alături de română În zonele și localitățile unde procentul lor atinge un grad semnificativ. Problema universității maghiare s-a dovedit cu deosebire spinoasă (și rămâne până În prezent nerezolvată). Maghiarii dispun de un sistem de Învățământ preuniversitar complet, precum și de secții În limba maghiară
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În limba maghiară În anumite facultăți ale universităților de stat, dar consideră că, odată ce plătesc taxe ca toți cetățenii, au dreptul și la o universitate de stat maghiară. Românii nu o văd cu ochi buni. Limba oficială În România este româna. O asemenea universitate ar pune sub semnul Întrebării Însăși filozofia „statului național“ și ar sfârși prin a crea — potrivit opiniei românești — un fel de „apartheid“ cultural. S a preconizat soluția de compromis a unei universități multiculturale, cu predarea În maghiară
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
două state românești sau, mai corect spus, o Românie și o Moldovă. Rude ceva mai Îndepărtate ale românilor se află În Balcani, la distanță apreciabilă de frontiera sudică a României; sunt ultimii supraviețuitori a ceea ce a fost cândva romanitatea balcanică. Româna mai cuprinde — pe lângă limba română propriu-zisă, denumită de lingviști și „dacoromână“ — Încă trei dialecte: istroromâna, aproape dispărută, vorbită În câteva sate din peninsula Istria; meglenoromâna, cu vreo 15000 de vorbitori la nord de Salonic; și aromâna sau macedoromâna, care grupează
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
the Old, Voivode of Wallachia, ibidem, II, 2, pp. 245-282. 4. P.P. Panaitescu, Interpretări românești, capitolul „De ce n-au cucerit turcii țările române“. 5. Viorel Panaite, The Ottoman Law of War and Peace, Columbia University Press, 2000; de asemenea, În română, Pace, război și comerț În Islam. țările române și dreptul otoman al popoarelor (secolele XV-XVII), București, 1997. Concluzia autorului este că țara Românească, Moldova și Transilvania au fost integrate În sistemul otoman, având, potrivit dreptului otoman, statutul de principate „tributare“ și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ochiul stăpânului Îngrașe vita”. Totul e: să nu strice ce-ai făcut mata. D-na Ungureanu s-a bucurat auzind de d-na Niculescu-Varone, care i-a fost colegă la universitate, la lb. română (D-na Ungureanu are 2 licențe: româna și germana). În ceea ce privește pe denigratorul matale, consolează-te: toți i-am avut . Neamțul are un proverb foarte bun, „Die schlechsten Früchte sind es nicht woran die Vespen nagen” și... treci peste asta! Ține-mă, te rog mult, În curent cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Este frapant să constați, din nou, cât de mult evocă femeile lusitane înfățișarea țărăncilor noastre: aceleași mâini așezate în poală, aceleași priviri împăcate, mângâind lucrurile cu o anume blândețe. Vorbesc repede, o portugheză care se aseamănă, la auz, mult cu româna, deși este o limbă cu o sonoritate mai dură, mai puțin patinată. Bărbații povestesc întâmplări hazlii, probabil în batjocură prietenească față de cineva. Din când în când, au scăderi de ton, se lasă o liniște a gesturilor și a privirilor pline
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai „produc”: Nicolae Prelipceanu, Adrian Popescu, Andrei Bodiu, Nicola Lecca (Italia), Corinne Desarzens (Elveția) - autori care scriu în „limbi romanice”, precizează programul întâlnirii. Serata, la care asistă vreo 40 de persoane, numără printre organizatori și Uniunea Latină. Eu citesc în română două scurte poeme, apoi, o tânără traducătoare, Cristina Hulea, o bursieră locală, citește varianta în portugheză. Încerc să-mi dau seama de calitatea traducerilor după reacția publicului. Se pare că le-a plăcut. (Nicola Lecca, un tip cu alură de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
spaniolă, pentru Trenul Literaturii, poemele mele și proza lui VITALIE CIOBANU. Este un ins de statură mijlocie, subțire, foarte jovial. Trăiește bucuria întâlnirii cu niște scriitori pe textele cărora a experimentat. Parcă pentru a mă contrazice, Javier „recită”, într-o română bună, câteva sintagme din versurile mele, ca dovadă că a muncit serios. Traduce din mai multe limbi, inclusiv din cele slave. Spune că româna are aceeași structură gramaticală cu bulgara, afirmație care îl enervează cumplit pe Andrei Bodiu. Cum e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
niște scriitori pe textele cărora a experimentat. Parcă pentru a mă contrazice, Javier „recită”, într-o română bună, câteva sintagme din versurile mele, ca dovadă că a muncit serios. Traduce din mai multe limbi, inclusiv din cele slave. Spune că româna are aceeași structură gramaticală cu bulgara, afirmație care îl enervează cumplit pe Andrei Bodiu. Cum e posibil așa ceva? Atmosfera însă rămâne în continuare destul de degajată. Discut cu Peter Sauter, un poet din Estonia, a cărui manieră de dialog îmi convine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
n-o refuz, pentru că este și un român în grupul lor, vorbitor de italiană și franceză, și ei nu au un traducător care să cunoască aceste limbi. Cu alte cuvinte, mi se sugerează că ar trebui și să traduc din română în rusă și invers. O refuz inițial, dar cedez la rugămintea lui Adrian Popescu - el este „românul vorbitor de italiană și franceză”. Adrian, ființă calmă, optimistă și tenace pe tot parcursul călătoriei noastre, mi se pare acum amărât și puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
România, cunoscut promotor și traducător din literatura română (cel care semnase, între altele, și versiunea germană a textelor noastre pentru Trenul Literaturii). Până acum, recunosc, nu am știut nimic despre existența lui Csejka-junior. Un ochelarist sobru, serios, concentrat, vorbind o română impecabilă. Nora Iuga, în schimb, e jovialitatea latină întruchipată, în perfectă consonanță cu spiritul efervescent al Berlinului. A fost implicată în proiectul Literatur Express-ului în aceeași calitate, de traducătoare în germană a textelor colegilor noștri din țară - Andrei Bodiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
discuțiile noastre. Vorbesc cu Dana Ranga, pe care n-am văzut-o de la vizita ei la Chișinău, de-acum vreo cinci ani. Dana s-a căsătorit între timp și, se pare, a abandonat ideea de a părăsi Berlinul. Traduce din română în germană, dar nu atât cât și-ar dori și cât ar „merita literatura noastră”. Este entuziasmată de o nouă carte a lui Iordan Chimet, pe care o traduce acum. Scrie versuri și îmi promite un grupaj pentru revista Contrafort
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dolari în plus n-a mai contat. Tot la Berliner Ensemble Theater discut cu Carmen Francesca Banciu - prozatoare optzecistă, stabilită la Berlin de mai mulți ani, unde a dobândit ceva notorietate literară, și cu Ingrid Băltăgescu, critic și profesor de română la Universitatea din Berlin, care se arată deosebit de interesată de aventurile noastre prin Europa... VASILE GÂRNEȚ: O plimbare seara prin oraș, pe o ploaie măruntă, împreună cu georgienii și ucrainenii. Lasca Bakradse, care a stat câțiva ani la Berlin, pe linia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
specific al scrisului nostru, se vorbește chiar de Rumaniendeutsche Literatur, adică literatură germană provenită din România, prin care se înțelege și un fenomen stilistic aparte. De exemplu, în scrisul Herthei Müller sunt multe imagini pe care ea le transferă din română în germană, ceea ce este într-un fel străin pentru scrisul (spiritul) german. Există diferențe și la nivelul prozodiei: fraza e scurtă, limbajul e simplificat. Însă trebuie să spun că în cadrul literaturii germane nu suntem un fenomen singular. Literatura germană n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
învățat să iubesc Elveția, care nu este numai țara ciocolatei și a conturilor bancare, și mai cu seamă Cantonul Grison, situat în sud-estul acestei țări, la frontiera cu Austria și cu Italia, unde se vorbește romanșă - o limbă asemănătoare cu româna, ce s-a format din latina vorbită pe vremea lui Asterix -, germană și dialectul venețian. Dintre scriitorii elvețieni, îi prefer pe Charles-Albert Cingia (1883-1954), Nicolas Bouvier - un alt mare călător căruia îi plăcea Estul (Le poisson-scorpion, L'usage du monde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Carol I al României. Din acest mariaj a rezultat un singur copil, Maria (1870-1874). Regina ținea la Peleș o șezătoare literar-muzicală, frecventată de marii scriitori, poeți, muzicieni; a făcut numeroase traduceri din limba română în germană și din germană în română; a scris sub pseudonimul Carmen Sylva; 41. Spiru C. Haret, (1851-1912), matematician și om politic liberal, membru al Academiei Române; ca ministru al Instrucțiunii (1897-1899, 1901-1904, 1907-1910), a reorganizat pe baze moderne învățământul de toate gradele; 42. Constantin Meissner, (1864-1942) om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cât mai mult posibil, cărți în română, deși era dificil să le găsesc. În fiecare zi, înainte de a începe să scriu, citeam o pagină din Biblie, în limba română, ca un fel de rugăciune. Pentru că nu se poate spune că româna cu amestecul său curios de latină și de slavă ar fi o limbă frumoasă, dar spre deosebire de franceză este o limbă extraordinar de poetică. Benedetta Craveri: Și apoi ce s-a întâmplat, cum ați trecut la franceză ? Cioran: Dintr-o dată, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
dată, la cererea expresă a lui Shevarnadze, după aproape o jumătate de oră, am procedat la scoaterea mass-mediei din sala de convorbiri. Oricum, sala rămăsese destul de aglomerată, delegația sovietică refuzând să renunțe la așa-zișii experți necesari în cadrul convorbirilor. Din partea română au fost scoși aproape toți experții din M.A.E., rămânând unii dintre cei apropiați noilor autorități. Despre convorbirile de fond, presupun că cei care au avut locuri pe scaune s-au gândit și la istorie, ca să nu spun la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
prestigioase școli medii din acea perioadă din Grecia, România, Rusia, Franța, Bavaria și alte state europene. școala Centrală din orașul Bolgrad a funcționat sub mai multe administrații statale și anume: (1) Perioada moldovenească (a Principatului Moldovei) 1858-1859. (2) Perioada I română (1859-1878) cu învățământ bilingv: bulgar și român - conform Hrisovulului și de păstrarea autonomiei financiar economice. În această perioadă s-a definitivat structura programului de învțățmânt în cele 2 limbi care urma să se implementeze din anul școlar 1877-1878. Însă, din cauza
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
al III lea”. În această perioadă invățământul s-a făcut numai în limba rusă cu păstrarea autonomiei financiar-economice. Liceul a obținut unele danii imperiale, precum: teren pentru înființarea orășelului școlar și o fanfară de 40 de instrumente. (4) Perioada II română (1918-1940, 1941-1945). În această perioadă limba și literatura bulgară, istoria și geografia s-au predat până în anul scolar 1926-1927, deși Hrisovulul liceului prevedea program bilingv (bulgar și român) confirmat și în februarie 1917 de către Comitetul de Învățământ al Moldovei. Însă
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
chiar spirituală pe care o are Europa la ora actuală, este tocmai menținerea și încurajarea acestor visători pe limba lor! Am mai mulți prieteni (cred) în Europa, trăitori în limbile de circulație importante... Oricâte eforturi au făcut să cunoască literatura româna din bibliotecile lor publice, a fost imposibil... Ce crezi că lipsește literaturii române actuale să depășească bariera de receptare europeană? Într-adevăr, pare trist la prima vedere, dar nu este tocmai așa. Sunt câțiva români care au influențat arta și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
uită că sunt mulți români creativi în diaspora care prin simbioza de existență cu o alta lume ajung să dezvolte forme de expresie artistica mult mai pe înțelesul Vestului, decât cei din țară. Mulți scriitori și poeți eminenți în limba româna nu prea sunt înțeleși aici și din cauza traducerilor de calitate mediocră făcute de "experți" pur români. Cei mai buni traducători în engleză sunt englezi care știu și românește ș.a.m.d. În concluzie cred că România ar face bine dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
traducători în engleză sunt englezi care știu și românește ș.a.m.d. În concluzie cred că România ar face bine dacă ar încerca să se intereseze puțin mai serios și de creatorii din diaspora și să încerce să promoveze cultura româna indiferent de spațiul geografic. Încet, încet și cu ajutorul activ al celor din diaspora s-ar putea, poate, ajunge la alte rezultate de expunere și recunoaștere ale culturii române în alte țări. Trăim vremuri în care totul pare să se subsumeze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
are. Dacă ar avea-o a și dacă și-ar pune-o în aplicare cu consecvență vreme de 15-20 de ani, atunci nu ne-ar mai păsa nouă de Nobel, pentru că n-ar mai avea de ce să ne pese, cultura româna ar fi cunoscută în străinătate așa cum ea este și și-ar dobândi respectul de sine și respectul altora pe valorile reale pe care le are. Știi povestea aceea, cu drobul de sare... Noi bocim că nu avem un Nobel, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]