4,632 matches
-
numele Cooper-Clark. Tipul lui Jill de viață nu e Însemnat pentru posteritate. Cum i-a zis Momo: „o pierdere“? Cum poate toată dragostea aceea să fie o pierdere? 14.57: În toaleta ca pentru păpuși din tren, Îmi scot ciorapii rupți și execut o mișcare à la Houdini ca să mă strecor În perechea nouă neagră. După ce ies pe culoar, sunt surprinsă să-l aud pe Însoțitorul de tren fluierând aprobator. Când mă uit În jos constat că ciorapii au iepurași Playboy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și cea mai îndrăsneață Nu e decât răsunet la vocea cea măreață A undelor teribili, înnalte, sgomotoase A unui rău, ce nu-l vezi. - Sunt undele de timp Ce viitoru-aduce, spre-a le mîna-n trecut. Deși privesc nainte-mi noaptea bătrână ruptă, Și văd c-o lume nouă dintr-însa se ridică, Dar pârghia aceea, ce desfăcând tenebre, Ridică viitorul - puterea care toarce Al vremii fir - aceea îmi e necunoscută Vai! cele întîmplate istoria le spune Și cele viitoare și-aruncă umbra
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și colonadele erau de munți în șir, Ce negri de bazalt se înșirau, Pe când de-asupra, streșina antică, Codrul cel vechiu fremea îmflat de vânt. O vale-adîncă ce-ngropa în codri, Vechi ca pământul, jumeta din munte, Mâncând cu trunchii rupți scările negre De stânci, care duceau sus în palat - O vale-adîncă și întinsă, lungă, Tăiată de un fluviu adânc, bătrân, Ce pe-a lui spate văluroase pare A duce insulele ce le are-n el - O vale cât o țară
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Prin păru-i de aur, coroană Cu colțuri în fulger și jar, Ea apele-n cale-i aplană Și-ndoae bătrânul stejar. Prin poarta îngustă din murii Grădinei, cetăți-mi din stânci, Cobor în adâncul pădurii Unde-isvoarele murmur adânci. Prin nourii rupți trece luna Și-n sufletu-mi dor a pătruns, Și părul mi-l îmflă furtuna Și ochi-mi se-nneacă de plâns. Doresc doar ca în fundul mării Să mă ia cu sine-n sarai, În nnalte albastrele sale, Furtuna, copila de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
legiuni". Decebal s-arată palid în fereasta naltă-ngustă, Și coroana și-o ridică cătr-imaginea augustă Și se uită cu durere la divinii săi străbuni. Iar pe plaiuri verzi de munte oștile-urbei risipite Privesc cerul, zeii dacici, armiile lor pornite - Rupt e șirul lor pe-a locuri de al soarelui foc roș. Pe un trunchi înnalt de stâncă chiar Cesarul stă-n uimire: "Ridicați semnele Urbei înspre-a cerului oștire Și strigați: Cu noi e Roma! " - Codri-adînci și-ntunecoși Clocotesc de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Acvilele-i ard în soare. Van din Sarmisegetusa vin săgeți în roșii ploi, Scuturi se îndrept spre dânsa oprind grindina de-aramă, Zeii urlă - stânci se clatin, norii-n fâșii se distramă Și de fulgeri lungi șiroaie curg în munții rupți și goi. Din Apus vin zeii Romei. Pe o stea de vulturi trasă, Zeus de nori-adunătorul urcă bolta maiestoasă, Mart încoardă arcul falnic spre Zamolxe ațintit; Ca să scape neamul nobil răsărit din a lui coaste, Însuși el a Urbei semne
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
la picioare-i fug râuri spumate Și stîncele rupte în cale-i s-ațin, Nimic nu-i în stare s-oprească v-odată: Cu pasul lui sigur prin râuri înnoată, Se-ndreaptă spre țelul cel mic și senin. Stejarii cei rupți sunt podețe pe râuri, Lumine de fulger cărări îi arat-, Deși cerul lasă a vântului frâuri S-asvîrle toți norii de-a muntelui brâuri, El trece la astrul ce luce curat. Retras în sală mare de marmură trandafirie, Încins în strălucitul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
majore, mica armată ajunse la malul bălții. Va, care dormise tot drumul, se trezise și, cu toate simțurile În stare de alertă, era pregătit a participa, pentru a doua oară `n vara aceea, la un spectacol pe care nici În ruptul capului nu ar fi vrut să-l piardă. Aerul după-amiezii de vară era cald și Înmiresmat cu parfumul florilor de câmp unde, incontestabil, regină era floarea Sânzâienelor; galbena inflorescență dăruia din cupele sale minuscule tuturor doritorilor, fără părtinire, eșantioane de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ridicări din umeri, cu lacrimi, cu rugăminți, reproșuri, cuvinte de Îmbărbătare și promisiuni s-au finalizat cu o concluzie dură și greu de acceptat pentru mulți dar mai ales pentru cele două fete mai mici care nu Înțelegeau nici În ruptul capului cum ar putea cineva să le priveze de dreptul lor de a sta cu iubitul lor prim-nepoțel, Îngerul și călăul lor zilnic Așa se face că Într-o seară târzie și mohorâtă, când hăul nopții acoperise toată lumina
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
sat iar gândurile sale alergau redescoperind amintiri recente și nu putea cunoaște și dimensiona pe cele viitoare. Se Îndrepta mereu către tulpina unui gutui, acolo unde mirosea niște frunze miraculoase, toți le ziceau ... „lămâi”, aveau un aspect verde-lucios și, odată rupte, Împrăștiau În jur un parfum dulce Înțepător. Apoi, cerceta cu privirea ograda și grădina, nu recunoștea mai nimic din mirificul său univers de la Cățălești, iar când Îi lipsea căldura alinturilor cu care-l copleșeau bunica și mătușile sale Începea să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Închină-te, păgânule! Va se conformă, apoi văzând aceiași sclipire poznașă În privirea jucăușă a Rozaliței, Va se Întreba În gândul său: Oare ce mai are de gând femeia asta, ce mai vrea de la mine, c-am muncit azi pe rupte!? Făcând un semn discret către Mădălița, Rozalița spuse cu un glas molatec și cu o voce languroasă: Bărbate, iaca s-o făcut noapte! Hai la culcare! Intrat bine În joc și nebănuind ce are să urmeze, Va se culcă pe prispă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
eu om mare, da așa!, spuse Ochenoaia amplificându-și supărarea. Peste o săptămână, Va a fost trezit mai de dimineață ca de obicei, a fost spălat frumos și Îmbrăcat „orășănești”, a mâncat lapte cu mămăliguță și după ce fetele, cu inimile rupte, l-au strâns la piept și l-au pupat, a plecat, ținut bine de mână de către Mamaia, un veritabil monument al supărării, spre gara Itești. Ochenoaia, om care nu prea știa să piardă bătălii, după o noapte de nesomn, de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
zilei simți nevoia să procedeze ca de obicei, trimise grabnic un smoc de raze tainice, care lumină mica fereastră din fața „roții de oale”, două din ele se opriră pe gâtul puternic al olarului și restul Încălziră perna improvizată din sumanul rupt al bunicului Ghiorghi și, Într-un joc de lumini și umbre poznașe, Încălzeau și luminau fața lui Va, care simți o voluptate de copil ce ar mai fi și n-ar mai fi ... dormit. Pe când credea că urmărește țâștarul prin
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
eu că nu știi, am mai pățit de câteva ori! Inteligentule te coci tare greu! Nu trebuie să-mi pun mintea cu tine să te-nvăț, aici Îi mai greu ca la Botanică, nu?! Valerică nu putea Înțelege nici În ruptul capului ce nu poate Învăța, conchise că este un obiect de studiu foarte greu și nici nu bănuia ce va câștiga la finalul celei mai importante lecții de viață, după credința În Dumnezeu, care-i prima mare lecție! Ceva tot
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cronometrul Încă În funcțiune și cu ultimele trei mingi În Încărcător. Am traversat terenul și m-am oprit În zona plină de urme de alunecare, coregrafie a unui duel violent, la care mașina asistase aproape ca un simplu spectator. Racheta ruptă zăcea aruncată pe scaunul arbitrului de tușă, cu mînerul numai așchii. Am luat racheta În mînă și am auzit sunetul șfichiuitor al mașinii de tenis. O minge servită cu putere a zburat rotindu-se peste fileu și a mușcat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de iluminat, inundînd parcarea Într-o fluorescență nemiloasă. Strălucirea bruscă o făcu pe femeie să se Încrunte și să-și ferească ochii cu poșeta argintie. Plecă șontîcăind pe un toc rupt către intrarea În club, cu fusta mototolită și ciorapii rupți. — Stai! am strigat În urma ei. Chem eu poliția... CÎnd să pornesc după ea, am observat șirul de mașini parcate cu fața la Porsche pe cealaltă latură a căii de acces. CÎteva aveau locurile din față ocupate de șoferi și pasageri, toți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În lumea umbrelor proiectate de stolurile păsărilor de pe tapet și-a elefanților suflați cu aur. Spațiul comercial de alături era neocupat - un cavou de beton, un segment de spațiu-timp abandonat. Crawford păși peste ambalaje de țigări și bilete de loterie rupte ca să ajungă să citească un anunț decolorat despre o reuniune dansantă pentru persoane de peste cincizeci de ani la centrul social din Costasol. Fără să mă aștepte, traversă Încăperea goală și ieși prin parcare către vilele Înșirate pe latura de vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
noroc, fiindcă s-a îmbolnăvit de malarie, însă pe Zohreh și pe fata ei nu le-a mai văzut niciodată. Dacă fericirea avea un gust, atunci Omar îl aflase în înduioșările lui Nooshin pentru lucruri neînsemnate. Lucra toată ziua, pe rupte, la trust și seara se furișau la cinematograful „Taaz“, să se țină de mână pe întuneric. Într-o noapte, a iubit-o pe un vas ancorat, după ce i-a mituit pe pescari, și apoi au așteptat răsăritul. Prin ea, s-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
când poposise pe ogoarele lui Godun, câmpia îi părea un suspans continuu. Nici copacii și nici labirintul de iederă nu slăbiseră foarte mult din încordarea acestei întinderi. Vilele noii democrații, risipite aiurea, ca niște grăunțe scăpate dintr-un buzu nar rupt, aduseseră doar dezordine. Un drum asfaltat le-ar fi arătat calea, dar șoseaua întârzia. Nimeni nu mai credea în această autostradă, care să-nlocuiască potecile cu criblură și praf, dar ceva tot se întâmplă peste noapte: începuseră săpăturile la o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
i-a făcut și popii casă alături, înaltă și arătoasă, cu scări și gard de zid. 132 Primăvara au venit pictorii s-o împodobească. Erau doi tineri cu bărbi și fețe lungi, osoase, galbeni și schilavi. Aveau haine peticite și rupte, murdare de culori. Au deschis ușile, biserica, goală, fără pardoseală, mirosea a tencuilă proaspătă și avar. O umezeală rămasă de cu iarnă se simțea din pereți. Prin ferestrele turlelor întră lumina veselă a soarelui. Au amestecat vopselele și s-au
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se aruncară între ele, strângând de funii, și le îmboldiră cu ghionturi și înjurături. De la poarta de fier, ale parlagiilor erau. Bărbații fluierau de plăcere, împingînd odgoanele de fier pe rotilele de deasupra. Mușchii lor jucători se zbăteau sub tricourile rupte care le acopereau trupurile puternice. Pe tavanul halei de piatră tremurau copitele spintecate. Din ele picura încă sângele, se bălăbăneau scurt, izbeau aerul la întîmplare și, ajunse la o ușă groasă, erau despărțite de o mână dibace. - Ce faci, Marine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
numai îngeri. Niște copile cârne, cu ciorapii sumeși, cu luminări în mână. Se uitau la mine și-mi ziceau: "Bine c-ai nimerit, Oacă, să ți-l arătăm pe Dumnezeu, haide-n-coace!" Atârnau joarțele de pe ele și-n picioare aveau botoșei rupți care nu s-auzeau. Am mers ce-am mers, și -lam văzut și pe Dumnezeu. Ședea cu niște coarde pe genunchi și le coțăia. Eu am dat să zic ceva. Îmi luase glasu! Parcă eram căzut din leagăn. Și-n
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
calicii se dădeau mai într-o parte, cu ochii lacomi. Ene, știrbul lui Fanache, mai îndrăzneț, cerea Linei: - Tanti, dă-mi și mie un coltuc din ăsta! În mână avea bucata de pâine neagră, atunci cumpărată de ta-său și ruptă. Muierea se rățoia la el: - Să-ți cumpere mă-ta și ție dacă ți-e poftă de franzelă! și intra în casă, acoperind pituștile cu șorțul. Știrbul privea bucata din care ieșeau aburi calzi. Bună și asta! Cam acră, e
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu cizma în boașe. Bătrânul căzu pe dușumea, gemând. - Aoleu! Aoleu! - Scoal', că te fărîm! - Dom' șef, mor! mor! se tăvălea hoțul. - Ia-l! strigă comisarul la sergent. > Paraschiv se ținea cu mâna de fălci. Scuipă pe dușumea un dinte rupt și-l cuprinse o ură oarbă și neputincioasă. Presarul se duse iar la fereastră.. Gheorghe tot mai gemea, ținut de subsori de sergent. - Du-i la pivniță! porunci în cele din urmă. Las', că se mai gîn-desc ei. Ieșiră. Afară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Își îndreptă șalele zdrobite. Lumina lămpii scădea. Șeful era aprins la obraz. Necunoscutul râdea. - Las', că spuneți voi! Îi vârâră unghiile în despicătura de lemn. N-a scos un cuvânt. I-au făcut degetele zob. Curgea sângele din buricele lor rupte. Se aprindeau pe dinăuntru. Până în șira spinării îl durea. Parcă-i îndesaseră o vergea de foc prin limbă. Căscă ochii mari și nu mai văzu decât o pată cenușie. Se sfârșea. Lumina lămpii pierise. Numai o gălbeneală urâtă u juca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]